Cum sa te indragostesti-Cecelia Ahern-Editura ALLFA

Cum sa te indragostesti-Cecelia Ahern-Editura ALLFA

by -
8

Cum să te îndrăgostești de Cecelia AhernCum sa te indragostesti_Cecelia_FINAL Alex

Titlul original : How To Fall In Love
An apariție în România : 2015
Editura ALLFA
Nr. pagini 355

Cărţi scrise de Cecelia Ahern

Cecelia Ahern este o tânără irlandeză care a reuşit să facă din fiecare roman pe care l-a scris un bestseller internațional. Romanul ei de debut, P.S. Te iubesc (ALLFA, 2005), a fost tradus în 47 de țări și a fost ecranizat, devenind instantaneu un succes internațional.

Următoarele romane s-au bucurat de același succes, fiind traduse pe toate continentele și vândute în peste 15 000 000 de exemplare.

Indiferent ce idee sau ce personaj se naşte în mintea mea, o să fie cineva, undeva, care a trăit ce scriu eu, iar în poveste trebuie să-i fac dreptate acelei persoane.” Cecelia Ahern

Romanul „Cum să te îndrăgostești” a apărut în anul 2013 și a căpătat imediat o recunoaștere internaționala.

Un roman măreț, care te poartă de la întuneric la lumină.” – Glamour
Duios, haios, romantic.” – Marie Claire
„Excepțional! Îți taie respirația și îți dă poftă de viață!” – Daily Express
Ahern are farmec. Imaginația ei îți oferă soluțiile câștigătoare în viață.” – The Independent

Cartea este scrisă la persoana întâi din perspectiva Christinei Rose, o tânără aflată la un moment de cotitură al propriei sale vieți. După nouă luni de căsnicie, Christine se simte încătușată într-o căsnicie care o face profund nefericită.

Indiferent cât de pasionale sunt, unele iubiri nu sunt menite să dăinuie pentru totdeauna.

Christine avea propria agenție de recrutare a forței de muncă, fiind o bună mediatoare. Îi plăcea să găsească persoana potrivită pentru slujba potrivită. Oamenii care îi treceau pragul fie își pierduseră slujba și erau foarte stresați, fie doreau să își schimbe meseria și priveau spre viitor cu neliniște, dar și cu speranță, fie se angajau pentru prima oară și erau încântați de noutatea din viața lor. Cu toții plecau într-o călătorie, iar ea se afla în drumul lor. Christine se simțea responsabilă pentru fiecare dintre ei, simțea că are misiunea de a-i ajuta să își găsească locul potrivit în lume. În acest scop, biroul ei era plin de cărți motivaționale.

Într-una din aceste cărți, Cum să-ți găsești propriul loc al fericirii, află că important este să îți găsești un loc care să te însenineze, fie că îți trezește o amintire bună pentru îmbogățirea sufletească, fie un loc unde îți place lumina, fie pur și simplu te simți mulțumită, dintr-un motiv pe care nu îl cunoști neapărat. Odată ce găseai locul, exercițiile din carte te ajutau să redobândești sentimentul de fericire asociat cu locul respectiv, în orice moment și oriunde ai fi dorit.

Încercând să își gasească propriul său loc al fericirii, Christine își rememorează o amintire plăcută de când era copil. La vârsta de cinci ani, împreună cu surorile ei, fusese la un meci de crichet în care juca tatăl ei. Mama ei murise doar cu câteva luni înainte. Era o zi însorită, iar tatăl ei a jucat foarte bine, la sfârșitul meciului fiind purtat pe umeri de coechipieri. Tatăl ei râdea, surorile ei zâmbeau încântate, iar acela a fost momentul în care ea și-a zis că o să fie bine.

Căutând terenul pe care se desfășurase acel meci, Christine dă peste o clădire părăsită, evacuată din motive de siguranță. Acolo îl găsește pe Simon, un bărbat disperat, de treizeci și șase de ani, tatăl a două fetițe mici, care nu mai putea să plătească ipoteca pentru apartametul în care nu i se mai permitea să locuiască, își pierduse de curând slujba, iar consiliul local îl amenința cu încetarea plății pentru locuința de schimb. Simon agita un pistol încărcat, zicând că vrea să se sinucidă. Cu mult calm, Christine reușește să îl convingă să se răzgândească și să  accepte să cheme poliția pentru a-l ajuta. Apoi, ceva l-a făcut să își schimbe hotărârea. A luat pistolul, l-a pus la tâmplă și a tras.

