Crescendo-de Becca Fitzpatrick-Editura Litera

Crescendo-de Becca Fitzpatrick-Editura Litera

by -
7

,, - Te iubesc, a spus el. Nu mai ţin minte de când n-am mai fost atât de fericit.”

Crescendo de Becca Fitzpatrick

Titlul original: Crescendo
Editura: Litera
Anul apariției: 2011
Nr. pagini: 319
Traducere în limba română de Smaranda Câmpeanu

Seria Hush, Hush : 1. Îngerul nopții – Hush, Hush(2009), 2. Crescendo – Crescendo (2010), 3. Tăcere – Silence (2011), 4. Finale (2012)

Sunt o iubitoare a genului fantasy, iar seria „Hush Hush” de Becca Fitzpatrick ocupă un onorabil loc II în preferinţele mele (pe locul I stă sigur seria LUX).

Poveştile de iubire dintre îngeri căzuţi şi muritori au mai fost abordate în literatura de acest gen. Cu toate acestea, Patch-Jev-Cipriano are ceva special, unic, irezistibil care atrage asemeni unui magnet căruia nu i te poţi opune. Frumos ca cel mai dulce dintre păcate şi învăluit permanent într-o aură de mister, acest înger nu degajă lumină, căldură sau iubire, ci din contră, emană un pericol devastator şi promisiunea dezastrului. Şi totuşi … privirea lui îndeamnă la încălcarea tuturor regulilor şi te tentează maxim să guşti păcatul cu riscul de a înfrunta dezastrul şi pedeapsa cerului.
Dacă în Îngerul nopţii am avut parte de aventură şi fluturi în stomac, cel de-al doilea volum al seriei ne aduce o doză mult mai mare de acţiune care va captiva cititorul până la ultimul cuvânt. Nora Grey are parte de o supradoză de tensiune care nu îi va întinde doar ei nervii la maxim, ci şi cititorului.
Crescendo” este un adevărat cocktail de întrebări care îşi vor afla răspunsul abia în finalul cărţii. Acest roman m-a ţinut cu sufletul la gură, iar semnele de întrebare m-au stresat până la sfârşit, când autoarea s-a îndurat şi a făcut lumină.
„- Te iubesc, am murmurat. Poate mai mult decât ar trebui.”
Singurul atu al fiinţei umane este iubirea. Acest sentiment este unica armă care a salvat omul de la tortura divină pentru păcatele săvârşite. Felul în care muritorii simt şi spun cuvintele „te iubesc” fac lumea un loc pe care Dumnezeu nu doreşte să-l piardă. În schimb, handicapul omului este că nu poate iubi necondiţionat, întotdeauna aşteptând confirmarea iubirii dăruite.

Deasemenea, omul pare uneori incapabil de a-şi folosi cel de-al şaselea simţ. Se spune că iubirea nu se afirmă, ci se simte, dar de câte ori nu simţim nevoia să auzim cele două cuvinte, în pofida faptului că le simţim? La fel se întâmplă şi în cazul Norei. Atunci când ea îşi pune sufletul pe tavă şi rosteşte „te iubesc”, aşteaptă să audă de la Patch aceeaşi declaraţie, dar tăcerea îngerului o umileşte şi o face să se îndoiască de sentimentele lui. Întregul univers îi este dat peste cap, iar neîncrederea începe să o roadă asemeni unei gheare sinistre care îi râcâie sufletul neîncetat. Este clar că sentimentul nu este unul plăcut, iar senzaţia este una sufocantă, mai ales că Patch nu este deloc generos cu explicaţiile sau cu detaliile. Afurisitul de mister din jurul îngerului provocator îi amplifica Norei teama şi nesiguranţa.
(…;) relaţia noastră s-a sfârşit. Nu-mi eşti dator cu nimic.”
O serie de acţiuni ale lui Patch cresc starea de anxietate a Norei care doreşte o explicaţie plauzibilă şi în acelaşi timp certitudinea sentimentelor îngerului. Cum Patch nu îi zice nimic, Nora se afundă tot mai mult în întuneric. O apropiere ciudată între Patch şi Marcie Millar (inamicul nr. 1 al Norei) aduce în sufletul fetei şi un sentiment de gelozie care o răneşte încă şi mai mult. Într-un impuls de moment, fata pune punct relaţiei cu Patch, iar faptul că acesta nu face nimic să o oprească sau să-i infirme bănuielile o determină pe Nora să renunţe la el ca înger păzitor.

În scenă apare un nou personaj – Scott Parnell – o cunoştinţă din copilărie a Norei. Acesta se dovedeşte a fi un nefilim şi nicidecum un băiat rebel şi obişnuit aşa cum încerca să pară. Alături de el, Nora se implică într-o serie de aventuri riscante şi negândite, iar Patch se vede nevoit să o scoată cam des din belele, deşi oficial, ei doi nu mai au nimic de împărţit.
„Nu am simţit niciodată că e greşit să fiu cu tine. Ăsta e singurul lucru bun pe care l-am făcut în viaţă. Tu eşti singurul lucru bun. Nu-mi pasă de arhangheli. Spune-mi ce vrei să fac. Spune-mi acel cuvânt. O să fac orice vrei tu. Putem pleca chiar acum.”
Atitudinea lui Patch e total deconcentrantă, iar Nora e mai mult decât derutată. Deşi măcinată de îndoiala generată de faptele şi tăcerea lui, comportamentul şi cuvintele îngerului o fac să fie confuză deoarece poate simţi că o iubeşte. Cu toate acestea mai există un impediment ( ÎNCĂ UNUL!!!) : relaţia dintre ei este interzisă de legile divine, iar Patch riscă să fie aruncat în iad. Şi în timp ce îngerul este dispus să îşi asume consecinţele acestui fapt, Nora nu poate risca să-l piardă definitiv aşa că pune între ei o distanţă încă şi mai mare.

Cuvintele lui Patch „Aş fi judecat. Găsit vinovat, dar tot am petrece două săptămâni împreună, singuri, până o să decidă asupra pedepsei.” mi-au amintit într-o oarecare măsură de versurile Luceafărului eminescian : „Reia-mi al nemuririi nimb/ Şi focul din privire/ Şi pentru toate dă-mi în schimb/ O oră de iubire.” Se pare că fiinţele nemuritoare sunt capabile să rişte totul şi să plătească preţul suprem pentru acest sentiment numit iubire, sentiment pe care omul îl are din naştere şi pe care niciodată nu îl preţuieşte suficient.
„Întregul meu univers ameninţa să se năruiască …”
Fără Patch care să o susţină, Nora află o serie de secrete care zdruncină din temelii universul ei şi-aşa destul de fragil. Vestea că adevăratul ei tată este nimeni altul decât Hank Millar, un nefilim diabolic şi nemuritor, nu este acceptată uşor de către Nora. La asta se adaugă singurătatea, confuzia creată de moartea celui pe care întotdeauna l-a crezut tatăl ei şi un duşman care pândeşte din umbră, ameninţând să-i ia viaţa.
Lucrurile iau o întorsătură stranie, Rixon atentează la viaţa Norei, iar duşmani mult mai puternici ies la lumină.
– Te iubesc, a spus el. Nu mai ţin minte de când n-am mai fost atât de fericit.”

Finalul ne aduce explicaţiile dorite şi elucidează semnele de întrebare apărute pe parcurs. Cuvintele lui Patch au darul de a face să dispară toate incertitudinile şi de a vindeca toate rănile. Însă acţiunea nu se sfârşeşte. Din contră, adevăratul duşman abia acum apare, iar Nora şi Patch sunt nevoiţi să lupte din nou, să înfrunte apocalipsa şi să preţuiască fiecare moment petrecut împreună.
Dacă vor reuşi, rămâne să descoperiţi în cel de-al treilea volum al seriei care promite încă şi mai multă adrenalină.
Presupun că este mai mult decât evident faptul că am adorat cartea. Povestea este una extrem de originală, iar Patch, ca de obicei, provoacă la maxim să-i afli secretele … asta în condiţiile în care eşti dispus să plăteşti preţul impus deoarece ştim cu toţii că odată ce te apropii prea mult de foc, flăcările te vor arde cu siguranţă.

Recomand cartea tuturor amatorilor genului fantasy, dar şi celor care vor să schimbe genul literar şi să se delecteze cu ceva supranatural, captivant şi deconectant.

Notă: Mă întreb dacă şi îngerul meu păzitor este la fel de incitant … :)

Autor: Maryliyn
Review overview
5

7 COMMENTS

  1. Felicitari! Recenzia mi-a placut mult! Se pare ca aceasta serie devine din ce in ce mai interesanta!

  2. Felicitari Maryliyn pentru recenzie! ;) Mi-a placut enorm de mult seria. Pacat ca ultimul volum nu a mai fost tradus si la noi.

  3. Super! Am cartile si m-am apucat sa citesc primul volum, sper sa fiu la fel de incantata ca si tine.

  4. Felicitari Maryliyn, mi-a placut foarte mult recenzia ta! M-a convins inca o data ca trebuie sa citesc aceasta serie (deja pusa pe lista mea de dorinte de la recenzia Alinei la primul volum), cu atat mai mult cu cat si eu ador genul fantasy!

  5. Am citit si eu cartile, iar recenzia ta, Maryliyn, m-a facut sa vreau sa o iau de la capat

Leave a Reply