De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu-recenzie

Editura Humanitas
Nr. pagini: 190

Mircea Cărtărescu este poet, prozator, eseist, critic literar şi publicist. Este cunoscut publicului larg drept semnatarul unor opere precum „De ce iubim femeile“, trilogia „Orbitor“ ori „Levantul“. De-a lungul timpului, cărțile sale au primit numeroase premii, atât în țară, cât și în străinătate. Pe 27 iulie i s-a decernat Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura Europeana pe anul 2015.

Romanul „De ce iubim femeile” a fost publicat la Editura Humanitas, București, în anul 2004, înregistrând imediat un mare succes, fiind reeditat de mai multe ori, ultima dată în anul 2015. Cartea „De ce iubim femeile” ne dezvăluie gândurile autorului, frământările lui, răspunsurile pe care și le dă la întrebările pe care și le pune. Cu multă sinceritate, Mircea Cărtărescu ne lasă să aruncăm o privire în trecutul său, în introspecțiile sale, în regretele pe care le are, în ceea ce consideră că este esențial. Cartea este alcătuită din 21 de povestiri: Mica negresă, Pentru D., vingt ans après, Cerceluși, Despre intimitate, Nabokov la Brașov, Seara care cade, Cu urechile pe spate, Diavolul de hârtie, Cine sunt eu?, Petruța, ”…A lovely little jewish princess…”, Întâlnire la Torino, Iubim cu un creier de copil, Irish cream, Obiectul care mă inspiră, Două feluri de fericire, Zaraza, Cartea magică a tinereții mele, Marele Sincu, Bomba de aur, De ce iubim femeile. În fiecare dintre ele găsim o crâmpeie din experiența de viață a autorului, cu multe gânduri personale: „viața mea a fost, de fapt, un lung șir de cruzimi de dragul cruzimii, nepăsări, neînțelegeri, răutăți de dragul răutății și prostii de dragul prostiei”.
Tema principală a cărții este iubirea, platonică sau nu, fiecare povestire reprezentând o altă fațetă a acesteia, prezentată cu multe detalii picante uneori, alteori cu duioșie, câteodată cu amărăciune. Aflăm multe amintiri din copilărie, prima iubire, prima femeie care l-a făcut bărbat, iubirea adevărată, sentimentele și gândurile autorului vis-a-vis de fiecare. Cartea este și un roman de psihanaliză, autorul încercând, de fiecare dată, să găsească o explicație sau o motivație la faptele prezentate, pentru ca în final să dea răspunsul la incitanta întrebare „De ce iubim femeile?”. Să nu vă inducă în eroare titlul, acest roman se adresează atât bărbaților, cât și femeilor, care vor avea ocazia să cunoască un punct de vedere onest prezentat din punctul de vedere al unui bărbat.

Pentru a vă stârni curiozitatea, vă voi da în continuare câteva citate iar, dacă v-am atras atenția, vă invit să descoperiți restul in carte.

”N-am să-mi iert niciodată răceala și nesimțirea pe care le-am arătat mamei mele întreaga copilărie și adolescență, lacrimile ei, când, de ziua mea, îmi cumpăra vreo bluză sau o cămașă după gusturile ei, iar eu, în loc de mulțumiri, îi spuneam că nu îmi plac și n-am să le port niciodată.”

„Am regretat de câte ori am făcut dragoste cu o femeie străină şi indiferentă, şi pentru nimic în lume n-aş face dragoste cu o prostituată. Nu pentru că riscurile sunt mari şi nici pentru că fidelitatea nu mi-o permite. Cred, pur şi simplu, că sexul însoţit de intimitate este mai bun decât cel fără intimitate.”

Unii sunt speriați de viața de cuplu tocmai din cauza perspectivei de a-l vedea pe celălalt în cele mai sordide situații. Dar dragostea mea se hrănește tocmai din asta. Îmi place să merg la cumpărături împreună cu ea, să beau cafeaua împreună cu ea, să o privesc în cadă, să pălăvrăgim despre OZN-uri. Îmi place s-o privesc cum mănâncă și cum pune rufele la uscat. Când facem dragoste, intimitatea noastră e lucrul cel mai prețios, și plăcerea noastră depinde cu totul de ea. De fapt, fac dragoste două corpuri care se cunosc infinit de mult și care nu se mai satură, totuși, re-descoperindu-se. Știu ce va face în fiecare clipă, și totuși sunt mereu surprins.”

„Numai pe ea o vreau pentru că numai pe ea o cunosc. Îi privesc, între coapse , «fluturele cu aripi lipite somnoros» şi ştiu că e, cu adevărat, cel mai frumos lucru pe care l-aş putea vedea şi atinge vreodată.”

