Daca citesti asta inseamna ca am murit de Andrew Nicoll – Editura ALLFA

Daca citesti asta inseamna ca am murit de Andrew Nicoll

Titlul original : If You’re Reading This,I’m Already Dead
Traducerea : Ioana Vacarescu
Editura : ALLFA
Colectia : Strada Fictiunii Contemporan
Numar pagini : 336

Vocea editorului Inspirandu-se dintr-o minciuna adevarata, Andrew Nicoll scrie un roman in care istoria si fictiunea isi zambesc complice si imprumuta una vesmintele celeilalte. Un baron von Munchhausen al zilelor noastre spune cu mult umor povestea cusuta cu ata alba a incoronarii sale, fara sa piarda nicio ocazie de a-si tachina cititorii.

„Otto mi s-a intiparit in minte, razand cu gura pana la urechi.„- Big Issue

„Nebunesc si distractiv ca o noapte la circ.” – Daily Record

Pana de curand nici nu auzisem de scriitorul Andrew Nicoll si nici genul abordat de acesta.In momentul in care am vazut titlul cartii ”Daca citesti asta inseamna ca am murit” si am inceput sa parcurg descrierea, gandul meu a fost ca voi avea de-a face cu povestea trista a vreunui batran senil care isi deapana amintirile. Pe parcursul lecturii mi-am dat seama ca tot ce gandisem fusese eronat, povestea fiind una amuzanta, cu personaje spirituale, aventuroase, iar modul in care Otto Witte, personajul central al cartii, isi dezvaluie peripetiile din tinerete, da cititorului senzatia ca i se adreseaza in mod direct,considerandu-l ca pe un prieten de pahar, nepierzand nicio ocazie de a-l tachina, facand in acelasi timp haz de necaz.
Interesant este faptul ca povestea are la baza un sambure de adevar si asta pentru ca a existat in realitate un Otto Witte (1872-1958), acrobat german, care sustinea sus si tare ca reusise sa fie incoronat rege al Albaniei, folosindu-se de asemanarea fizica cu pretendentul de drept al tronului, dar la scurt timp a fost desconspirat.Chiar daca afirmatiile sale nu sunt recunoscute de istorie,totusi la acea vreme, Politia din Berlin a permis ca pe pasaportul acestuia sa fie scris in afara de nume si calitatea de fost rege al Albaniei. Mi-a placut faptul ca autorul a incercat sa rescrie practic povestea lui Otto Witte, mentinandu-se la granita dintre fictiune si realitate, prin faptul ca a introdus o serie de personaje cunoscute sau mai putin cunoscute la acea vreme precum Mata Hari,capitanul Sandy Arbuthnot sau prim-ministrul Albaniei, Ismail Qemali.

O surpriza placuta a fost si faptul ca scriitorul a evidentiat si viata de libertin al lui Otto,incropind chiar si o poveste de dragoste.La un moment dat m-am amuzat vazandu-l pe eroul nostru inconjurat de atatea doamne si domnisoare care oftau dupa el: cele cinci fete ce formeaza haremul,Tifty,dansatoarea de la circ pe care o mai imparte cu bunul sau prieten Max, Sarah, fata cuminte de care ajunge pana la urma sa se indragosteasca si sa nu o uitam pe celebra Mata Hari.
Povestea din “Daca citesti asta inseamna ca am murit” este una destul de inedita. La sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial,pe cand Germania nazista se afla sub bombardamentul Aliatilor, batranul Otto Witte in varsta de 73 de ani, fost acrobat de circ,sta in rulota sa,sub o ploaie de obuze asteptandu-si sfarsitul. Dar nu doreste sa moara pana nu-si asterne pe hartie incredibila aventura in urma careia, el Otto Wiite,acrobat din Hamburg a reusit sa ajunga regele Albaniei .
“…Doamne, cat m-am lalait pana acum, si cand te gandesti ca bombele astea nu pleaca nicaieri! O sa trebuiasca sa scriu un pic mai repede daca vreau sa termin de spus povestea inainte sa ma turteasca vreun obuz. Nu asa se cade sa povesteasca un rege cum a ajung sa fie incoronat. O sa rup paginile astea si o s-o iau de la capat.
…Ia loc prietene,trage-ti un scaun, toarna-ti un pahar de ceva si lasa tu bombele. Sunt doar niste tunete. N-o sa-ti faca rau. Si acum asculta-ma, am o poveste sa-ti spun.”

