Destine pierdute-de Adina Speteanu–Editura Tritonic

Destine pierdute de Adina Speteanu

La granița dintre viață și moarte eternitatea are propriul ei sfârșit

Editura: Tritonic
Anul apariţiei: 2013
Nr. de pagini: 398
Gen : Fantasy, Mistery, Young Adult
Cotatie Goodreads: 4,67

Seria Dincolo de moarte : 1. Destine pierdute (2013); 2. Jocul secretelor (2014); 3. Îngeri de gheaţă (2014) ;

Pentru Natalia, viața ei este așa cum și-a dorit. Liniștită, normală, fără evenimente surprinzătoare. Însă odată cu apariția Lorenei lucrurile încep să se schimbe, iar legendele prind viață. Realitatea nu este niciodată ceea ce pare. În spatele unei lumi aparent normale, întotdeauna se află secrete periculoase, uneori mortale.
O prietenie interzisă de regulile unei lumi blestemate. O poveste de dragoste imposibilă pune acum în pericol viața tuturor. Un suflet însetat de răzbunare își caută dreptatea. Într-un joc al morții, salvarea stă numai în forțele proprii.
Trădări, minciuni, și o legendă ce schimbă totul. Când nu mai ai nimic de pierdut, să rămâi în viață este cel mai greu…
Acum câteva ore am terminat de citit această carte şi simt un gol în stomac pentru că am părăsit ţinutul Strygorra şi misterioasele fiinţe supranaturale care-l populează. Nu sunt critic literar şi în momentul de faţă regret acest lucru. Nu mă pricep să disec fiecare aspect în parte. În mintea mea este un amalgam de evenimente şi trăiri emoţionale pe care vreau să vi le împărtăşesc. Poate că nu voi fi obiectivă. Sau coerentă. Dar voi avea o mulţumire sufletească dacă reuşesc să va conving să citiţi la rândul vostru “Destine pierdute”.
Prologul mi-a captat întreaga atenţie datorită profunzimii sentimentelor trăite de un misterios personaj. Nu mi-a trebuit mult timp ca să-mi dau seama că acest volum nu se axează pe foarte multă acţiune, ci pe relaţiile dintre personaje, pe sentimentele şi secretele lor. Sau pe dorinţa lor de răzbunare. Nu mă aşteptam să găsesc atâta diferenţă în maniera de comportare între cele două rase, strigoi atât de profunzi în gândire, atât de plini de umanitate, în timp ce vampirii ne îngrozesc prin cruzimea lor. Sunt multe lucruri care mi-au plăcut: complexitatea personajelor, misterul în care sunt învăluite ele, stilul abordat de autoare, faptul că acţiunea se desfăşoară atât în Bucureşti şi Braşov, cât şi într-un tărâm al strigoilor numit Strygorra. Mi-a plăcut până şi atmfosfera parcă bacoviană, cu ploaia care nu se mai opreşte. Adina Speteanu a reuşit să mă surprindă cu talentul şi creativitatea de care a dat dovadă şi pentru asta ţin să o felicit!

Premisa romanului e deosebit de promiţătoare. Pe fundalul luptei dintre două popoare de nemorti, strigoi şi vampiri, ni se prezintă evenimentele din viata unei adolescente, Natalia, a cărei existenţă îi este dată peste cap din momentul în care face cunoştinţă cu o nouă colegă de clasă, Lorena. Ceea ce nu ştie ea, este faptul că acestă fată este un strigoi a Gărzii din Strygorra care a venit în lumea noastră pentru a da de urmă lui Dragoş, crudul vampir pornit să distrugă tot ce întâlneşte în cale, fie că e vorba de strigoi sau fiinţe umane. Şi încă un lucru pe care nu-l ştie e că există o strânsă legătură între ea şi aceste creaturi.
A fost nevoie să mă debarasez de ceea ce ştiam din alte cărţi despre creaturile nemuritoare. De această dată, strigoii sunt personajele pozitive, cei care în mod indirect încearcă să-i protejeze  dar şi să-i ţină cât mai departe pe oameni din calea vampirilor. Mi-a plăcut explicaţia care ne este dată în carte despre modul cum oamenii ajung strigoi  fiind exact ce ştiam eu din bătrâni.
„Se presupune că strigoi ajung oamenii care mor înainte de vreme, care sunt ucişi de ceilalţi(…) Contează caracterul victimei. Dacă nu poate să-şi găsească liniştea după moarte, atunci va caută răzbunare, lucru ce va duce la transformarea ei într-un strigoi. Iar asta înseamnă că rămâne printre cei vii o bună bucată de vreme, până când își îndeplinesc scopul, să-l ucidă pe cel care i-a luat viaţa. Seamănă puţin cu Purgatoriul, însă e mult mai real.”
Aşa cum spuneam, în acest prim volum din seria Dincolo de moarte, facem cunoştinţă cu creaturile întunericului şi problemele lor. Întâi de toate am să vă dezvălui câte ceva despre motivele pentru care strigoii sunt în conflict cu vampirii.
Cu multe secole în urmă, aceste două rase trăiau în pace şi linişte, fiecare având câte un conducător  Alexander conducea strigoii, iar Lyda era conducătoarea vampirilor. Dar echilibrul nu a mai putut fi ţinut sub control când Dragoş a fost transformat în urmă cu 900 de ani de către Sarys, şeful unui grup numit Vampirii Întunericului. Din momentul în care a devenit vampir, Dragoş a căutat cât mai multă putere şi din acest motiv l-a omorât pe Sarys. Alungat din rândul vampirilor, a fugit la Alexander, cerându-i un loc printre strigoi. Dar acesta l-a refuzat. Ca echilibrul să fie menţinut, strigoii şi vampirii nu trebuiau să se amestece niciodată. Dragoş l-a provocat pe Alexander la lupta, cel care câştigă urmând să conducă strigoii. La finalul luptei, Alexander s-a predat, dar Dragoş l-a omorât în faţă tuturor strigoilor, iar aceştia din urmă au declarat război şi au jurat că-l vor răzbună pe Alexander.

Dragoş a dispărut şi nimeni nu a ştiut nimic de el secole întregi, până când s-a întors prin anii 1900 într-un sat din Transilvania. S-a îndrăgostit de o muritoare, s-au despărţit şi cuprins de durere şi furie, a jurat că toţi oamenii vor plăti pentru trădarea ei. Deşi am asistat la acţiuni pline de cruzime care m-au îngrozit, mă gândesc că totuşi mai poate exista o salvare şi pentru el, din moment ce a fost în stare să iubească o femeie şi recunosc că tot am simţit o oarecare milă faţă de el. M-a întristat cele aflate despre copilăria lui, sărăcia în care a trăit. A văzut toate atrocităţile posibile şi a ales să nu moară niciodată, să deţină controlul şi să se răzbune.
„Ea, cea care îl captivase, îl trădase, iar pentru asta nu avea să aibă milă pentru nimeni. Cu toţii urmau să simtă durerea care-l nenorocise zeci de ani, suferinţă care îl doborâse.”
„Simţi cum ochii începură să-l usture şi mârâi. Ura senzaţia pe care o avea când îşi amintea tot ce se întâmplase. Nu-i plăcea să se gândească la ea, pentru că detesta tot ce urma. Dar ea era încă acolo, în sufletul şi mintea sa, la fel de frumoasă că în prima zi. Imaginea ei, nu se schimbase, hrănită mereu de amintirile care-l nenoroceau.”
În Strygorra, toţi strigoii erau antrenaţi şi pregătiţi pentru ce avea să urmeze. Antrenamentele se ţineau în fiecare zi la castel cu cei mai buni soldaţi din armata pe post de profesori. Doar cei mai buni şi rezistenţi  reuşeau să facă parte din Gardă. Câţiva strigoi au venit în lumea noastră pentru a da de urmă lui Dragoş şi pentru a nu ieşi în evidenţă au ales că fiecare să aibă un loc de muncă : poliţist(Tudor), student(Andrei), elevă de liceu(Lorena), asistentă medicală(Bianca) etc.

Personaje principale :

Natalia – adolescenta care trece prin numeroase greutăţi, nopţile îi sunt bântuite de vise care se dovedesc a fi premonitorii. Mai târziu descoperă care este Aleasa, Stăpâna tuturor nemuritorilor, singura care poate aduce pacea.
Lorena – fata strigoi componentă a Gărzii din Strygorra care ajunge să se împrietenească cu Natalia, încălcând una dintre regulile impuse de strigoi.
Dragoş – vampirul care vrea că toată lumea să i se închine, doreşte distrugerea strigoilor şi simte o deosebită ura faţă de oameni.
Andrei – strigoi din Gardă, unul dintre cei mai buni luptători din Strygorra. Este puternic, încrezător, nemilos şi dur. Toţi strigoii se tem de el şi puţini îndrăznesc să-l provoace. Nu o suportă pe Natalia şi îl enervează la culme că ea este Aleasa.
Zero – conducătorul Gărzii strigoilor; înţelegător, cel care îi menţine uniţi pe aceştia
Mynis – conducătorul strigoilor
Tudor – strigoi din Gardă, fire veselă, are capacitatea de a se teleporta
Bianca – strigoi din Gardă, partenera lui Tudor, asistentă medicală
Baltazar – strigoi cel mai bătrân din Gardă, intră adesea în conflict cu semenii săi. Susţine adesea că Zero i-a furat locul de conducător al Gărzii
Lyda – conducătoarea vampirilor, femeie-vampir de o frumuseţe orbitoare
Vera – femeia vampir plină de mister care acţionează din umbră
Vladimir – vampirul care execută orice ordin venit de la Dragoş
Armand – adolescent, cel mai bun prieten al Nataliei
Vlad – prieten cu Natalia şi coleg de clasa
Amanda – cea mai nesuferită persoană din liceu, colegă de clasă cu Natalia

Romanul este redactat din perspectiva fiecărui personaj, având astfel posibilitatea să le aflăm trecutul, amintirile, să le înţelegem comportamentul şi să încercăm să le aflăm secretele. Însă cu cât aflăm mai multe despre ei, ajungem să ne punem şi mai multe întrebări pentru că tocmai misterul care înconjoară fiecare personaj întreţine suspansul.
În ultima perioadă, viata Nataliei a fost un lung şir de evenimente nefericite. Părinţii ei au divorţat, tatăl a dispărut subit, nopţile îi sunt bântuite de vise ciudate care o sperie, iar ultima lovitură o primeşte atunci când află că bunicul ei a făcut infact şi este în comă. Din păcate, bătrânul a murit, iar la înmormântare, fata observă pe gâtul bunicului, o vânătaie ciudată.
Însă întreagă existență i se schimbă din momentul în care apare Lorena, nouă colegă de clasă. Imediat de cum se văd, cele două fete au o senzaţie de déjà vu. Impresia că o ştie de undeva pe fată, o fac să păstreze distanţa. Iar în tot acest timp, Lorena simte nevoia să se apropie de această fiinţă umană, deşi ştie că nu are voie să se implice în viaţă muritorilor. Ceea ce nu ştie Natalia este că Lorena este un strigoi al Gărzii din Strygorra care împreună cu alţi semeni de-ai ei au sosit în lumea noastră cu misiunea să-l prindă pe vampirul Dragoş a cărei prezenţa a fost semnalată la Braşov. La câte victime a lăsat în urmă era şi imposibil să nu fie remarcat.
Neliniştea fetei se amplifică în timpul unui curs despre mituri şi legende, susţinut de un asistent al profesorului de istorie, nimeni altul decât strigoiul Andrei. Şi acesta a avut aceeaşi senzaţie de déjà vu ca şi Lorena. Cu toate că ştie că este doar o fiinţă umană, acesta trăieşte cu impresia că faţă este periculoasă.
“Se pregătea să-şi mute privirea când o văzu(…) Ochii de un verde crud îi erau măriţi de spaimă. Nu era o privire seducătoare. Groaza din ei ascundea orice urmă de romantism. Arăta ca şi cum se temea de el, de ceea ce putea să-i facă dacă devenea furios(…) Pentru o secundă, jură că ea tremurase. Aceeaşi mişcare se regăsi apoi în corpul său. Se sperie când simţi valul de tensiune care-l cuprinsese, de parcă acea privire speriată era mai mult decât atât(…) Forma feţei i se părea cunoscută. Trezea o vagă impresie că o mai întâlnise undeva.”

Din primul moment se creează o puternică antipatie între Natalia şi Andrei. El o crede egoistă şi răzgâiată. Nu o poate suporta! Ea îl vede arogant, îngâmfat şi încrezut. Au loc dispute, tachinări, împungeri verbale sau fizice. Nu ştiu dacă el chiar simte cu adevărat atâta ură şi furie sau consideră că trebuie să simtă aşa ceva pentru că îşi promisese să urască toţi oamenii.
“- Îmi pare rău, dar aici eşti în lumea mea, aşa că nu mă poţi răni. Cât despre ura ta pentru oameni, lasă-mă să-ţi spun că nu toţi sunt la fel(…) De ce nu pricepi că eşti patetic? Dai vina pe mine pentru ceva ce tu nu poţi stăpâni. Ţi-e frică, şi aşa crezi că te poţi ascunde.
– Nu încerca să mă analizezi, pentru că nu mă cunoşti deloc. Nu ştii motivele pentru care nu-i suport pe cei din rasa ta(…) Cât o să fii aici, cu noi, pe mine să nu te bazezi. Şi-aşa mi se întoarce stomacul pe dos numai la gândul că trebuie să-mi respect jurământul şi să te apar.”
Pe tot parcursul lecturii am trăit cu senzaţia că pe viitor se va înfiripa ceva între cei doi, cu toate că Andrei are un trecut amoros destul de tulbure. A fost cândva trădat de persoană iubită.
“Fusese un prost pentru că o iubise, pentru că vrusese să-i ofere totul fără să aştepte altceva în schimb decât iubiera ei sinceră. De-a lungul anilor pe care-i trăise îşi promisese că nu avea să mai comită aceeaşi greşeală. Nu avea să mai iubească, deşi era condamnat să trăiască pentru totdeauna.”
Se pare că Andrei a avut dreptate! La şcoală are loc un incident şi Lorena începe să o bănuie pe Natalia ca făcând parte din tabăra vampirilor. Consideră că e cazul să se distanţeze, iar gestul ei o debusolează pe nouă ei prietenă care se simte trădată.

Lucrurile se complică când Dragoş începe să înfăptuiască tot mai multe crime în Braşov, strigoii încep să au de furcă cu strigoii vii, visele ciudate ale Nataliei se dovedesc a fi premonitorii, iar mai nou Lorena a descoperit pe umărul stâng al Nataliei o cicatrice (semiluna, semnul nemuririi), semn care le indică strigoilor că ea este Aleasa, Stăpâna nemuritorilor pe care o aşteptau de mult timp, cea care îi poate ajuta in lupta contra vampirilor. Iar la aflarea veştii, antipatia lui Andrei i se transformă în ura!
“Este doar un om simplu. Ce puteri poate să aibă pentru a ne ajută să mergem mai departe? Cum ar putea să ne salveze, când nu-şi poate salva nici măcar propria viaţă?(…) Suntem pierduţi fără, dar şi cu ea. Dragoş ştie că există, că nu este o invenție. Cum să o apărăm de el? Dar, cel mai grav, cum să o apărăm de noi?”
Din nefericire, Dragoş află şi el de existenţa Nataliei şi-şi pregăteşte o armă care s-o contracareze. Ce sau cine este această armă? Ce se întâmplă în momentul în care Natalia se trezeşte faţă în faţă cu Dragoş crudul şi răzbunătorul vampir ? Oare de ce o confundă cu o altcineva? Cum reacţionează ea la aflarea veştii că noii ei prieteni sunt strigoi, iar ea este Aleasa? V-am povestit doar în linii mari câteva între evenimentele din carte. Restul îl aflaţi voi.

“Destine pierdute” este un roman complex, fascinant, plin de mistere, aventură, trădări, răzbunări, care te răscoleşte datorită profunzimii trăirilor emotionale ale personajelor. Consider a fi una dintre cele mai bune scrieri despre creaturile nemuritoare. O carte de neuitat!

 10 puncte/10

Cartea Destine pierdute de Adina Speteanu este oferită pentru recenzie de editura Tritonic. Cartea poate fi comandată de pe Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale editurii urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Alina