Crepuscul, de Adrian Petru Stepan-recenzie

 

Editura: SEMNE

An apariție: 2017

Pagini: 229

   Despre Autor

   Adrian Petru Stepan este un autor contemporan născut la Timișoara în 30 mai 1978. A studiat la:  Colegiul Național Bănățean Timișoara (1993-1997); Facultatea de Drept a Universității de Vest Timișoara (1997-2001); Studii postuniversitare „Civilizație Central Europeană” în cadrul Fundației „A treia Europă” Timișoara(2001-2002).Din 2009 până în prezent  este Senior Legal adviser la compania Boscolo &Partners Timișoara. Are o activitate științifică uimitoare (interviu). Cunoscător de Limbi străine: ITALIANĂ, ENGLEZĂ, FRANCEZĂ.

   Cariera literară își are debutul în anul în anul 2015 prin publicarea primului său roman – Fiecare zi e uimitoare (Smart Publishing/Editura Univers). Roman pe care l-am citit și care m-a făcut să-mi doresc următoarele creații ale autorului.

Crepuscul este „povestea poveștii” care te poartă prin locuri minunate: Sinaia, Siria, Transilvania, Marsillia, Tunis, Timișoara, Irlanda, Paris, Roma.

„…Dincolo de monotonia locală, avusesem prilejul să mă împrietenesc cu oameni deosebiți, pentru care o promisiune însemna mult, iar o prietenie totul.”

 

   Autorul păstrează aceeași scriitură deosebită și plină de detalii ca în primul roman, dar cu o schimbare surprinzătoare.Subiectul fiind total diferit, introducând cititorul în lumi diferite, pline de istorie, alchimie, descoperiri științifice,vrăjitorie,religie, totul bazat pe misterul dintre ficțiune și realitate împletit atât de bine în cuvinte încât nimic nu e ceea ce pare și ceea ce pare e de fapt real. Sună confuz?

   Ei bine, identitatea personajelor se pierde între multitudinea de informații și poveste.

Personajele principale

   Episcopul Emanuel – este personajul credincios, o legendă printre arabi. Un părinte spiritual care luptă împotriva răului, iar pe parcursul romanului se dovedește a avea influență asupra unor personaje împiedicându-i să comită anumite fapte. El apare în anumite momente prevestind venirea altui personaj,ajutând la soluționarea unor probleme apărute în sânul bisericii și urmărind fiecare mișcare din umbră până la găsirea vinovaților.

   Judecătorul – este personajul cel mai bine conturat în poveste. Aparent împlinit, cu o carieră de succes și o iubită, cere transferul său la București. În opinia mea probabil plictisit simțea nevoia de o schimbare. Înainte să fie transferat, cunoaște un alt personaj cheie în povestea noastră în soluționarea unei moșteniri în calitate de Judecător.

   Anna – este personajul feminin, moștenitoarea familiei Kende. O apariție misterioasă, care fără să știe este legătura cu celelalte personaje, cu evenimentele ce parcurg acest roman și cu istoria familiei. Bunicul ei i-a lăsat pe umeri o moștenire plină de probleme și pericole.

Subiectul

   Anna primește moștenire de la bunicul ei decedat un manuscris, Judecătorul este ales să ducă plicul la Paris, unde aceasta avea un hotel de succes deschis într-o clădire uimitoare primită moștenire tot de la bunicul ei. Judecătorul o cunoscuse pe Anna într-un proces de revendicare a unei clădiri moștenite. Acceptă să ducă plicul la rugămințile unui preot, fără să intuiască ce probleme apar. Pe drumul său întâlnește vechi prieteni care-l trădează pentru acest plic, persoane misterioase și pericole surprinzătoare. Manuscrisul creează haos în rândurile bisericii, cât și în instituțiile de securitate.

   Cele trei personaje principale se unesc la finalul romanului după un drum anevoios, rezolvând misterul manuscrisului și a istoriei unei conspirații vechi.

  Crepuscul este un roman bine scris, o poveste frumoasă din care nu lipsesc crimele, conspirația, flirtul, scenele fierbinți și credința.

   Mi-a plăcut faptul că autorul a introdus în mod subtil unele personaje din primul său roman, fără a avea o legătură cu acest roman, dar păstrându-le identitatea. Cunoscând personajele secundare aveam impresia că totul este familiar.

„ Nu ne naștem sfinți, ajungem să ne înălțăm spiritual de cele mai multe ori descoperindu-ne aripile când suntem la porta purgatoriului și vedem eternitatea blestemată ce ne va răsplăti păcatele. „

   Crepuscul nu este un roman cu o poveste frumoasă și atât. În această poveste este introdusă realitate, amintiri, sentimente și concepții religioase. Acest roman este scris „ să placă, să instruiască, să convingă”, fără sentimentul de a forța lucrurile naturale.

Sunt oameni pe lângă care treci fără să îi remarci și sunt alții pe care i-ai căuta până la capătul lumii deși i-ai întrezărit doar o clipă în curgerea grăbită a unei zile. E greu de spus exact din ce motiv, la fel de greu cum e de explicat de ce prima impresie se formează atât de repede și se schimbă atât de greu.”

   În completarea acestui citat vin și spun: sunt cărți pe lângă care treci și nu le remarci, dar sunt cărți pe care trebuie să le ai fără să ai o explicație a sentimentului de impuls care te face să-ți dorești romanul de la prima vedere.

   Crepuscul e romanul pe care trebuie să-l citești pentru simplul fapt că e o carte bună. Menționez că nu e un roman pe care-l citești la cafeaua de dimineață. Ai nevoie de timp, răbdare și o minte odihnită. E romanul pe care nu-l lași din mână încercând să descoperi misterul manuscrisului alături de personajele principale atât de diferite.

   Recomand cu sinceritate acest roman, în care se vede clar o evoluție a autorului. Sunt convinsă că Adrian ne va surprinde din nou la următorul roman, pe care eu cu siguranță-l aștept cu nerăbdare.

   Un citat drag mie cunoscând zona din Timișoara.

   Adrian, Timișoara ar trebui să se mândrească cu așa cetățeni.

Tot ceea ce e bun vine din Fabric: berea, pâinea, caii puternici și femeile frumoase”

 

 

***Vero Budea (Vero)***Iubesc viața și oamenii, sunt o fire sociabilă, deschisă, loială, apreciez persoanele sincere cu coloană vertebrală, pasiunile mele sunt scrisul și cititul, deși sunt încă o amatoare. Sunt deschisă la tot ce e nou și folositor. Familistă convinsă, soție, mamă, fiică, noră și prietenă. Nu suport minciuna și trădarea. Găsesc fericirea în lucrurile mărunte. Pentru mine nu există nu pot, numai nu vreau, iar eu vreau. Literatura pe tocuri e locul unde mă simt acasă, un loc unde prietenia și bunul simț mă îmbrățișează.

17 COMMENTS

  1. Felicitari Vero!imi place foarte mult prezentarea ta mai ales ca am citit romanul si l-am perceput cam la fel.
    Felicitari inca odata Adrian si sigur asteptam urmatorul roman!

  2. Incitanta prezentare a romanului si a autorului, Vero! Cred ca faptul ca are studii juridice da o credibilitate in plus modalitatii in care abordeaza genul.

  3. Multumesc Vero pentru prezentare. E incantator sa vezi ca se citeste literstura autohtona.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.