Devorari-de Richard Millet-EdituraTrei

Devorari-de Richard Millet-EdituraTrei

Devorări de Richard Millet

Titlul original: Dévorations
Traducere: Irina Mavrodin
Editura: Trei
Număr pagini: 224

De ce ai citit cartea Devorări?
Mi-am dorit să citesc această carte datorită celor câteva rânduri scrise pe pagina IV. Poate că, pentru unii, cele câteva rânduri nu sunt suficiente, poate că alții ar mai fi căutat informații despre carte, iar restul nu ar fi citit o carte cu o coperta nu foarte prietenoasă.
Îmi place să mă las surprinsă de cărți, să nu știu foarte multe despre cărți, să descopăr necunoscutul, iar la final să mă las purtată de impresii și de emoții.

Despre carte. Spune-ne despre subiect/acțiune
Niciodată nu m-a speriat un titlu. Mai mereu acestea îmi dau o idee despre subiectul cărții, iar de această dată am interpretat titlul – care mi-a transmis foarte clar faptul că nu o să am de-a face cu o carte horror, ci cu o carte care va scoate la suprafață demonii interiori ai protagonistei.
Am început să citesc acest roman cu foarte mare plăcere, dar și curiozitate, căci, de obicei, mă cam regăsesc în fiecare poveste din toate cărţile pe care le citesc. Și am știut că mă pot regăsi oricând în povestea tinerei Estella.
De ce m-aș fi regăsit în paginile unei cărți în care este prezentată povestea unei fete rămasă orfană de la o vârstă fragedă? Pentru faptul că, și în viața reală există atât de multe suflete singure pe lume, care nu trăiesc, ci doar se luptă în fiecare secundă pentru supraviețuire.
Sunt si astăzi multe suflete care devin umbre și cresc fără urmă de iubire, înțelegere, respect, încredere în sine și în oameni. Sunt acele persoane care așteaptă o minune în viața lor, un miracol care să le schimbe viața într-o secundă și pentru totdeauna.
Pentru aceste suflete, salvarea, de cele mai multe ori, o reprezintă alți oameni, care dau dovadă de puțină înțelegere, iubire, prietenie și afecțiune pentru semeni.
Personajul feminin din Devorări, crede că a cunoscut iubirea, că bărbatul apărut parcă de nicăieri, este salvarea ei, că acesta răspunde perfect nevoilor ei de iubire. Se ține strâns de acest bărbat, iar iubirea ce o simte pentru el este soră cu nebunia – iată nevoia ei acută de iubire, prezență și apartenență.
Trăind în mare parte doar cu unchiul ei, nu cunoaște alt stil de viață, nu face nimic altceva decât să muncească pentru el. Are o viață banală, iar fiecare zi pare trasă la indigo cu precedenta – nimic nou, nimic interesant, care să ofere sufletului ei puțină bucurie.

Ce ți-a plăcut mai mult? Ce nu mi-a plăcut?Fotografie0240
Ideea cărții și povestea este foarte bună și foarte bine scrisă.
Dar nu am putut evolua prea repede cu lectura. Și nici nu am putut termina cartea. Iar piedica în calea acestor două obiective, nu a reprezentat-o povestea sau modul cum a fost scrisă de către autor, ci formatul cărții.
Nici mărimea textului nu a fost o problemă. Impedimentul principal pentru mine a fost faptul că textul este înghesuit, nu există spații între paragrafe, iar acestea sunt mult prea lungi. Din aceste motive citeam doar putin și mă opream. Mi-am obosit ochii. Iar atunci când ochii obosesc, când textul nu este aerisit, interesul pentru lectură scade.
Nu spun că un alt cititor nu va reuși să citească această carte în întregime. Știu sigur că vor fi foarte mulți care au citit sau vor citi cartea asta fără să întâmpine problemele pe care le-am enumerat eu aici.
Povestea e foarte bună, iar de acest lucru m-am convins încă de la prima pagină, dar greutatea cu care am citit din carte, m-a determinat să abandonez lectura – pentru moment.

Recomandări
De această dată eu nu am nici o recomandare, dar aștept recomandări din partea celor care au citit cartea. Vreau recomandări sau sugestii care să mă convingă să citesc romanul Devorări până la capăt. Vreau să mă convingă cineva de faptul că merită să trec peste toate piedicile.
De obicei, mă autoîncurajez, dar de această dată nu am reușit.

Autor: Laura Apetroaie

5 COMMENTS

  1. Asa se intampla cu unele carti. Scrisul ne impiedica sa le citim. Pacat! Multumesc Laura pentru recenzie!

  2. Sunt multe carti ce au scrisul mic. Am citit si eu destule…mi-am pus chiar doua perechi de ochelari. :)
    Este bine ca ai impartasit cu noi impresiile tale, asa vom sti cu toti la ce sa ne asteptam de la carte.

  3. Într-adevăr, cărțile pot fi clasificate și din punct de vedere al modalității de expunere pe hârtie. Am avut și eu de-a face cu cărți devenite „greu de digerat” pentru că nu aveau un format lejer, deși, poate conținutul era destul de intrigant.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro