Copiii imparatului de Claire Messud-Editura Tritonic

Copiii imparatului de Claire Messud-Editura Tritonic

by -
11
Copiii împăratului de Claire Messud

Editura Tritonic
Colecţia Premium
Anul apariţiei: 2008
Nr. pagini: 354

         Romanul “Copiii împăratului” al scriitoarei americane Claire Messud a apărut la editura Tritonic în colecţia Tritonic Premium în anul 2008, în format mare, cartonat şi cu o frumoasă supracopertă ce aparţine Alexandrei Bardan. Cartea a fost excelent tradusă din limba engleză de către Adriana Moşoiu.

      Claire Messud s-a născut în 8 octombrie 1966 în oraşul Greenwich din Connecticut, Statele Unite ale Americii. Mama sa era canadiană iar tatăl era francez de origine algeriană. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Sidney în Australia şi apoi la Toronto în Canada. Dar şi-a făcut studiile superioare la Yale în Statele Unite şi la Cambridge în Marea Britanie. La Cambridge îl întâlneşte pe cel care a devenit soţul ei, James Wood, critic literar. Până în anul 1995 a locuit la Londra şi a lucrat pentru revista Guardian. În 1994 îi apare primul roman “When the World War Steady” care este bine primit de critica literară drept pentru care a fost nominalizat la PEN/Faulkner Award. În 1996 se stabileşte în Statele Unite unde locuieşte şi azi împreună cu soţul şi cei doi copiii cărora le este de altfel dedicat romanul “Copiii împăratului”.
       În anul 1999 apare cel de al doilea roman al scriitoarei “The Last Life” cu referire directă la tatăl său pentru că subiectul cărţii îl constituie povestea pe trei generaţii a unei familii de francezi de origine algeriană. A treia apariţie editorială a autoarei a fost un volum de proză scurtă “The Hunters: Two Short Novels” publicat în 2001. Impresionant este faptul că în anul 2003 a primit titlul de cel mai tânăr scriitor englez chiar dacă Claire Messud alesese deja să fie cetăţean american.
      “Copiii împăratului” este cea de a patra carte a autoarei şi a apărut la editura KNOPF în anul 2006. După cum mărturiseşte Claire Messud în diverse interviuri, a început să scrie romanul încă din 2001 dar în acel an i s-a născut primul copil ceea ce a făcut ca scrierea unei cărţi ca tânără mamă să fie o adevărată experienţă apoi a venit 11 septembrie 2001 cu şocul atacului terorist asupra Turnurilor gemene şi manuscrisul a fost lăsat deoparte şi reluat după câţiva ani. De aceea momentul cumplit din 11 septembrie 2001 este parte integrantă a romanului şi a mesajului acestuia.
       Lectura romanului “Copiii împăratului” este deosebit de provocatoare. Stilul în care este scris şi în care sunt construite personajele aduc aminte de romanele lui Henry James şi Edith Wharton, scriitori americani celebri de la începutul secolului XX. Eu am perceput cartea lui Claire Messud care prin naştere şi educaţie este un cetăţean al lumii, ca fiind o carte prin definiţie americană şi cred că asta a şi intenţionat autoarea să fie. Construcţia literară a cărţii, conceperea personajelor, relaţionarea dintre personaje sunt desăvârşite şi demonstrează odată în plus că autoarea preda la diverse universităţi americane tehnică de scriere literară. Este adevărat că această tehnică perfectă de scriere şi de construire a romanului i-a făcut pe mulţi critici şi chiar pe unii cititori să considere că a fost scris pentru o elită intelectuală, pentru cititori erudiţi şi mai puţin pentru cei care citesc cu predilecţie literatură comercială. Dar este doar o aparenţă pentru că povestea este atât de bine concepută şi atât de simplu redată iar mesajul atât de atractiv şi interesant încât în cele din urmă te prinde şi te cucereşte.

