Only with Your Love
Dorinţe interzise, de Lisa Kleypas-cocktail exotic sorbit într-un han cu piraţi-recenzie
Editura Miron
Titlul original: Only with Your Love
Traducere: Cornelia Cernețchi Pascu
Număr de pagini: 368
Dorinţe interzise este o întrepătrundere exuberantă a tuturor genurilor de delicii care te atrag la o carte, atunci când încerci să afli ceva despre ea. Peisaje superbe: oceane, ţărmuri exotice, plantaţiile coloniale de odată, splendoarea boemă a New-Orleans-ului istoric, apele mlăștinoase pitoreşti ale Louisianei cu smârcurile şi pădurile lor inundate prin care atârnă muşchii vegetali ca într-o secvenţă extraterestră din Avatar. Personaje fascinante: tânăra nobilă franceză căsătorită peste mări cu un doctor creol, ce străbate oceanul pentru a-şi întemeia o nouă viaţă, familii aristocratice disfuncţionale, fraţi gemeni interschimbabili, piraţi fioroşi mustind de vicii, nobilime europeană decadentă adaptată la exostismul altui continent şi ofițeri foarte milităroși. Romantism: poveşti de iubire intercontinentală cu impulsuri date de datorie, raţiune, înduioşare, respect, dorinţă carnală de moment sau pasiune totală. Acţiune palpitantă: călătorii pe corăbii prin rute maritime nesigure, abordaje piratereşti, înfruntări armate, lupte de stradă, dueluri pe mize vitale, evadări spectaculoase, urmăriri prin codri şi ape, deghizări pentru a evita pericole şi multe lovituri de săbii, cuţite sau împuşcături. Erotism tulburător: scene lungi fierbinţi, pasiune şi dorinţă izbucnind chiar în cele mai nepotrivite momente, tocmai pentru cei mai de evitat şi mai improbabili parteneri, dar cu atât mai pline de clocot şi forţă explozivă. Istorie: vremurile extinderii dominaţiei albe asupra Americilor, când englezi, francezi, spanioli, portughezi şi olandezi îşi răspândeau coloniştii în cele mai neobişnuite genuri de climă şi teritoriu, unde încercau să refacă cultura lor europeană, altoită pe alocuri cu sclavie neagră, mereu rezultând ceva total nou, o civilizaţie la fel de interesantă, dar net diferită de cea de acasă… Toate astea şi multe-multe altele, într-un cocktail exotic pe care îl va sorbi cu nesaţ orice gen de cititor, odată ce l-a gustat.
Atât de entuziasmat am fost de acest historical romance pe care l-am luat în mâna cu oarecare ezitare, din cauza preconcepției că romanele rozalii sclipicioase sunt exclusiv pentru fete, încât la finalizare l-am ridicat în slăvi dintr-o singură răsuflare, aşa cum l-am şi devorat. Chiar dacă niciodată nu am fost genul de cititor limitat de separaţii sexuale sau de gen literar şi am oroare de expresia “m-a scos din zona de confort”, fiind adept înfocat al lui “nimic din ceea ce e omenesc nu mi-e străin”, ba chiar am explorat cu interes potenţat de feminitatea lor, diferite genuri ale literaturii romantice de dragoste scrise de autoare, tot aveam prejudecata că, indiferent cât de amuzant sau erotic ar fi, la fetiţe, pur şi simplu, nu o să fie niciodată aceeaşi distracţie din punct de vedere al acţiunii, ca la băieţei. Ei, se pare că uneori, totuși, e. Să spun doar, pentru cititorii masculi, că în cartea asta sunt masacrate în primele pagini mai multe personaje cu potenţial de a deveni principale, decât într-un întreg sezon de Game of Thrones. Sper ca asta să nu îndepărteze acum cititoarele, rămâne loc destul şi pentru dragoste şi sentimente profunde, ba chiar, toată agitaţia criminală din jur le face pe acestea să devină mai intense şi mai flămânde.
Gata, m-am răcorit de proaspătul entuziasm post-lectură, să o luăm raţional, aş zice logic masculin, dacă aş fi sigur că e politically correct.
Acest roman scris de Lisa Kleypas, care încă era o autoare începătoare în 1992, nu regina bestseller-ului istorico-romanţat de acum, are personaje de legătură cu un volum precendent al ei, Only în Your Arms / Căsătorită cu un străin (apărut tot în 1992). Dar nu simţi nicio clipă vreo lipsă de informaţie sau discontinuitate cu ceva anterior, pentru că primul roman din seria Vallerands se concentra pe iubirea dintre Lysette şi Maximilien care în Only with Your Love / Dorinţe interzise e un pater familias, iar protagoniştii bărbați au devenit fiii săi gemeni, Philippe şi Justin.
