Dragoste cu perioada de valabilitate

Dragoste cu perioada de valabilitate

Rubrica: Colţul misoginului

Dragoste cu perioadă de valabilitate

   Multe s-au întâmplat de când feminismul a dat iama în societate, cam la fel cum dăduse ciuma în Florența anului 1348 (ciumă care a lăsat în urma ei, dincolo de moarte, și o capodoperă a literaturii – ”Decameronul”). Iar  aceste lucruri au dus la fragilizarea relațiilor de cuplu, care se rup acum mai des decât ciorapii de damă. Asta pentru că, oricât am refuza să vedem realitatea, în dragoste nu funcționează egalitatea. În dragoste unul iubește, iar celălalt se lasă iubit” spune o vorbă care nu este deloc political corectă. Dar e adevărată. Sau, ca să apelăm și la puțină matematică, dragostea nu este o relație simetrică, adică nu respectă regula ∀ x, y ∈A, x ≡y ⇒ y ≡ x (hai că nu e greu, doar ne dăm toată ziua cu părerea despre învățământul românesc, nu se poate să fi uitat toată matematica din liceu, nu?). Obsesia aceasta pentru egalitate și pentru cât dai și cât primești într-o relație, dincolo de faptul că transformă relațiile într-un fel de calcul contabil meschin, în care se trec în coloane de excel bine definite ce oferă el, ce oferi tu, pentru ca la final să fii sigură că bilanțul este unul pozitiv.

   Nimeni nu observă acest paradox – pe măsură ce site-urile, revistele, televiziunile pentru femei, filmele și cărțile romantice într-un cuvânt tot ceea ce contribuie la formarea pattern-ului actual în materie de relație și cuplu (da, este foarte adevărat – în momentul de față femeile, sau mai bine spus structurile dedicate femeilor au monopol asupra a ceea ce definește cuplul în mentalul colectiv) ne vând povestea iubirii eterne și absolute, la care fiecare dintre femei are dreptul cu condiția să fie conștientă de valoarea ei, să nu accepte niciun compromis și să aștepte – relațiile reale se deteriorează tot mai mult. Perioada de valabilitate a dragostei scade direct proporțional cu iluziile vândute femeilor. Amăgite de fantasma unei iubiri ca în telenovele, femeile se aruncă în relații crezând că în realitate lucrurile funcționează ca în iluzia care le este livrată zilnic împachetată în reclame la detergenți, săpunuri și medicamente.

   Și, undeva în jurul vârstei de 40 de ani se trezesc într-o altă realitate. O realitate în care dragostea și-a pierdut termenul de valabilitate, iar telenovela s-a sfârșit mai repede decât spera. Dar, nicio problemă. Sistemul (post)feminist a găsit și pentru ele soluția – statusurile motivaționale. ”Sunt singură pentru că sunt prea bună și nu mă merită nimeni” cam la asta se reduc toate aceste postări care sunt la mare concurență cu postările cu pisici. În sinea lor, știu că nu este așa și că de fapt singurătatea nu este o răsplată pentru recunoașterea propriei valori, ci plata pentru o alegere prost făcută.

   Dar este destul de ușor să te minți, atunci când totul în jurul tău te îndeamnă să faci asta, și când pe nefericirea ta s-a clădit o adevărată industrie.

SIMILAR ARTICLES

5 COMMENTS

  1. Se intampla astfel de situatii. Din pacate un rol important il joaca educatia.
    Dar mai sunt si exceptii :)

  2. În acest caz educația face parte din acest pattern care ne formează o anume reprezentare asupra lumii. Din grădiniță de când fetele sunt învățate că trebuie să fie ”prințese” (evident Disney) și până la facultate, educația nu face decât să livreze astfel de modele culturale.

  3. Aici exagerezi,dar poate e valabil pentru cele care perpetueaza mitul printesei si dincolo de copilarie.
    Uneori femeile aleg sa fie singure pentru ca nu gasesc nici o cale sa convietuiasca cu El,chiar daca nu e o fericire sa fii singur(a).
    Sunt curioasa cum explici singuritatea barbatului?Pentru ca sunt si multi barbati singuri.

Leave a Reply