       Romanul ne introduce în lumea selectă a intelectualităţii newyorkeze într-un moment foarte bine definit temporal, perioada cuprinsă între lunile martie şi noiembrie 2001. Ceea ce impresionează de la început cititorul este senzaţia de aglomeraţie şi vacarm din cauza mulţimii personajelor care relaţionează în cea mai mare măsură prin dialog şi par cu atât mai multe cu cât sunt legate între ele prin tot felul de legături de rudenie sau prietenie mai nouă sau mai veche, foşti colegi de şcoală în diverse etape ale vieţii dar şi întâlniri ocazionale. Sunt un grup de oameni a căror viaţă se bazează pe un întreg esfodaj de relaţii utile. După numai câteva pagini ne dăm seama că din această aparent încâlcită mulţime de voci nu contează pentru cititor decât trei. Este vorba de trei tineri, foşti colegi la universitatea Brown la începutul anilor 90, care au rămas foarte buni prieteni şi care ajunşi acum în jurul vârstei de 30 de ani îşi pun întrebări şi caută răspunsuri legate de succesul profesional şi împlinirea sentimentală. Îşi caută un loc al lor bine definit în mica lumea cu pretenţii în care lucrează şi se învârt şi în acelaşi timp visează la stabilitate emoţională. Prima din acest grup este Marina Thwaite o tânără extrem de frumoasă, fiica celebrului ziarist şi profesor Murray Thwaite, în umbra căruia încă trăieşte din toate punctele de vedere. În urmă cu cinci ani se angajase că va scrie pentru o editură care îi şi oferise un avans bănesc pentru asta, o carte despre vestimentaţia copiilor. Se dedicase cu multă energie şi entuziasm muncii de strângere a informaţiilor necesare dar după un timp lăsase totul deoparte şi amânase an după an realizarea lucrării. După eşecul unei relaţii sentimentale durabile cu cel pe care îl numeşte dezinvolt Al Grasul, se întoarce să locuiască în primitoarea şi bine organizata casă a părinţilor ei, Murray Thwaithe şi Annabel, avocată de succes care lucra gratuit pentru cazurile copiilor şi tinerilor cu probleme.
         Danielle Minkoff este cel de al doilea personaj cheie al romanului. Fosta colegă cu Marina, frumoasă şi ea dar fără a avea strălucirea prietenei sale, foarte inteligentă şi muncitoare a luptat din greu să-şi facă loc în lumea selectă a Manhattanului intelectual. Lucrează ca producător pentru un post de televiziune dar de cele mai multe ori ideile sale mari şi generoase sunt înlocuite fără milă de cei ce aveau decizia cu subiecte comune dar menite să asigure un rating constant mare. Nu provine dintr-o famile importantă ca cea a Marinei, s-a născut şi a crescut într-un orăşel din Kansas iar părinţii ei erau divorţaţi dar se foloseşte graţie relaţiei de prietenie cu aceasta de locul special al familiei Thwaithe în societate.
         Cel de al treilea personaj care gravitează şi el în jurul lui Murray Thwaite, este Julius Clarke, fiul unui fost soldat în războiul din Vietnam şi a unei vietnameze. Critic literar freelancer, gay, trăieşte din experienţă în condiţii mai mult decât modeste nemulţumit la cei 30 de ani ai lui atât de situaţia sa materială şi profesională cât şi de imposibilitatea de a avea o relaţie sentimentală stabilă. Îşi doreşte cel mai mult să aibă o relaţie cu cineva bine situat material care să-l scutească de grijile vieţii. În ciuda teoriilor pe care le susţine faţă de prietenele sale, Julius acceptă în cele din urmă să-şi ia un servici de birou şi aici întâlneşte în persoana şefului său relaţia mult visată. Începe o relaţie toridă cu şeful lui în a cărui apartament se mută dar totul are un preţ şi relaţia cu David îl îndepărtează oarecum de prietenele lui. La un moment dat Julius a sfătuit-o şi pe Marina să-şi caute un loc de muncă pentru a nu mai fi dependentă de tatăl ei, iar această ideie este susţinută şi de Danielle. Era timpul ca Marina să renunţe să se mai ascundă după acea carte pe care nu reuşea să o termine de scris de ani buni şi să devină independentă.

       Acţiunea romanului începe în luna martie 2001 şi până la jumătatea lunii mai facem cunoştinţă cu toate personajele şi probleme lor mai ales din dialogurile destul de lungi pe care le au între ei în diverse momente. Cât despre cine este şi cum este perceput public Murray Thwaite, farul acestui univers aproape închis, autoarea are o soluţie deosebită, îi dedică un scurt dar compact capitol 7 sub forma unui interviu pe care îl dă unei tinere ziariste în devenire, Roanne Levine.
       Schimbările menite să distrugă echilibrul intern al acestei lumi ce poate părea extrem de plicticoasă unui cititor obişnuit cu ritmul alert al majorităţii romanelor actuale, se produc la jumătatea lunii mai când mai întâi îşi face apariţia în casa perfect ordonată a cuplului Thwaite nepotul lui Murray, Frederick Tuff, fiul surorii lui, o văduvă care şi-a crescut singură cei doi copii şi care şi-a înconjurat fiul pe care continuă să-l numească destul de penibil pentru vârsta pe care o are, Bootie, cu o grijă şi dragoste maternă excesive. Bootie este un tânăr de 20 de ani foarte inteligent dar plin de răzvrătiri adolescentine mascate în principii idealiste şi total nepractice. Refuză să-şi urmeze studiile la Harvard unde fusese primit graţie unei excelente situaţii şcolare, părăseşte după numai un semestru mica universitate în care alesese să se ducă şi se întoarce peste iarnă în casa mamei sale decis să-şi facă o pregătire specială pe baza unor lecturi valoroase după modelul lui Thomas Emerson. În cele din urmă, deranjat de insistenţele mamei sale căreia îi ascunde faptul că a părăsit orice sistem de şcolarizare, se duce la New-York la unchiul său Murray Thwaite care îl primeşte în casă lui şi-l angajează pe post de asistent personal pe care îl plăteşte pentru a avea grijă de hârtiile lui. Prin această decizie, Marina care se îşi ajuta tatăl până atunci, este scoasă din umbra acestuia. Şi asta se întâmplă exact atunci când îşi face apariţia în lumea intelectuală a Manhattanului un ziarist australian pe care Danielle îl cunoscuse cu prilejul unei vizite la Sidney, Ludovic Seeley, Ludo pentru prieteni, care plănuieşte să scoată în toamnă o revista de critică culturală. Danielle care la un moment dat fusese atrasă de acest Ludovic Seeley, îl prezintă Marinei şi aceasta decide să accepte să lucreze şi se angajează în colectivul de redactare a noii reviste care după spusele causticului iniţiator, urma să revoluţioneze lumea presei. Tot atunci intervine şi moartea pisicii familiei Thwaite, Papa, a cărei prezenţă era cumva simbolică. Dispariţia ei este şi ea simbolică pentru marchează momentul în care temelia pe care se clădise de ani de zile sistemul ce îl propulsase pe Murray Thwaite în vârful piramidei, începe şi ea să se clatine.

