Dorinta implinita-de Pamela Morsi-Editura Flamingo GD

Dorinta implinita-de Pamela Morsi-Editura Flamingo GD

Dorinţă împlinită de Pamela MorsiDorinta implinita de Pamela Morsi

Titlul original: Garters (Jartiere)
Editura FLAMINGO GD
Nr. pagini: 447 
Traducere: Anca Ricus
An apariție în România: 1995

Pamela Morsi scrie despre viață și dragoste cu un zâmbet în colțul gurii, cu duioșie și mai presus de toate, cu bucurie” – Romantic Times

Totdeauna îmi dă plăcutul sentiment că am vizitat casa unor prieteni” – Heartland Critiques

Absolut încântătoare prin acțiune și personaje” – Heartland Critiques

”O nouă invitație pe care ne-o adresează și o nouă reușită de prestigiu. O poveste de dragoste care te cucerește prin savoarea ei. O tentație greu de refuzat.” – Rendezvous

Poveștile ei de dragoste sunt pline de căldură și umor dar… mai ales iremediabil romantice” – Rendezvous

Esme Crabb era o tânără de șaisprezece ani, care rămăsese orfană de mamă de la vârsta de opt ani și, tot de atunci, se luptase cu greutățile vieții. Tatăl ei, Yohan, era un om bun, dar era considerat cel mai leneș om din Vader, sătucul în care locuiau. Nu făcea nimic toată ziua decât să compună cântece și să le interpreteze la vioară. Surorile ei gemene, Agrippa și Adelaide, mai mari decât ea cu un an, îi semănaseră tatălui lor. Fermecătoare și vesele, nu-și făceau nici un fel de griji pentru ziua de mâine, bucurându-se de fiecare clipă trăită.
După moartea mamei, neputând să întrețină gospodăria, întrucât nu mai avea cine să lucreze pământul, se retrăseseră în munți, unde își încropiseră o locuință într-o grotă, protejând-o de bine, de rău, cu niște crengi. Esme nu avusese încotro și trebuise să își asume partea practică a casei lor, dereticând toată ziua și încropind mâncarea din puținul pe care îl aveau la dispoziție.
Când însă în peisaj intrase Armon Hightower, un pierde-vară ca nimeni altul, care părea îndrăgostit de amândouă gemenele în aceeași măsură ca și ele de el, Esme a realizat că trebuie să găsească o soluție radicală, înainte de a se trezi cu o nuntă dublă, cu același ginere în rolul principal. Plus că și dacă Armon s-ar fi hotărât în final doar la una dintre gemene, Esme era convinsă că aceasta, în timp, ar fi ajuns la fel de nefericită ca și mama ei, care se epuizase muncind pe rupte după ce se îndrăgostise iremediabil de Yohan, un om fermecător, dar complet iresponsabil.
Soluția găsită de Esme este foarte simplă. Ea se va căsători cu Cleavis Rhy, un tânăr de douăzeci și șase de ani, care deținea băcănia din sat și avea o casă impunătoare, în care sigur ar fi încăput cu toții, iar tatăl ei putea să stea pe verandă și să cânte toată ziua. Un plan fără cusur, singura problemă era că cei doi abia dacă schimaseră două vorbe până atunci.

Optimistă și plină de încredere în reușita planului ei, Esme a intrat plină de curaj în băcănie și uitându-se drept la el îi zice: ”Nu vrei să ne luăm?” Văzând privirea lui îngrozită, Esme începe să se bâlbâie și îi zice ca adineaori a întrebat dacă are gem de coacăze. Necăjita, realizează cât de utopic era planul ei. În fond, n-avea nimic cu care să îl atragă, era o fată săracă, cu haine ponosite, care nici măcar nu era fermecătoare ca surorile ei, în jurul cărora roiau bărbații ca muștele. Tocmai se pregătea să plece, aranjându-și ciorapii care-i căzuseră până la glezne, în lipsa unor jartiere care să-i susțină, când îl observă pe Cleavis holbându-se la ea. Hopa! Se pare că avea, totuși, un atu.
”Asta era. Dorința. O armă neașteptată.”
Înveselită brusc, îi spune, folosindu-se de cuvintele pe care le adresea el clienților:
– Dacă ați văzut ceva care să vă placă, spuneți-mi.”
Zilele următoare, Esme își anunță familia că vor trebui să se descurce o perioadă fără ea, că ea are treabă în sat. Drept urmare, Cleavis se va trezi cu ea pe urmele lui oriunde se ducea. Cleavis avea o pasiune pentru piscicultură, amenajându-și o crescătorie de păstrăvi cărora le studia comportamentul. Pe când le dădea mâncare peștilor se trezește cu Esme lângă el. Încântat de interesul ei cu privire la viața păstrăvilor, Cleavis o învață cum să le dea mâncare fără sa-i sperie. Ajunsă aproape de el, Esme nu se poate abține. Se aruncă asupra lui și începe să îl sărute cu pasiune. Deși profund atras de ea, Cleavis rezistă eroic. Planul lui era să se însoare cu fiica pastorului, Sophrona, și nu dorea să o compromită pe Esme.