Celia Verite este o pariziancă de 24 de ani, ce după moartea mamei s-a dedicat îngrijirii numeroasei sale familii, ajungând la frageda-i vârstă şi în pofida frumuseţii sale diafane şi aurii, aproape o fată bătrână, pentru acea vreme. Îl cunoscuse pe americanul Philippe Vallerand care studia să devină medic, când a fost invitat la masă de către tatăl său, ce-i era profesor. Folosind ca pretext o carte de filosofie a lui Rousseau, între cei doi s-a înfiripat o atracţie incipientă şi s-au făcut primele promisiuni, dar cu lentoarea specifică timpului, a fost nevoie de trei ani, de terminarea războiului cu britanicii şi de o mulţime de scrisori de dragoste, pentru ca el să se reîntoarcă şi să o ia de nevastă spre a o duce peste ocean în New Orleans, la nobiliara lui familie creolă, deţinătoare de plantaţii şi de o mini-flotă comercială.
Câteva cuvinte, probabil enervante prin nuanţa didactică, despre creoli. Să nu vă închipuiţi când auziţi că Phillipe avea păr negru şi ochi de un albastru intens, vreun mulatru cu privire azurie, cum se mai fabrică uneori, din greşeală. Creol avea atunci alt sens decât cel care a ajuns preponderent actualmente, deşi chiar şi azi dicţionarele le menţin pe ambele. Creoli erau numiți iniţial coloniştii francezi născuţi în Louisiana, botezați aşa pentru a fi deosebiţi de ne-băştinaşi, cei născuţi în Franţa sau prin alte locuri. Apoi cuvântul s-a răspândit la toţi coloniştii europeni din zonă, dar mereu cu referire la rasa albă. După revolta sclavilor africani din Santo Domingo, mulţi refugiaţi spanioli cu sclavi negri s-au stabilit în New Orleans, astfel că s-a format în timp o majoritate metisă printre nativi, fapt ce a dus la confuzia de astăzi între creol ca echivalent al unei rase mixte şi creolul istoric – colonistul alb francez, spaniol sau portughez. Josephine, soţia împăratului Napoleon, era o creolă din colonii şi ţin minte că atunci când eram adolescent şi nu aveam suficientă determinare să caut aprofundarea vreunei informaţii întâmplătoare, când auzeam asta, ştiind că nu era vreo metisă, mă întrebam într-o doară ce naiba înseamnă. De aici nevoia de divagaţie, acum. Doar o mică digresiune istorico-lexicală.
Golden Star, nava familiei Vallerand pe care navigau tinerii căsătoriți, în 1817, ajunge în Golful Mexic, când e abordată de piraţi. Sub conducerea nemilosului Căpitan Legare, echipajul le este masacrat şi Celia e luată prizonieră, Philippe căzând eroic la datorie în timp ce încerca să o apere. Prada este dusă pe o insula trasformată într-un adevărat cuib de piraţi, unde Celia urma să fie oferită ca trofeu fratelui pervers şi grăsan, un fel de Jabba the Hutt, al lui Legare. Până acum fata scăpase fără abuzuri serioase, dar adevărul e că după ce autoarea a specificat cum nu apucase să îşi tragă niciun strat de lenjerie pe ea, sub cămaşa de noapte, stai un pic cu grijă să nu i se întâmple chestii teribile din partea piraţilor, a şoarecilor din cala unde o închid sau să nu-i fie noaptea prea frig în umezela adâncimilor corăbiei. De şoareci, măcar, a salvat-o o pisicuță mai eficientă ca tot restul echipajului lui Golden Star, care nu a putut-o proteja de piraţi. Chiar, ce s-a întâmplat cu pisica aia? Din păcate, nu se menţionează. Sper că a ajuns cu bine la mal şi a adoptat-o vreo prostituată sau vreun pirat ce iubea animalele şi spinteca numai oameni
Pericolul pentru integritatea cămăşii fetei creşte exponenţial, când e adusă pe insulă şi oferită lui Andre Legare, fratele vicios şi sadic ucigaş de femei în jocuri sexuale, al căpitanului războinic de tip spartan, Dominic, cel care o capturase. Celia se împotriveşte pipăielilor pofticioase ale sinistrului frate hidos, îl mușcă de ureche şi încearcă să evadeze din hanul unde i se decidea soarta, dar nu reuşeşte să ajungă decât la masa unui alt pirat pe care se străduie să îl atragă de partea ei prin fluturarea unei posibile recompense ce o poate încasa pe ea de la familia Vallerand.
