Crima la timpul trecut-de Adina Speteanu-Editura Tritonic

Crima la timpul trecut-de Adina Speteanu-Editura Tritonic

by -
13

„când viaţa ia o altă întorsătură şi lucrurile nu se întâmplă exact în modul în care tu ai anticipat că se vor întâmpla, nu mai ai cum să dai înapoi... Salvarea vine în momentele în care te aştepţi cel mai puţin, de la persoana cea mai nepotrivită să te ajute”.

     Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu

Editura: Tritonic
Număr de pagini: 199
An publicaţie: 2012

    Aţi avut vreodată impresia că ştiţi deja ce se află în filele unei cărţi doar privindu-i titlul şi coperta? Ei bine, eu da şi m-am înşelat profund în legătură cu tot ceea a prezentat Adina Speteanu. Crezusem, la început, că volumul urma să descrie o simplă crimă, un joc bine fixat, cu mister şi un caz de rezolvat, atât. Nu m-am aşteptat, însă să dau peste un amalgam de sentimente şi cuvinte care se întretaie, se luptă, cad şi se ridică pentru a-mi da mie, cititorului, lovitura de graţie. Touché Adina Speteanu. Ea s-a născut la 4 februarie 1994 în Bucureşti. Scrisul a pasionat-o din copilărie. La început compunea poezii, iar cu timpul a început să creeze şi altfel de lucrări. A devenit cunoscută scriind pentru forum-uri de creaţie, participând la concursuri şi olimpiade şcolare. O putem găsi pe blogul personal: http://realitatisifantezii.wordpress.com.
Pentru a nu o mai lungi, vreau să vă descopăr acum o mică parte din ceea ce este cartea Adinei Speteanu.

      „Crimă la timpul trecut” este o lucrare narată la persoana I şi scoate la iveală povestea unei tinere care se loveşte de intemperiile vieţii poate un pic prea devreme. Este vorba de Ema Bărbulescu care la vârsta de 17 ani s-a îndrăgostit pentru prima dată, numai că nu de persoana potrivită … Ca orice adolescentă, Ema s-a lăsat pradă acestui taifun de emoţii pe care îl numim iubire. A crezut tot ceea ce îi spunea tânărul de care s-a amorezat şi nu i-a pus la îndoială adevăratele intenţii. Aşa e iubirea, ne orbeşte. El nu o vedea decât o pradă uşoară pe care, ulterior, a încolţit-o, a derutat-o şi a distrus-o. Tânărul i-a chemat pe Ema şi mai mulţi prieteni la dânsul acasă. Fără a da de bănuit, a servit-o cu băutură pe fată şi imediat a cuprins-o ameţeala. El şi prietenii lui s-au oferit să o conducă pe Ema acasă cu maşina numai că nu au oprit unde trebuia, ci în faţa unui depozit vechi. Au profitat de ea şi au lăsat-o să lâncezească în propria durere, să moară încetul cu încetul. Mama ei nu a mai vrut să ştie de ea şi atunci a trimis-o la mătuşa ei, în Spania. Ema află că a rămas însărcinată şi, în urma unui accident de maşină va pierde copilul. Din nou, mama nu îi este alături, unicul său ajutor venind de la sora sa, Adela.

crima la timpul trecut (2)   Ema reuşeşte întrucâtva să câştige în faţa sorţilor, urmează Facultatea de Psihologie şi îşi deschide propriul cabinet la Barcelona. Pacienţii o adoră, îşi face o nouă prietenă, pe Sofia şi se logodeşte cu Antonio. Cu toate acestea se simte goală pe dinăuntru şi vede în fiecare lună şi an care trece, o corvoadă, un lanţ care e strâns legat de trecut şi nu poate fi rupt. Află într-o zi, dintr-un mesaj telefonic, primit de la mama sa, că Adela a murit. Simte că lumea i se prăbuşeşte şi, în ciuda fricii care o cuprinde, ia hotărârea să se întoarcă în locul de unde a pornit toată suferinţa ei: ACASĂ „Nu sunt pregătită pentru asta, dar trebuie să o fac […]Trebuie să lupt, dar nu ştiu de unde să fac rost de forţele necesare. Sunt slabă.” Este primită cu căldură de doica ei, dar mama o învinuieşte în continuare petru tot ce s-a petrecut în urmă cu nouă ani fiindcă „oricât de mult am încercat să ascund, urmele trecutului meu mă urmăresc şi acum”. La înmormântare îl reîntâlneşte pe unul dintre prietenii tatălui său, domnul Toma Predescu, iar mai apoi ochii îi poposesc pe un tânăr cu „părul şaten deschis”şi cu capul plecat. Vrea să îi vadă chipul, să îl cunoască şi, fără să îşi dea seama, înăuntrul său creşte dorinţa de mai mult, dar de la cine? De la un străin .
      Ema află, mai târziu, de la domnul Predescu că sora ei Adela fusese detectiv şi murise în timp ce investiga un nou caz. El crede că moartea acesteia nu a fost un simplu accident şi îi cere Emei ajutorul, folosindu-se de o armă fără de greş: şantajul emoţional. În acest fel protagonista va deveni asistenta unuia dintre bărbaţii care, se presupune, că ar fi ucis-o pe Adela. Oare cine poate fi acesta dacă nu Victor Georgescu, tânărul de care Ema se simţise atât de atrasă în cimitir. Povestea ia de aici o turnură diferită: numai este vorba doar de o crimă, de răzbunare sau suferinţă, ci şi de acest sentiment care pare să ne surprindă pe toţi: DRAGOSTEA.
     Victor a suferit şi el enorm, din cauza soţiei sale, Laura, care în urma unui accident de maşină află că nu va mai putea avea copii şi înnebuneşte; este închisă într-un ospiciu şi la final moare. Toate acestea îl transformă pe bărbat, iar colacul său de salvare va purta numele Emei.

     Autoarea narează într-un ritm trepidant, la un moment dat suntem în Barcelona, iar pe pagina următoare în România, alteori ştim ce simte un personaj, pentru ca mai apoi să ne deruteze total. Ceea ce a realizat Adina Speteanu e bine calculat, fiecare întâmplare se ţese din cea precedentă. Ea s-a concentrat mai ales pe psihicul personajelor, pe comportament. Fiecare gest e atent creionat; până şi relaţia Victor-Ema este precum un brainstorming cu asemănări şi deosebiri. Cu toate acestea, autoarea se rezumă la propoziţii scurte care nu conferă textului fluiditate. Descrierile spaţiilor sunt deficitare, se pierd în favoarea gândirii protagonistului. Dincolo de acestea, avem un plus pentru suspansul permanent şi intrigi. Pur şi simplu nu ştii la ce să te aştepţi. Adela chiar a fost ucisă? Există un criminal? Victor şi prietenul său, Paul, sunt implicaţi? Ce se va întâmpla cu Ema şi cu Victor? Dar Antonio? Mama Emei şi domnul Predescu ce rol vor juca pe parcurs? Un şir de întrebări, dar „când viaţa ia o altă întorsătură şi lucrurile nu se întâmplă exact în modul în care tu ai anticipat că se vor întâmpla, nu mai ai cum să dai înapoi… Salvarea vine în momentele în care te aştepţi cel mai puţin, de la persoana cea mai nepotrivită să te ajute”. Până la urmă de unde a pornit „Crimă la timpul trecut”? A, da. Totul s-a petrecut fiindcă „Adela nu mai există”.stilou-scris

Notele le dau în stilouri, aşa că ofer 8,5/10!

Lectură plăcută!!!

Editura TritonicCartea Crimă la timpul trecut de Adina Speteanu este oferită pentru recenzie de editura Tritonic. Cartea poate fi comandată de pe Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale editurii urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Crina Stanciu

13 COMMENTS

  1. Frumoasă recenzia. Și pe lângă asta, este și convingătoare, este genul meu de carte :). Felicitări, draga mea Crina. M-ai convins foarte ușor să o citesc, iar cei de la Editura știu că nu îmi dezamăgesc așteptările!

  2. Crina, felicitari pentru recenzia foarte frumoasa pe care ai facut-o! ;)
    Imi plac cartile politiste bine scrise, cum pare ca este si aceasta, plus personajele interesante pe care le-ai descris. Am trecut-o pe lista mea de dorinte.

  3. Imi place subiectul cartii! Parca vine din viata reala, si nu mai departe de acum cateva zile se vorbea despre viol. Sa inteleg ca asta a fost, nu? Cati prieteni nenorociti au fost?Au drogat-o si au nenorocit-o…. bine ca a avut puterea sa mearga mai departe si sa isi cladeasca propriul viitor. O fata puternica !
    Crina ;)

  4. O recenzie deosebita a unei carti speciale. Felicitari! M-ai convins ca aceasta carte este interesanta si captivanta!

    • Crina trebuie sa remarc in prezentarea ta ceva suav, inocent. Parca m-ai trimis direct in actiune si am simtit emotia, suferinta si schimbarile petrecute.

  5. Crina, m-ai surprins placut , dar m-ai si tentat ! Ai oferit o recenzie superba.Sunt decisa sa achizitionez cartile autoarei !

  6. Sună interesant ! Iar autoarea e româncă ! Sper s-o citesc :) Oricum, nu sunt sigură, dar, totuși, se poate… sună interesant. Mulțumim ! :D

Leave a Reply