      Bootie va folosi libertatea dată de unchiul său pentru a umbla prin dosarele lui secrete şi astfel descoperă că acesta are un fel de manuscris a unei posibile viitoare cărţi axate pe reflexii personale pe diverse mari teme dar care lui Bootie i se par cu totul nepotrivite cu aura pe care o are deja Murray Thwaite. Se angajează pe baza celor descoperite şi a ceea ce crede el că ar trebui să fie şi nu este generosul său unchi, să scrie un articol de demistificare a imaginii acestuia pentru revista lui Ludovic Speeley. Marina ajutată de Speeley reuşeşte să-şi termine cartea a cărui titlu, “Copiii împăratului nu au haine”, este ales la sugestia lui Speeley de care se îndrăgosteşte şi cu care în cele din urmă se şi căsătoreşte. În acelaşi timp prietena sa Danielle începe o relaţie secretă şi intimă cu Murray Thwaite iar Julius trece prin tot felul de crize în relaţia sa cu David. Merită să citiţi romanul pentru că finalul cărţii este mai mult decât interesant, incitant şi revelator,
     Construcţia romanului, limbajul ales, temele discutate, situaţiile de viaţă alese, personajele cărţii, momentul şi evenimentul istoric ales, toate sunt de natură să facă din “Copiii împăratului” un roman de referinţă pentru începutul acestui nou secol. Editorul şef al editurii Knopf’s, cea care a scos cartea în 2006, chiar preciza în momentul apariţiei că Messud a scris “a bigger book than anything she’s ever written”. Şi are dreptate pentru că autoarea vorbeşte în principal despre miturile personale, despre prăpastia dintre percepţie şi realitate, despre concepţia de sine, despre ipocrizie şi despre cercul închis al acelei lumi intelectuale care îşi petrece viaţă pendulându-se între preocupările profesionale şi diverse întâlniri, petreceri, recepţii şi conferinţe.  Autoarea deschide uşa acestei lumi aparent ordonate şi perfecte precum apartamentul familiei Thwaite şi ne lasă să aruncăm odată cu ea o privire uşor ironică. Dar ordinea aparentă a lumii acesteia nu este aruncată în aer de dezvăluirile din articolul lui Boottie despre Murray şi nici de revista revoluţionară a lui Speely, nici de superficialitatea şi ipocrizia relaţiilor dintre oameni ci de brutalitatea fundamentalismului islamic care loveşte dureros şi tragic pe 11 septembrie 2001. Lumea lui Murray Thwaite construită încă de la jumătatea anilor 60, o lume în care cei ca Murray erau împăraţi iar copii lor ca Marina, Danielle şi Julius mergeau dezbrăcaţi atârnaţi de faldurile mantiei lui, nu se mai putea reface prin distrugerea împăratului şi confecţionarea de haine noi din mantia sa, ci trebuia să se reinventeze serios şi matur în faţa unui pericol nou şi fără precedent.

Editura TritonicCartea Copiii împăratului de Claire Messud a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Autor: Dana Burda

11 COMMENTS

  1. Mi s-a parut ca aceasta carte este una dintre acelea pe care trebuie sa le am neaparat in biblioteca. Mi-a placut recenzia, se vede ca s-a pus suflet atat in lecturarea ei, cat si in momentul in carei-a fost facuta recenzia.

Leave a Reply