Experiența a lăsat-o pe Christine complet devastată. Era profund marcată de faptul că nu a reușit să îl salveze pe Simon. Ca o consecință a încercării traumatizante trăite, a hotărât să nu se mai prefacă, să ducă o viață adevărată, totul să fie corect și cinstit. Ia decizia să divorțeze.

„Deși optimismul stă la baza multor lucruri frumoase, gândirea pozitivă nu poate să constituie, singură, fundația unei căsnicii.”

Soțul nu a primit deloc bine vestea. De parcă suferise un transplant de personalitate, a devenit rece, crud și rău. Apartamentul, mașina și orice lucru achiziționat împreună a devenit doar al lui. Îi lăsa zeci de mesaje pe telefon, în care o jignea în toate felurile, dădea telefoane prietenilor comuni, punând-o într-o lumină proastă față de aceștia, care, de altfel, nu înțelegeau nici ei prea bine motivele divorțului, întrucât propria ei nefericire, pe care și-o ascunsese atât de bine până atunci, nu constituia un motiv serios decât în proprii ei ochi.

Încercând să își găsească, din nou, un loc care să îi trezească amintiri plăcute, care să o ajute să își regăsească sentimentul fericirii, se duce pe podul Ha’penny Bridge. În facultate, în timp ce plecase timp de un an de zile cu o bursă de studii în Spania, își potolea dorul mistuitor de casă privind la o vedere cu Ha’penny Bridge noaptea, sub bolta înstelată a Dublinului, cu luminile colorate ale orașului reflectate în râul Liffey.

Priveliștea pe care o regăsește pare aceeași ca în vedere, cu o singură excepție. Un bărbat îmbrăcat în negru stătea agățat de balustradă, privind asupra râului rece și înșelător care trecea iute pe sub el.

„Se spune că un fulger nu lovește niciodată de două ori. Neadevărat. Mă rog, e adevărat că oamenii susțin asta; nu e adevărat însă ca fapt științific.”

Pentru a doua oară în decurs de două săptămâni, Christine este în fața unui sinucigaș. De data asta, este hotărâtă să facă totul ca să-l salveze. Nu poate să dea greș a doua oară. Astfel, face un pact cu bărbatul respectiv, pe care află că îl cheamă Adam. El va renunța la gestul lui de a se arunca în gol, iar ea îi va demonstra că viața e frumoasă și merită trăită. Adam impune și un termen limită, două săptămâni, până la ziua lui, când va împlini treizeci și cinci de ani.

Cine este Adam și care sunt motivele care l-au împins spre gestul său disperat ? Va reuși Christine să câștige cursa contracronometru și să găsească soluțiile salvatoare ? Veți afla răspunsul în carte.

Cum să te îndrăgostești este o poveste magică de dragoste, scrisă cu mult talent. Am savurat fiecare moment din carte, pare o poveste simplă, dar ne transmite multe mesaje, dintre care cel mai important este că viața este un lucru frumos, care merită trăita, indiferent cât de grea pare uneori. De asemenea, nu trebuie să îți pierzi speranța, chiar în cele mai dificile momente, întrucât o rază de soare poate să apară de unde nu te aștepți. Ideile nu ne sunt impuse ostentativ, ci sunt sugerate subtil, fiecare își trage propriile concluzii, astfel că la sfârșitul cărții te simți mai bogat sufletește.
Trăim într-o lume materialistă, în care se afirmă tot mai mult că este nevoie de gesturi romantice mărețe, se cheltuiește o avere pe mese scumpe, elaborate, pe un milion de lumânări și bijuterii extravagante. Când, de fapt, averea nu poate ține loc de sentimente, iar tot ceea ce avem nevoie este un strop de dragoste adevărată, complet dezinteresată.

Cartea ne demonstrează cu prisosință că fericirea vine din lucrurile mărunte, din gesturile făcute din suflet, cu multă dăruire.
Mi-a plăcut extraordinar de mult de Christine. Este o persoană foarte sensibilă, altruistă, plină de iubire de oferit.
M-am distrat citind replicile între Christine și familia ei. Tachinările lor sunt lipsite de răutate. Felul în care abordează tatăl și surorile ei subiectul tentativei de sinucidere a lui Adam e amuzant și aproape alarmant, dar lucrurile curg în așa fel încât replicile lor sunt nevinovate, nu insultă pe nimeni. De asta sunt atât de comici.

„- Așadar, cum ai cunoscut-o pe Christine ?

– M-a împiedicat să mă arunc de pe podul Ha’penny Bridge, alaltăieri seară.
– Se pricepe de minune să strice plăcerea altora, a spus Adrienne pe un ton acuzator.”

Câteva citate care mi-au plăcut și m-au impresionat:

-Cerșetorii n-au dreptul să aleagă.
– Dar nu sunt o cerșetoare, sunt fiica ta.
– Nici în privința asta nu ai dreptul să alegi.”

„Ce-am fi noi fără ziua de mâine ? Ne-ar rămâne doar ziua de astazi. Iar dacă lucrurile ar sta așa, aș vrea ca ziua de azi să fie cât mai lungă. Aș umple ziua de azi cu tine, făcând tot ce-mi place mai mult. Aș râde, aș vorbi, aș asculta, aș învăța, aș iubi, aș iubi, aș iubi. Aș face din toate zilele ziua de azi, pentru ca astăzi să mi le petrec pe toate cu tine și nu mi-aș face nicio clipă griji pentru ziua de mâine, în care nu o să mai fiu cu tine. ”

„Se întâmplă uneori să știi un lucru chiar dacă nu îl știi. ”

„Ține minte un lucru: poți să-i oferi tot ajutorul din lume, dar dacă nu învață să-și poarte singur de grijă, eforturile tale vor fi în zadar. ”

„Întotdeauna va exista cineva care să te asculte și să te ajute. Întotdeauna ! ”

Vă recomand cu căldură această carte înduioșătoare, care vă va induce o stare de bine, vă va aduce zâmbetul pe buze și vă va face să credeți în povești moderne de iubire, cu finaluri fericite.

Editura All

Cartea Cum să te îndrăgostești de Cecelia Ahern este oferită pentru recenzie de Editura All. Cartea poate fi comandată direct de la Editura All sau din librăriile online agreate.

Autor: Tyna

8 COMMENTS

  1. Superba recenzie, imi transmite foarte mult despre o carte pe care deja o simt aproape, din cele scrise!
    Am pus-o in capul listei cu carti de citit! Multumesc Tyna pentru recomandare!

  2. O recenzie marca ”Tyna” , sensibila, plina de romantism, o placere sa o citesti.Felicitari Tyna! Citatele mi-au placut mult. O carte pe care cu siguranta o voi citi cu multa placere.

  3. Dragi moderatori, am gasit intamplator aceasta recenzie (frumoasa, de altfel) pentru o carte pe care am facut greseala s-o traduc. Am vazut ca dati numele traducatorului. E dreptul dvs, dar si al meu sa va rog sa nu-l mai puneti, caci nu-mi apartine nimic din aceasta traducere. Puteti pune numele redactorului, care a facut ce-a vrut el din munca mea (neplatita, de altfel). Ati ales unul dintre cele mai frumoase citate din carte, dar, din pacate, nu-mi apartine. Va ofer varianta mea, caci mi-a placut sa-l traduc:

    “Ne vom pierde, oare, fără zilele de mâine? Nu, căci ziua de astăzi ne-aşteaptă în prag. Şi sper ca astăzi nicicând să se sfârşească şi în ale tale braţe pe veci eu să mă pierd, râzând, vorbind, ascultând şi învăţând, dar, mai presus de toate, iubind, iubind, necontenit iubind. Fiecare zi va deveni o zi de astăzi, pe care cu tine mereu o voi petrece. Şi nici griji nu-mi voi mai face când mâine de lângă mine vei pleca. Iar când acel mâine va veni, nu uita că nicicând să te las n-am vrut şi nici în urmă să rămân nu mi-a plăcut şi fiece clipă, împreună petrecută, a fost al vieţii mele unic dar.”

    Multumesc.

  4. Va multumesc pentru cuvintele frumoase. Am vrut doar sa va impartasesc o particica dintr-o traducere pe care am facut-o cu “sange, lacrimi si sudoare”. Va multumesc inca o data.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro