Cruzimea de Scott Bergstrom-cocktail Molotov de Taken inversat, Nikita și Hostel

Cruzimea de Scott Bergstrom-cocktail Molotov de Taken inversat, Nikita și Hostel

“Cruzimea şi cu mine ne pregătim să aruncăm lumea în aer”

 

Cruzimea, de Scott Bergstrom-cocktail Molotov de Taken inversat, Nikita și Hostel

Editura Nemira
Colecția: Young Adult
Anul apariției: 2017
Titlul original: Cruelty
Taducere: Maria Draguț
Număr de pagini: 440

    Începând ca un Young Adult clasic, despre problemele de adaptare ale unei adolescente la şcoală şi fulgerătoarea ei îndrăgostire de un băiat de treabă, Cruzimea se transformă pe nesimţite într-unul din cele mai dure thrillere ale anului. Un roman palpitant, înfiorător, cu ritm trepidant ce te ţine captiv în succesiunea sa neîntreruptă de momente tensionate.

   Lansat de sub pana/peniţa/tastatura (sau cum a mai evoluat în timp expresia asta) lui Scott Bergstrom, un scriitor debutant, chiar anul acesta şi tradus la noi cu o promptitudine salutară, mai ales că în curând va avea şi ecranizare – astfel apucând să-l citim înaintea apariţiei filmului, romanul are toate ingredientele pentru a deveni (dacă nu este deja, la rapiditatea cu care e tradus) bestseller internaţional.

  Un Taken inversat, cu un tată angajat CIA răpit la Paris şi având nevoie să fie salvat de fiica sa din mâinile unei bande criminale est-europene care şi-a format o reţea internaţională prin care-şi gestionează traficul de carne vie, droguri şi arme. Dar, rămânând la comparaţii cinematografice cu filme mari, pe care mai toţi le-am văzut, în afară de impresia de Taken 1 (că doar ăla a fost bun, continuările sunt tembele), avem şi un episod din Nikita lui Luc Besson când fata obișnuită, preluată cu oarece calităţi fizice, este preschimbată într-o armă letală prin antrenamente de luptă Krav Maga care s-o ajute în misiunea sa itinerantă, și, mai ales, avem odată cu ultima etapă a aventurii, cea pragheză, atmosfera sinistră din seria horror Hostel. Plus dragoste adolescentină, viaţă de night-club, infiltrări în periculoase grupări de răufăcători şi transformări psihologice, toate într-un cocktail Molotov cu adevărat exploziv.

 

    Gwendolyn Bloom este o adolescentă de 17 ani, fiica unui diplomat care a plimbat-o mult prin lume, datorită posturilor pe care le avea în diferite ţări, până când un eveniment extrem de violent și traumatic a făcut-o să îşi piardă mama şi să se stabilizeze la New York. Acum tatăl său lucrează la ONU și face doar scurte deplasări în interes de serviciu, ea încercând să se adapteze într-o elitistă şcoală americană unde numai odrasle de bogătaşi sau de diplomați au acces.

   Pentru câteva zeci de pagini, Cruzimea chiar pare clasicul roman cu adolescenţi. O colegă care este vedeta clasei o necăjeşte, ba chiar o pălmuieşte pe Gwen, dar tot biata de ea ajunge suspendată. Are parte de un prim contact electrizant cu un băiat mai retras, de bun simț, cu toate că e la fel de bogat ca ceilalţi elevi aroganţi şi prietenia instant a celor doi curge spre o relaţie romantică. Ne sunt prezentaţi vecinii simpatici ai fetei, un cuplu de bătrânei cu o istorie zbuciumată, care-i sunt cam singurii confidenți; dar şi pasiunile sale. După moartea mamei îşi găsise refugiul în gimnastică, pe care o practică amatorial, fără pretenţii de competiție. Trecuse peste sechelele psihice, încerca să ducă o viață normală, când…

   Într-una din delegaţiile sale misterioase, tatăl lui Gwen e dat dispărut. De aici încolo toate evenimentele se precipită. Agenţii FBI o ridică să o ancheteze, i se fac percheziții în apartament, i se pun întrebări insidioase despre tatăl ei de parcă acţiunea de căutare a sa s-ar fi transformat într-o vânătoare de trădător. Revelaţia că el nu era doar un diplomat, ci un agent FBI este presimţită deja de fată din tot ceea ce se întâmplă. Mai mare va fi surpriza când află că simpatica familie de bătrâni din vecini ar putea s-o ajute. Atât prin ceea ce a lăsat taică-său în grija lor, cât şi prin contactele pe care le au în cadrul serviciilor secrete israeliene, unde activase în tinereţe unul dintre ei.

   Astfel, Gwendolyn începe să efectueze diferite misiuni de etapă, pentru a verifica  indiciile lăsate de tatăl ei, ce ar putea să soluționeze enigma dispariției sale. Ele cresc progresiv în dificultate, la început fiind ajutată de Terrance, băiatul de care s-a îndrăgostit.

   Se ajunge la un alt nivel când devine evident că pentru a afla mai multe trebuie să ia urma tatălui în Paris şi să îl găsească pe ultimul om care l-a văzut, un informator palestinian. Gwen ajunge să fie antrenată de o agentă Mossad, să fie implicată în bătăi în cluburi şi urmăriri de maşini, până când un fir roşu clar, ce duce spre cei care i-au răpit părintele, prinde consistență din toate cercetările ei.

   Acum armele pentru a se infiltra printre mafioţi, în sistemul de crimă organizată, trebuie să-i fie cele ale spionajului, ale amăgirii, ale înşelătoriei şi minciunii. Toate dublate de cruzime. Cruzimea ca factor motivator în a îşi ascunde adevăratele sentimente, în a face lucruri de neimaginat şi a trece peste durerea altora, pentru a-şi atinge scopul. Cel primordial, cel care ar putea-o aduce în poziţia nu numai de a îşi salva tatăl, dar şi de a le ajuta pe fetele chinuite de reţeaua criminală care exploatează prostituţia şi face trafic cu fiinţe umane, adevărate sclave moderne ce pot fi vândute sau cumpărate, fete de aceeaşi vârstă sau chiar mai tinere ca Gwen. Cruzimea văzută ca elementul declanșator al răzbunării şi anihilării celor ce au folosit-o atâta timp în interesul propriu.

 “Aş vrea să le mulţumesc acestor oameni pentru lecţiile pe care mi le-au oferit. Pentru că mi-au hrănit acel ceva din mine, cruzimea, care creşte tot mai puternică şi mai nemiloasă cu fiecare zi.”

   E şi nu e un roman Young Adult, Cruzimea. Poate în înţelesul său literal, pentru adolescenţi la limita superioară a înșirării de ani ce le include categorisirea – 16 – 18 – cei aflaţi la un pas de maturizare. Sau, mai sincer spus, aşa cum şi-ar dori adolescenţii să fie romanele pe care le citesc, dar nu prea şi-ar dori părinţii. Da, cu tineri, sentimentele vârstei, relaţii, problemele lor de integrare şi devenire, dar realiste, dure, cu spirit rebel, neprincipiale, fără o morală general acceptabilă social, cu  provocări duse la extrem.

   Provocări extreme, care, păstrând realismul, au nevoie de un răspuns extrem. Schimbare de atitudine impusă de dramatismul unor situații ce duce, inevitabil, la o maturizare forţată a personajelor:

“Astăzi împlinesc 18 ani – sau mai bine spun Gwendolyn Bloom îi împlineşte, acea versiune cuminte, aproape bătrânicioasă, pe care cruzimea a devorat-o. Ziua în care împlineşti optsprezece ani este ziua în care devii om mare şi iei cu tine în lumea adulţilor tot ce ai învăţat până acum. Tot ce ai trăit până acum a fost doar un preludiu, o repetiţie înainte de marea premieră.”

   Primul roman al unei viitoare serii, Cruzimea oferă tot ceea ce îşi doresc iubitorii de acţiune, suspans, misiuni sub acoperire, lovituri de teatru şi rezolvare a unui mister. Pe un itinerariu care te poartă de la New York, prin Paris, Berlin şi Praga, o eroină total neclișeică trece prin rafale de încercări extreme şi dificultăţi letale în eforturile ei de a-şi salva tatăl. Cu un pic de romantism, nu prea mult, fiindcă nu e loc de acţiune. Cu un final fulminant şi ațâțător, ce te determină să-ţi doreşti ca autorul să-i scrie cât mai grabnic urmarea.

Cartea Cruzimea, de Scott Bergstrom a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

18 COMMENTS

  1. Taken 1 inversat, Nikita si Hostel( brrr… si acum am in fata ochilor ororile de acolo) – de aici m-ai convins sa citesc cartea. Recenzia am citit-o doar ca sa am cu ce ma delecta la cafeluta :p Glumesc. E super recenzia ta!
    Trebuie , trebuie, trebuie, trebuie sa am cartea ! NEAPARAT!

  2. Alina, chiar brrrr! :D Nu intalnesti prea des atmosfera din Hostel, care nu era atat de clasica groaza, cat de oroare exploatata pentru cresterea senzatiei de pericol si a suspansului. Aici nu numai locatia si evenimentele, dar si tensiunea si teama sa nu sfarseasca eroina in mana criminalilor sadici, sunt aceleasi. 😀 Sper sa apuci sa citesti romanul inainte sa se lanseze ecranizarea lui! :)

    • Merci, Elenis. :) E un YA foarte diferit de linia comuna. Scott Bergstrom chiar a creat un soi de conflict dupa interviul de lansare, cand in postura de debutant a atacat cliseele moraliste ale genului si a primit mai multe raspunsuri acide de la alti autori celebri de YA. Cel mai tare de la Victoria Schwab: “The good news is, there are so many amazing #MorallyComplicatedYA out there that I’ll never have time to read Bergstrom’s.” :D Oricum, se bazeaza pe un prim roman foarte bun pentru a-si permite criticile astea provocatoare. :)

  3. Uneori îmi place să evadez în trecut, să citesc cărți despre iubiri adolescentine, despre lumi periculoase… și dacă mai spui că e thrillerul anului, atunci, atenția mea e acolo 100%. Felicitări pentru recenzie, Marius! E minunată!

  4. Marius m-ai facut sa-mi doresc sa citesc romanul,asa ca l-am trecut pe lista.Felicitari,ca de obicei o super recenzie!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro