Coroana de spini de Lina Moacă-recenzie

Coroana de spini, de Lina Moacă-recenzie

Editura: Librex Publishing

Număr de pagini: 313

   Curiozitatea și intriganta copertă m-au împins să citesc „Coroana de spini și stele” de Lina Moacă. Este un roman pe care l-am parcurs pe nerăsuflate, ce m-a purtat de la agonie la extaz, de la speranță la deznădejde totală și m-a făcut să văd prin ochii Medeei, să-i simt fericirea, dar și durerea, dragostea și dezamăgirea. Am ajuns să mă simt parte din ea, iar pe ea o parte din sufletul meu și astfel de sentimente le trăiesc rar față de o carte și protagonistul acesteia.

   Admit că am privit cu scepticism personajul principal până să-mi încep lectura deoarece l-am judecat prin prisma activității pe care o avea, modellingul. M-am gândit că este vorba despre o puștoaică fițoasă, superficială, care își expune trupul prin diverse reviste, care ia parte la petreceri exclusiviste, bea și se agață de câte un tip cu bani. Totuși, preconcepțiile mele au fost puternic contrazise, iar Medeea a ajuns să-și câștige un loc special în sufletul meu deoarece am reușit să mă regăsesc în felul ei de a fi și în perspectiva idealistă în care vedea lumea. În final o întrebare m-a iscodit mult timp după terminarea lecturii: ce aș fi făcut eu dacă m-aș fi găsit în situația în care mintea și sufletul mi-ar fi dat sfaturi contradictorii?

   Romanul spune povestea Medeei Pop, o tânără de 22 de ani de o frumusețe răpitoare, care își face stagiatura la o firmă de avocatură, iar în timpul liber își hrănește marea pasiune, dansul, dând lecții unor copii ai străzii într-un centru înființat chiar de ea. Un contract de o lună cu o agenție de modelling din New York o poartă spre aventura vieții ei, cu speranța în suflet că la finalul experienței va avea destui bani să-și întrețină centrul de dans. Ajunsă în marele oraș, cu inima tresăltându-i de entuziasm, încredere și visuri, se instalează în apartamentul prietenului ei foarte bun, Ștefan. Însă nenorocul face să o cunoască pe Kristen Bloom, care are să-i schimbe destinul. Tânăra se recomandă o amică a lui Ștefan, model la rândul ei, care a profitat din plin de viața extravagantă, înțesată cu petreceri, bărbați, droguri și alcool, reușind să-și distrugă cariera chiar când era aproape de apogeu. Actualmente, încearcă din răsputeri să câștige custodia fetiței sale, însă are neapărat nevoie de bani. Când iubitul ei o desfigurează în bătaie și riscă să piardă șansa de a acumula ultimii bani necesari pentru plata onorariului avocatului, îi imploră ajutor Medeei. Inițial sceptică, aceasta nu reușește să reziste rugăminților și decide să o ajute, urmând să meargă în locul ei la o întâlnire misterioasă.

   Primind asigurări de la Kristen că doar trebuie să ia parte la întâlnire și că nu va fi aleasă, Medeea se duce, însă în sufletul ei sădește un presentiment rău. Ajunsă la locație, totul este învăluit în mister, într-un cadru formal, ea însăși purtând, asemenea celorlalte participante, o rochie neagră, lungă și o mască menită să-i acopere chipul. Instinctul Medeei și presentimentele negative cărora nu le-a dat curs se dovedesc a fi adevărate deoarece bărbatul misterios o alege tocmai pe ea și, în ciuda opoziției, a protestelor și a urletelor ei, o abuzează sexual și apoi o abandonează. Când se trezește a doua zi, Medeea nu mai este la fel. Se simte pierdută, murdară și batjocorită, iar în ciuda faptului că servitorul o informează că stăpânul a descoperit înșelăciunea și îi va oferi o compensație, pe ea acest lucru nu o încălzește cu nimic. Banii nu îi pot răscumpăra demnitatea. Zilele trec, dar Medeea este măcinată de agonie, nimic nu o poate curăța de „murdăria” abuzurilor pe care a fost nevoită să le trăiască. Singura soluție ce se conturează în mintea ei este să lase New York-ul în urmă și să se întoarcă la București. În ciuda insistențelor celor de la agenție, reușește să înceteze contractul și să părăsească locul care i-a adus nefericire.

„Inspir adânc. Strălucirea de cele mai multe ori e mincinoasă. Având sau primind totul în viață, tot ne lovim de culmea unică a propriului eu. Mi-e limpede că banii nu sunt o garanție a fericirii. Durerea înghite totul și pe toți.”