Căpitanul Griffin este, din fericire, singurul pirat de pe insulă cu suficientă autoritate pentru a-l înfrunta pe Legare. Se oferă să o cumpere pe Celia pentru o sumă foarte mare de bani, dar mândria lui Dominic şi poftele neostoite ale lui Andre, ajung să impună un duel cu cel mai bun om al lor, având ca miză viaţa şi întreaga avere, pentru Griffin… Chiar dacă noul său apărător e capabil să o protejeze, lăcomia libidinoasă a lui Andre Legare tot va reuşi să sfâşie cămaşa fetei, când sado-masochistul încercă să-şi revendice cadoul, în noapte.
Griffin se dovedeşte, insă, a fi mai mult decât un simplu pirat şi îşi pune în joc toate resursele când începe o acţiune sângeroasă împotriva fârtaţilor Lagare, căsăpindu-l pe unul dintre ei şi furându-le sclava. Evadarea şi urmărirea prin mlaştinile spectaculare ale Louisianei pentru a ajunge la plantaţia puternicului aristocrat creol, Maximilien Vallerand, este o aventură în aventură, într-un teritoriu al nimănui unde normele sociale sunt suspendate şi pasiuni imposbile se pot aprinde.
Celia e atrasă împotriva oricărei noţiuni de moralitate, principialism sau bună-cuviinţă, de pletosul şi bărbosul pirat cu ochi glacial de albaştri, care îi amintesc atât de mult de ai soţului său pierdut, dar nu realizează decât odată ajunsă la plantaţie că el e tot un membru al familiei Vallerand, fratele geamăn Justin, doar barba lui deasă şi aspectul sălbăticit împiedicând-o să descopere mai repede realitatea.
Întâlnim pe plantaţie două personaje extraordinare, protagoniştii primului roman al seriei, Lysette şi Maximilien, tatăl şi tânăra mamă vitregă a gemenilor. Cu adevărat adorabilă relaţia dintre ei, chiar dacă nu mai este ea vedeta cărţii, cum a fost în romanul precedent. Te face să vrei să ştii mai multe despre cuplul lor şi să îți dorești să îi cunoşti mai bine. Adică să citeşti cât mai grabnic Căsătorită cu un străin.
În înlănțuirea de întâmplări captivante ce urmează, la un moment dat, încercând să răzbune moartea fratelui, Justin/Griffin este grav rănit şi, fiind urmărit de autorităţi ca pirat, va avea nevoie de un periculos joc al deghizării prin transformarea sa în Philippe şi încadrarea temporară în societatea creolă dublată de militarizarea americană, a New Orleans-ului. Protejată de el sau îngrijindu-l, Celia se îndrăgosteşte inevitabil de acest frate geamăn, dar atâtea interdicţii morale, sociale, religioase şi de bună creştere stau între ei…
Totuşi, nimic nu poate stinge pasiunea lor împlinită din când în când. Pe departe, Lisa Kleypas este cea mai bună, anume la descrierea scenelor erotice. Dacă în timpul secvenţelor de acţiune ritmul e scurt, sacadat, confuz, comprimat, în clipele scenelor de amor, timpul pare să se dilate brusc. Atmosfera vibrează de dorință și fiecare gest capătă încărcătura erotică proprie, întipărindu-se în memoria şi simţurile îndrăgostiţilor.
Prin fum şi foc, din incendii şi bubuitul exploziilor, dar mai ales prin vâlvătăile inimii, povestea de dragoste a celor doi eroi se călește, se oțelește, tot mai puternică, tot mai imposibil de frânt, ca orice mare iubire adevărată.
Cartea Dorinţe interzise, de Lisa Kleypas a fost oferită pentru recenzie de Editura Miron. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, librarie.net
Autor recenzie: Marius Andrei
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
22 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Nici eu nu cred în „zona de confort”, mai ales când vine vorba despre cărți. Fiecare carte e o călătorie, o oportunitate de a trăi o experiență uluitoare alături de personaje. Recenzia e super! Felicitări!
Excelenta prezentarea ta. Se vede ca te-a surprins. Bravos, Marius!!!!!!
Merci, Vero. :p Da, se vede? Damn! Si am incercat atat de tare sa mimez dezinteresul superior. 😀 Chiar tare faina cartea! 🙂
Multumesc, Rodica! :* Daca ar realiza baietii ce delicii ascund fetele printre cartile considerate numai pentru ele, am mai face inca un pas gigantic spre egumenismul sexual. 😀
M-am distrat copios cand iti citeam parerea. Stiam ce fan infocat esti ale altor genuri si chiar ma gandeam: „Oare va exista o sclipire? Va fi pe placul lui?”
Te felicit pentru curaj, bun venit in gasca noastra, a celor care vad viata in roz si viseaza la happy end.
Acum lasand gluma la o parte, ai descris foarte bine trairile si ma bucur ca ai inteles mesajul acestui roman. Ai facut un festin literar de zile mari.