”Fără intimitate reală, atât femeia cât şi bărbatul sunt literalmente asta: un fel de mânere la care performezi un număr de gimnastică. Poate fi uneori distractiv (mai ales pentru bărbat), ca legănatul pe un balansoar, dar, din punctul meu de vedere, e un mod primitiv, puştesc, nesatisfăcător de a face sex. De fapt, ajungi cu adevărat la maturitate sexuală doar atunci când începi să trăiești un ciudat solipsism în doi care te face să spui: în tot universul nu există decât două ființe care fac cu adevărat dragoste: eu și iubita mea.”

„Cât timp mi-am iubit soția, literalmente n-am putut-o înșela – adesea spre disperarea mea – nici în vis…”

“Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubeşte cu adevărat şi pe care o iubeşti cu adevărat. Nimic altceva nu contează.” 

Dar când cunoşti cea mai minunată femeie din lume, care e cea pe care o poţi iubi, semnul este, trebuie să fie, că nici pulpele, nici «balcoanele» nu se mai văd, de parcă hormonii sexului şi-ai agresivităţii s-ar retrage din creierul tău tumefiat şi l-ar lăsa inocent ca un creier de copil şi translucid ca o corniţă de melc. Facem sex cu creier de bărbat, dar iubim cu unul de copil, încrezător, dependent, dornic de a da și de a primi afecțiune. Femeile minunate din viața mea, toate cele pe care le-am iubit cu adevărat și care au răspuns cu dragoste dragostei mele, au fost bucurie pură, nevroză pură, experiență pură. Senzualitatea, uneori dusă până foarte departe, nu a fost decât un ingredient într-o aventură complexă și epuizantă a minții.”

“Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzaţie scurtă şi copleşitoare, este acea iluminare pe care-o caută misticii şi poeţii. Nu poţi fi fericit ani întregi sau zile-ntregi. Nici măcar câteva ore-n şir. Dostoievski o descrie ca pe un preludiu al epilepsiei. Rilke vorbeşte despre «cumplitul» ei: ea este frumuseţea la limita suportabilului, dincolo de care începe durerea. Poate că Goethe a intuit cel mai bine criteriul fericirii: eşti cu adevărat fericit când vrei să opreşti timpul, să păstrezi acel moment pentru întreaga eternitate; într-un fel, viaţa ta a avut sens dacă, în şirul nesfârşit de momente banale, cenuşii, triste, ruşinoase, ticăloase, mizerabile, plicticoase din care orice viaţă este compusă, s-a aprins totuşi, de câteva ori sau doar o singură dată, scânteia cutremurătoare a fericirii. «O dată ca zeii-am trăit şi mai mult nu-mi doresc», scrie despre ea Holderlin. Aceasta e adevărata fericire, pe care cei mai mulţi oameni n-o caută şi n-o râvnesc, pentru că ea îi poate distruge. A trăi ca zeii, fie doar şi pentru o clipă, e un hybris care se plăteşte.” 

O să redau integral ultima povestire din carte – ”De ce iubim femeile”.

”Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluza când le e frig, pentru că au fundul mare şi grăsuţ, pentru că au feţe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinţi decenţi şi limbi de care nu ţi-e silă. Pentru că nu miros a transpiraţie sau a tutun prost şi nu asudă pe buza superioară. Pentru că le zîmbesc tuturor copiilor mici care trec pe lângă ele. Pentru că merg pe stradă drepte cu capul sus, cu umerii traşi înapoi şi nu răspund privirii tale când le fixezi că un maniac. Pentru că trec cu un curaj neaşteptat peste toate servituțile anatomiei lor delicate. Pentru că în pat sunt îndrăzneţe şi inventive nu din perversitate, ci că să-ţi arate că te iubesc. Pentru că fac toate treburile sâcâitoare şi mărunte din casă fără să se laude cu asta şi fără să ceară recunoştinţă. Pentru că nu citesc reviste porno şi nu navighează pe site-uri porno. Pentru că poartă tot soiul de zdrăngănele pe care şi le asortează la îmbrăcăminte după reguli complicate şi de neînţeles. Pentru că-şi desenează şi-şi pictează fetele cu atenţia concentrată a unui artist inspirat. Pentru că au obsesia pentru subţirime-a lui Giacometti. Pentru că se trag din fetiţe. Pentru că-şi ojează unghiile de la picioare. Pentru că joacă şah, wist sau ping pong fără să le intereseze cine câştigă. Pentru că şofează prudent în maşini lustruite că nişte bomboane, aşteptând să le admiri când sunt oprite la stop şi treci pe zebră prin faţă lor. Pentru că au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minţi. Pentru că au un fel de a gândi care te scoate din minţi. Pentru că-ţi spun ”te iubesc” exact atunci când te iubesc mai puţin, că un fel de compensaţie. Pentru că nu se masturbează.
Pentru că au din când în când mici suferinţe: o durere reumatică, o constipaţie, o bătătură, şi-atunci îţi dai seama deodată că femeile sunt oameni, oameni ca şi tine. Pentru că scriu fie extrem de delicat, colecţionând mici observaţii şi schiţând subtile nuanţe psihologice, fie brutal şi scatologic că nu cumva să fie suspectate de literatură feminină. Pentru că sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia şi proză lumii. Pentru că le înnebuneste ”Angie” al Rolling-ilor. Pentru că le termină Cohen. Pentru că poartă un război total şi inexplicabil contra gândacilor de bucătărie. Pentru că şi cea mai dură bussiness woman poartă chiloţi cu înduioşătoare floricele şi danteluţe. Pentru că e aşa de ciudat să întinzi la uscat pe balcon chiloţii femeii tale, nişte lucruşoare umede, negre, roşii şi albe, parte satinate, parte aspre, mirîndu-te ce mici suprafeţe au de acoperit. Pentru că în filme nu fac duș niciodată înainte de a face dragoste, dar numai în filme. Pentru că niciodată nu ajungi cu ele la un acord în privinţa frumuseţii altei femei sau a altui bărbat. Pentru că iau viaţă în serios, pentru că par să creadă cu adevărat în realitate. Pentru că le interesează cu adevărat cine cu cine s-a mai cuplat dintre vedetele de televiziune. Pentru că ţin minte numele actriţelor şi actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru că dacă nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvoltă întotdeauna într-o femeie. Pentru că nu se gândesc cum să i-o tragă tipului drăguţ pe care-l văd în troleibuz. Pentru că beau porcari că Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru că nu-ţi pun mâna pe fund, decât în reclame. Pentru că nu le excită idea de viol, decât în mintea bărbaţilor. Pentru că sunt blonde, brune, roşcate, dulci, futeșe, calde, drăgălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă nu au orgasm nu îl mimează. Pentru că momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineaţă când timp de o oră ronţăiţi biscuiţi şi puneţi ziua la cale. Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbaţi, nici altceva. Pentru din ele-am ieşit şi-n ele ne întoarcem, şi mintea noastră se roteşte că o planetă greoaie, mereu şi mereu, numai în jurul lor.”

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant şi cărtureşti

Autor: Tyna

Review overview
5

11 COMMENTS

  1. De ce iubim femeile? Păi.. în primul rând prima femeie din viața noastră este mama, care ne ține în burtă 9 luni, care ne naște, ne crește, ne iubește, ne este alături la bine și la greu, ne ceartă, ne iartă, ne sprijină, ne dă sfaturi, se luptă pentru noi și lista ar putea continua la nesfârșit.. De-a lungul vieții intrăm în contact cu multe femei: surori, verișoare, bunici, mătuși, prietene, profesoare, dar și iubite, soții pe care le iubim pentru felul lor de a fi, pentru sufletul lor, pentru rolul lor în viața noastră 🙂 Deși se spune că femeia este cea mai parșivă și vicleană ființă(și în multe cazuri cam așa este =D ) nu ne putem lipsi de ea..

    • Ma gandesc ca femeile sunt iubite pentru ca intregesc acel lucru care le lipseste celor de sex masculin. Este o minune sa ai atatea puteri si sa nu te folosesti de ele. Ele pot fi ceva frumos, dar si ceva infiorator de intrigant, dar important este ca sunt.

  2. Tyna, iarasi m-ai convins sa citesc ! Stii sa fii convingatoare, iar eu ma las tentata foarte usor! Felicitari pentru ca ai adus in atentie acesta carte !

  3. O recenzie frumoasa, care ma ispiteste sa citesc aceasta carte. Cert este ca, un raspuns la întrebarea ce constituie titlul cartii avem fiecare dintre noi!
    Felicitari Tyna!

  4. Imi place cum scrie Mircea Cartarescu, iar recomandarea ta Tyna e irezistibila! Ai surprins foarte frumos esenta cartii, iar citatele pe care le-ai ales sunt super!

  5. O recenzie care ma tenteaza sa citesc cartea desi nu sunt un marte fan Mircea Cartarescu. Este o carte extrem de mediatizata.

  6. Mi-am cumparat cartea luna trecuta. Inca nu am citit-o dar ma asteapta :). De abia astept pentru ca, pana acum, nu am citit nimic de acest autor. Imi place titlul cartii si de aceea am ales sa fie prima carte pentru mine 🙂

  7. Am citit cartea si mi-a placut mult. Totusi nu pot spune ca a fost ceva „wow” pentru mine. Unele povestiri mi-au placut mult, au fost comice, bine scrise, pe cand altele m-au plictisit
    Nu regret ca am luat cartea mai ales ca este prima citita de acest autor.
    De ce iubim femeile? Buna intrebarea 🙂
    Raspunsul sotului meu: pentru calitatile si defectele tale, penteu ca mai ales pe mine, pentru ca ma iubesti, ma alinti, ma enervezi 😉

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.