   Întoarsă acasă lucrurile par să se liniștească, iar Medeea începe să-și vindece sufletul de rănile din New York. Dar trecutul nu poate fi uitat, pentru că întotdeauna vine să ne muște de ceafă. În cazul ei rănile prind viață când află că va avea un copil. Totuși, oricât de multe amintiri neplăcute îi poate genera acest mic suflet, Medeea decide să păstreze sarcina. Între timp se implică în activitățile unei fundații umanitare, Hope Trust, într-un proiect caritabil numit „Alimenta”. În urma rezultatelor, ea și prietenii ei, Sonia și Doru, sunt invitați la un eveniment la Cannes. Aici descoperă că sunt singurii care nu au o proveniență nobilă, fapt ce îi intrigă atât pe ei cât și pe ceilalți invitați, iar mai apoi fac cunoștință cu fondatorul organizației, lordul și bancherul Daniel Atlasus Gabriel Roth. Pe toată durata șederii și în timpul activităților, Medeea beneficiază de anumite intervenții ale tânărului lord, fără să cunoască însă motivele acestei atitudini diferite pe care o primește. După ce se întoarce în București, lordul pătrunde cu forța în viața protagonistei, încercând să se impună în fața ei și să o tulbure cu prezența sa impozantă. În ciuda aerului său superior, a răcelii, egoismului și durității cu care o tratează, Medeea se simte vrăjită de Daniel și nu își dă seama cum nu se poate controla în fața sa. Care este adevăratul motiv ce-l mânează pe bancher să tulbure viața unei simple tinere din București? De ce nu poate Medeea să-și asculte glasul rațiunii și să-și țină în frâu simțirile în fața lui Daniel? La aceste întrebări veți găsi singuri răspunsurile printre filele poveștii semnate de Lina Moacă.

   Există două aspecte care m-au atras la „Coroana de spini și stele”. În primul rând, cartea este scrisă într-un ritm alert, ce nu-ți permite să o lași din mână din dorința de a descoperi ce se întâmplă mai departe, iar perspectiva subiectivă deschide o fereastră chiar către sufletul protagonistei, fapt ce sporește implicarea emoțională a cititorului. În al doilea rând, este de-a dreptul intrigant antagonismul dintre cei doi protagoniști, Medeea și Daniel, care nu-i oprește deloc din a simți o atracție electrizantă unul față de celălalt. Tânăra este un suflet de o bunătate de necrezut, naivă plină de speranță, care vrea să-i ajute pe cei din jur. Ea, până să fie pusă față în față cu durerea, vede doar partea frumoasă a lumii și chiar și după ce îl cunoaște pe imperturbabilul Daniel, încearcă să pătrundă dincolo de masca durității afișată de el și să-i descopere latura sensibilă, miloasă.

„Ești, cum s-ar spune, un suflet martir, o sfântă care se sacrifică pe ea ca celorlalți să le fie bine.”

„Natura are legile ei impecabile. Unui om care se naște slab nu-i vei putea da tu putere. Nu, el doar se va hrăni din puterea ta ca un parazit și pentru că tu accepți foamea lui spurcată, ca orice organism parazit va produce carențe în organismul tău, te va îmbolnăvi și nu se va opri, dacă tu nu-l oprești, până nu te va ucide. Compasiunea asta blestemată cu care tu te-ai născut îți poate fi fatală, Medeea! Toți cei care suferă de ea sfârșesc abuzați.”

   În opoziției cu Medeea îl avem pe Daniel Atlasus Gabriel Roth, bancherul egoist, care crede că lumea în care trăiește este una crudă, iar într-o astfel de lume doar cel mai puternic va ieși învingător. Pentru el puterea și banii pot conduce totul, iar cel ce le deține poate controla chiar și viața altor oameni. Prin ochii lui, Medeea este o copilă pe care compasiunea și sufletul bun nu o pot purta decât către distrugere. Pot spune că imaginea lui m-a dus cu gândul către Christian Grey, însă pentru protagonista noastră Daniel este asemenea Luceafărului, o entitate impozantă, rece și aproape de neatins, care crede că prin a sa superioritate poate construi lumea după bunul lui plac.

   Așadar, ca o concluzie, „Coroana de spini și stele” de Lina Moacă este mai mult decât o carte, este o călătorie ce ne poartă pașii printr-o poveste a speranțelor și a deziluziilor, a unei iubiri aparent condamnate la pieire și a unui suflet ce trebuie să-și lipească cioburile pentru a putea merge mai departe. Aștept cu nerăbdare continuarea romanului mai ales pentru că finalul m-a dat complet peste cap.

P.S. Vă mai las încă două citate care mi-au atras atenția.

„Ți-am povestit de insomnia mea? E una a umbrelor, a pereților care respiră singurătatea și nu pot adormi întunericul. Aș vrea să curg, să pot să mă descompun complet până dincolo de margini, de oricare vis absurd sau absolut.”

„Fiecare își găsește fericirea în sfera lui mai mare sau mai mică. Mărimea sferei nu e direct proporțională cu mărimea fericirii, dimpotrivă…Tot ce contează este să nu aibe găuri negre, să fie plină cu suflete care s-o însuflețească, inimi.”

Cartea Coroana de spini, de Lina Moacă poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.