Multumesc, Mili. 🙂 Tocmai citeam prezentarea ta savuroasa pe care ai facut-o primului roman din serie. Chiar daca nu e nicio legatura de actiune intre ele, dupa ce ai cunoscut aici un pic cuplul protagonist din „Casatorita cu un strain” vrei neaparat sa afli toata povestea lor. Pare la fel de minunata ca asta!
Fiecare cuplu are farmecul lui. Daca ti-a placut partea cu piratii, atunci s-ar putea sa te fascineze si partea adversa: barbat este banuit ca si-a ucis sotia. Partea frumoasa ce am apreciat-o intotdeauna la tatal celor doi gemeni este devotamentul si dragostea paterna.
Depinde doar de tine, ceea ce cauti si ceea ce iti doresti.
Personal, consider ca merita.
PS: Autoarea imi este tare draga. Opiniile mele intotdeauna vor fi subiective.
Am fost fascinat de tot universul societatii din Louisiana istorica. De abia astept sa redescopar New Orleans-ul si plantatia Vallerand cu un deceniu-doua inainte, cand se petrece actiunea din primul volum. Iar cuplul Lysette-Maximilien e asa adorabil! De putine ori, odata casatorite, autoarea mai poate sa pastreze personajele romantice, dar aici a reusit asa bine ca vrei neaparat sa stii cum s-au cunoscut. Si cum se comportau gemenii cand erau mici, stiind ca unul a ajuns doctor si altul pirat. :p
Woauu,da sunt super incantata!Bun venit la bordul cartilor de la Miron,unde ,pe langa dragoste avem si actiune pe placul tau!
Ahoy! Un botez marinaresc super – cu aruncare intr-o mare perfecta, la prima mea carte romantica si palpitanta, a editurii Miron! Yupiii!!! Sunt fan castigat instantaneu al editurii, al genului si al autoarei! :p
wow ce prezentare frumoasa…felicitari
Multumesc, Maria. 🙂 M-a starnit rau cartea. :p
Marius, daca erai acum langa mine, aveai parte de o imbratisare ca de urs. Stii cata bucurie mi-ai produs cu aceasta recenzie? Te felicit pentru ca ti-ai propus sa depasesti zona de confort si ai citi o carte de Kleypas. Eu o ador! Am citit Casatorita cu un strain, da Dorinte interzise am tot amanat-o. Maine am s-o citesc, ca prea m-ai tentat cu recenzia ta! Bravoooooooooo!!!!!
Alina, am trecut-o si eu sus de tot pe lista de scriitoare favorite, inca de la primul contact. Ce bine ca are atatea romane publicate si Editura Miron ne rasfata cu ele. 🙂 Lectura placutaaa!!! Sunt sigur ca ai sa imi impartasesti si entuziasdmul post-factum. 😛
Felicitari pentru recenzie! Si eu ar cam trebui sa mai ies din zona de confort, la fel ca tine, am tendinta sa evit genul historical romance.
Felicitari Marius!Lisa Kleypas este una dintre scriitoarele mele favorite,imi place genul si-l citesc.
Dar recunosc ca n-as putea sa-i fac o prezentare ca a ta,este foarte frumoasa si bine documentata,plus putina ironie.
Cu alte cuvinte e perfecta!
Chapeau bas Marius!
Faina cartea, faina recenzia. Eu la pisicuta nici nu m-am mai gandit 🙂 Numai tu o puteai face :-))) Mi-a placut faza asta.
Marius. se cam vede că ți-a plăcut cartea. Și m-am bucurat de o călătorie absolut minunată. Mi-ai trezit dorința literară pentru cărțile de la Miron – vreau să văd dacă o să-mi placă la fel de mult. Ai reușit să mai adaugi o carte pe lista mea de dorințe. Felicitări sincere, căci ai știut să alego cele mai potrivite cuvinte pentru a ispiti cititorii.
Felicitari sincere pentru exotica recenzie, Marius Andrei! Eu nu am nici o zona de confort. Citesc orice gen literar in afara de historical fiction.
Merci muuuuult tuturor! >I< Chiar pentru cine ar avea zona de confort, nu ar fi salt mai placut decat cel intr-o oaza de relaxare. :p De abia astept, de-acum, sa redescopar o alta. Multumim, Editura Miron, pentru ele! 🙂
Eu nu sunt prea atrasă de astfel de cărţi. Evident, tu o prezinţi foarte bine, doar că, oricum ar fi, nu este pentru mine. Nu mă dau în vânt după astfel de poveşti. Poate e de vină orgoliul meu, sau chiar pretenţiile, dar.. tot nu rămâne :)) Entuziasmul tău mă inspiră, să ştii. :)) Mi-a plăcut că ai asociat începutul cu „Game Of Thrones” pentru că aproape, şi zic : aproape m-ai convins. Te felicit pentru recenzie! Ca de obicei, extrem de explicită! 🙂