Totul a pornit de la un articol dintr-un ziar unguresc citit de Tifty Gourdas, dansatoarea din trupa de circ,in care aparea scris ca albanezii cautau un nou rege. Articolul era insotit de fotografia unui barbat cam la 40 de ani,un print turc pe nume Halim Eddine, cel caruia i se oferise tronul Albaniei. Dar pretendentul la tron seamana izbitor de mult cu Otto. Avand in vedere ca albanezii atat de mult il doresc incat i-ar da pe mana trezoreria statului si haremul, Otto se simte tentat sa profite de situatie. De ce sa nu ajunga in Albania inainte sa vina altii sa revendice tronul si sa profite de ceea ce i s-ar putea oferii? Un plan i se formeaza in minte si sprijinit neconditionat de prietenii si colegii sai ( Max Schlepsig – inghititor de sabii, profesorul orb Alberto von Mesmer, enciclopedia ambulanta, Sarah –fiica profesorului si Tifty Gourdas, dansatoarea care se dadea drept contesa maghiara) decid sa fuga de la circ luand cu ei o camila, dar si lada cu bani furata de la seful circului.
Pe drum, cei cinci aventurieri trec prin numeroase situatii limita care sunt povestite cu extrem de mult umor, acestia iesind din necazuri datorita tupeului fantastic de care da dovada Otto Witte. Ajunsi in gara din Budapesta acesta se prezinta sefului garii ca fiind graful von Mucklenberg, ingrijitorul camilelor Majistatii Sale Imperiale si ca anume chestiuni imperiale il indeamna sa ia drumul spre Fiume pentru a ajunge la Marea Adriatica, dar el si insotitorii sai au nevoie de un vagon pentru camila.

Ajunsi in Fiume, acestia pornesc spre docuri in cautarea unui vas si in urma unor evenimente care pornesc de la tentativa de arestare a camilei imperiale si care se termina cu un duel, Otto si insotitorii sai il rapesc pe capitanul de fregata Imre Varga si il silesc sa conduca vasul pe Marea Adriatica. Doar ca la Dubrovnik sunt atacati de niste talhari tigani, condusi de doamna Margaretha MacLeod, nimeni alta decat Mata Hari si de un prieten al acesteia, Sandy Arbuthnot.
Intr-un final sunt lasati sa plece din Dubrovnik, dar in calatorie mai vin si noii lor prieteni, Mata Hari si Sandy si cu totii pun la cale un plan prin care Otto sa fie cat mai credibil pe post de pretendent la tron atunci cand vor ajunge in Albania.
Care este planul,cum decurge discutia cu prim-ministrul Ismail Qemali si cum reusesc sa il convinga pe acesta, dar si pe albanezii, ca Otto este printul turc, va las pe voi sa aflati, cert este faptul ca in momentul in care eroii nostrii au crezut ca nu mai au vreo scapare si trebuie sa fuga inainte de incoronare, dau nas in nas cu capeteniile diferitelor clanuri, acei dictatori militari din nord atat de temuti, care vin sa-si puna sabiile in slujba viitorului rege si sa-si ofere fiecare cate o fiica pe post de viitoare regina sau cel putin sa faca parte din haremul sau. Va alege pe vreuna dintre cele cinci fete sau va decide cu inima, alegand-o pe Sarah?Sarah il mai doreste avand in vedere ca l-a prins asupra faptului, inseland-o cu Mata Hari?
Reuseste Otto si prietenii sai sa fure lazile cu bani din trezorerie? Ce se intampla in momentul in care imediat dupa incoronare isi face aparitia in sala tronului capitanul Imre Varga strigand ca Otto este un impostor?

“…Este palpitant,dar asta doar pentru ca nu stii ce urmeaza sa se intample. Oare o sa scape? Oare o sa fie ucis? Ei bine tu stii deja ca eu am scapat.Ca doar de-aia astept acum sa mor in micuta mea rulota.Asa ca nu are niciun rost sa bag un moment de suspans. Nu are niciun rost sa te intrebi de data asta “Cum va mai scapa viteazul, chipesul, indraznetul si curajosul Otto? Sa fi luat sfarsit aventura lui?” cand stii deja foarte bine ca am reusit sa devin rege si ca am si scapat cu viata, din moment ce scrie in actele mele ca am 73 de ani si ca sunt fostul rege al Albaniei…”

Daca doriti sa cititi o poveste plina de haz, dar si destul de utopica, cu personaje simpatice, cu un Otoo Witte ce parca concureaza cu baronul Munchausen si in care autorul jongleaza intre real si imaginar, va recomand aceasta carte.

 8,5 puncte/10

Multumesc Editura All pentru sansa de a citi cartea „Daca citesti asta inseamna ca am murit„.

Autor: Alina