A doua zi însă, Cleavis se trezește cu ea în băcănie. Senină, îl anunță că dorește să îl răsplătească pentru faptul că le-a dat, de atâtea ori, mâncare pe datorie, și că s-a hotărât să îl ajute la treburile pe care le are. Ca o salariată conștiincioasă, începe să facă curățenie, să rearanjeze marfa pe rafturi și să interacționeze cu clienții. Cleavis nu are inima să o dea afară și, în curând, constată cu surprindere că Esme are simțul afacerilor, reușind să vândă cu ușurință produsele greu vandabile și mărfurile scumpe.
Esme nu se limitează doar la magazin. Îl urmărește peste tot. Astfel, pe când Cleavis se afla în vizită la Sophrona, cu care purta o conversație politicoasă pe teme absolut plictisitoare, observă cu stupoare că Esme era cocoțată pe o creangă din pomul sub care ei stăteau, oferindu-i o priveliște de neegalat a picioarelor ei. Profitând de intrarea Sophronei în casă pentru a aduce limonadă, Cleavis o ia la rost ce caută acolo. Nonșalantă, Esme îi răspunde că a vrut să vadă cum se descurcă el și îi reproșează că poartă o conversație sclifosită cu o fată în loc să o sărute. Provocat la culme, Cleavis se repede asupra Sophronei când aceasta se întoarce și o sărută cu pasiune, alegându-se cu o palmă indignată din partea acesateia. Tristă, Esme se gândește cât de nedreaptă e viața. Ea făcuse toată munca și alta profitase de pe urma ei și nici măcar nu apreciase. Se duce spășită după Cleavis și îi spune că îi pare rău de ce s-a întâmplat. Surescitat, Cleavis o sărută cu pasiune, făcând-o să se simtă în al nouălea cer, după care îi spune însă că și-a dat seama ce urmărește ea dar acest lucru nu este posibil întrucât el dorește să se căsătorească cu altcineva.
Esme nu se dă bătută. Până la urmă trebuie să-i reușească ei curtarea asta și să-l convingă că cel mai bun lucru pentru el este să se căsătorească cu ea, mai ales că ea se îndrăgostise la nebunie de el. Profită de un moment când erau singuri în magazin și începe din nou să-și aranjeze ciorapii. Nervos și stârnit, Cleavis îi spune că îi interzice să mai facă acest lucru în fața lui. Esme se justifică spunându-i că nu are încotro, întrucât ciorapii îi cad în permanență. Cleavis se duce precipitat la un sertar, ia o pereche de jartiere de dantelă și i le dă, spunându-i să-și fixeze odata ciorapii să nu-i mai cadă. Esme este în culmea fericirii. Niciodată nu a mai avut un lucru atât de fin și de frumos. Cu lacrimi de bucurie pe obraz, pleacă să găsească un loc unde să își pună jartierele. În ușa magazinului se ciocnește însă de una dintre bârfitoarele de frunte ale satului care, observând ce are Esme în mână și aflând că sunt cadou de la Cleavis, este indignată la culme de legătura sordidă pe care tocmai a descoperit-o și împrăștie bârfa cu mult entuziasm. Întreaga comunitate este revoltată de indecența săvârșită sub ochii lor. Cleavis era un bărbat onorabil și responsabil. Își dă seama că singura soluție în situația dată este să se însoare cu ea, întrucât în ochii tuturor ea era compromisă fără tăgadă.
După nuntă, supărat că a fost păcălit, se culcă cu spatele la ea, nedorind să o atingă. Dimineața pleacă la magazin unde, peste puțin timp, apare bineînțeles Esme, proaspătă și plină de strălucire. Cleavis nu mai încearcă să reziste atracției pe care o simte față de ea. Dă practic afară pe ușă un client sosit inoportun, zicându-i că va închide magazinul toată ziua, întrucât s-a hotărât să facă un inventar. Esme îi mărturisește că în preajma lui are niște senzații tare ciudate, simte în permanență o căldură și niște furnicături. Când își dă seama ce îi descrie, Cleavis este mișcat de inocența ei și nu se poate abține să nu o tachineze, zicându-i că probabil are pureci. Esme este indignată la culme, cum poate el să afirme așa ceva, când ea este o persoană așa de curată? Cleavis o liniștește, zicându-i că sunt niște pureci mai speciali, de care el o poate scăpa cu ușurință. Pentru a fi cât mai convingător, îi face o demonstrație practică, folosind podeaua drept pat și o bucată de mătase pe post de saltea.
Pentru cei doi urmează o perioadă idilică, în care se simt tot mai bine unul cu celălalt.
”Înțelegând că nu degeaba spun oamenii despre prima lună de căsătorie că este ‘luna de miere’, Cleav era mulțumit. Oricâte rețineri ar fi avut s-o ia pe Esme de nevastă, se evaporaseră toate ca urmele unei ploi de vară sub soarele arzător. Era iubitoare, plină de înțelegere, știa de glumă și nerăbdătoare să-i simtă atingerea. În mod surprinzător, se simțea mai relaxat în prezența ei decât a oricărei alte persoane.”
După o săptămână însă, Esme întreabă nerăbdătoare când poate să vină familia ei să locuiască împreună cu ei. Cleavis, nedumerit, îi răspunde că nu s-a gândit la acest lucru întrucât nu este un lucru obișnuit ca familia miresei să vină să stea cu ea. Revoltată, Esme îi răspunde că de la bun început s-a gândit să îi ia, doar nu s-a măritat să-i fie bine doar ei. Cleavis acceptă și face risipă de cadouri pentru familia ei, dar este îndurerat. Se gândește că, în timp ce el se îndrăgostise din ce în ce mai tare de ea, Esme îl luase de soț doar pentru averea lui. Esme, la rândul ei, realizează că el se poartă mult mai rece cu ea, dar consideră că acest lucru se datorează faptului că lui, un om instruit care făcuse școala la oraș, îi era rușine cu ea, o fată simplă de la munte, needucată.

Vă las să descoperiți în continuare cum se vor desfășura lucrurile după ce zgomotoasa ei familie s-a instalat cu mult entuziasm în casa lor, cum a reacționat mama lui la neașteptata invazie, ce vor face în continuare gemenele cu înflăcăratul lor curtezan.

Vor urma multe momente amuzante, o neașteptată poveste de dragoste ia naștere în plan secundar, iar gemenele își vor găsi și ele, în cele din urmă, perechea.

M-am distrat realizând cât de relativ este un lucru, totul ținând de perspectiva din care privești, când prietenul lui Cleavis, venit de la oraș, aflând de pasiunea pentru muzică a lui Yohan, a zis că și bunicul lui tot asta fusese, muzician, cântase la corn în orchestra simfonică din Philadelphia, fiind un om foarte respectat în meseria lui, asta în timp ce Yohann era considerat cel mai leneș om din sat. Fetele lui au fost extrem de încântate de acest nou punct de vedere.

Esme și Cleavis formează un cuplu adorabil, mi-a plăcut foarte mult cum au reușit să își depășească neînțelegerile dintre ei, demonstrând că atunci când apare o dragoste adevărată barierele pot fi înlăturate cu ușurință, fiecare dintre ei depunând toate eforturile pentru a-i fi pe placul celuilalt.

Finalul pe mine m-a făcut să râd în hohote, înseninându-mi o zi proastă pe care o avusesem. Și de această dată avem ca bonus un epilog foarte satisfăcător pentru a afla evoluția personajelor în timp. M-am amuzat citind că un pierde-vară notoriu a ajuns un pastor respectat: ”cei mai buni dintre oamenii bisericii se nasc din cei mai mari păcătoși.”

Vă recomand această fermecătoare poveste de dragoste, caldă și duioasă, și sper ca această carte să vă amuze la fel de mult ca și pe mine.

Autor: Tyna
Review overview
5

9 COMMENTS

  1. FELICITARI TYNA!AM CITIT CARTEA SI EU ZILELE TRECUTE!MI-A PLACUT MULT,DESI AM INCERCAT SA O MAI CITESC DAR AM DATO DEOPARTE.CAND AI VENIT TU CU HAIMANAUA,NE-AI SPUS CAT DE MULT TI-A PLACUT,AM HOTARAT SA CITESC CARTEA MAI DEPARTE.NU MI-A PARUT RAU DELOC!!

  2. Minunata carte, cu o recenzie pe masura! Felicitări Tyna si multumesc de recomandare si pentru ca mi-ai adus aminte de aceasta carte pe care am citit-o si recitit-o. Îmi place foarte mult stilul autoarei, am citit tot ce a apărut la noi dintre cărțile ei.

  3. Felicitari Tyna! Cand mi-ai povestit cartea asta si mie mi-ai înseninat ziua :) !
    Este foarte amuzanta, recenzia ispiteste, deci imi inchipui cum este cartea!

  4. O recenzie minunata pentru o carte pe masura! Felicitari, Tyna! Datorita tie am citit aceasta carte si iti multumesc din suflet! ;)

  5. Felicitari Tyna ! O recenzie super! Am recitit de curand Dorinta implinita. Nici nu mai stiu de cate ori am recitit-o. Cand ma gandesc la aceasta carte, in minte ini vin 3 cuvinte: jartiere, purici, mormoloci. Din punctul meu de vedere, Dorinta implinita este cea mai buna carte a autoarei

  6. Super recenzie! Ai redat detaliat sarea si piperul cartii pe care o pun sigur pe lista. Congrats, Tyna!

Leave a Reply