El a ales de Florina Sanda Cojocaru-Editura Pim

El a ales de Florina Sanda Cojocaru-Editura Pim

El a alesEl a ales de Florina Sanda Cojocaru

Editura Pim, Iași, 2014
Pagini: 221

RECENZIE CITITOR
Prezentare carte

Mda… nici nu știu cu ce să încep! Știu, se spune „cu începutul”, numai că eu încă nu mă pot aduna foarte bine (deși am terminat lectura, sâmbătă pe la 3 a.m.) și sper să reușesc să transmit toate trăirile și emoțiile pe care le-am experimentat eu citind această carte!

Trebuie să încep prin a vă spune că am descoperit această carte din pură întâmplare, o carte despre care nu știam nimic, scrisă de o autoare de care nu auzisem, dar care m-a impresionat și m-a uimit într-un mod plăcut, m-a făcut să realizez (dacă încă mai aveam îndoieli) că avem scriitori români excepționali, care scriu absolut superb, iar „El a ales” este una din cărțile citite în ultima perioadă care m-a răvășit, m-a cutremurat, mi-a oprit respirația, ca mai apoi să mă facă să respir cu greutate…
Este acea carte care te ține cu sufletul la gură, care te ține pe jar, care te face să trăiești cu personajele, să le simți zbuciumul… este acea carte care face toate astea și dacă ar fi pură ficțiune… dar când afli că de fapt este inspirată după un caz real… citești, trăiești pe nerăsuflate și cu ochii-n lacrimi!

Dar, să vă dau detalii, nu?
O cunoaștem pe Andreea: fata brunetă cu ochi frumoși și parul cârlionțat. Este elevă în ultimul an de liceu și visează! Visează la o lume mai bună, la o lume mai frumoasă, o lume unde-și va găsi și ea locul și-și va putea, poate, îndeplini visele!

Tânăra provine dintr-o familie săracă, fără posibilități… tatăl un bețiv notoriu, care de fiecare dată când întrece numărul paharelor își bate soția; mama, o femeie simplă, trecută prin multe, stă și-ndură bătăile tatălui, lucrează de dimineața până seara, iar puținii bani câştigați cu trudă se duc pe alcool; iar frățiorul mai mic, Dan (poreclit Puștiu), un copil frumos, isteț, dar născut în familia nepotrivită, se apucă de găinării, mici „afaceri” cu oameni dubioși, să ajute și el mama să pună seara ceva pe masă.
Facem cunoștință și cu Alex, băiatul viselor Andreei și cel mai bun prieten, „fratele” mai mare a lui Dan. Alex, de aceeași vârstă cu tânăra, doar că la alt liceu, locuiește cu mama sa, Lolo, cu care are o relație foarte apropiată, iar tatăl, George, este plecat cu un contract de muncă în Anglia.
Îi cunoaștem pe amândoi în perioada de liceu, în perioada adolescenței, când încă mai credeau în vise, când încă mai aveau speranța în suflet.
Vedem că deși Andreea are un trai nefericit și suferă zi de zi alături de frațiorul său, încă mai are puterea de-a visa, încă mai crede în minuni, în dragostea ei pură pentru Alex! „Trăia clipa care i se oferea pentru că viitorul era departe, chiar foarte departe”…
Și totuși, atunci când îndrăznești să visezi prea mult și să-ți asumi riscul de-a ți le îndeplini, mai devreme sau mai târziu, vine și „plata”!
Așa s-a întâmplat și în cazul celor doi îndrăgostiți, atunci când erau fericiți, formau un cuplu și visau la un viitor împreună, soarta i-a lovit în față! Printr-o întâmplare nefericită, anturajul îndoielnic în care intrase Pustiu, s-a răzbunat pe cei doi: Alex a ajuns în spital bătut măr, iar Andreea violată… Cu toate astea părinții ei nu au depus plângere, nu au făcut nimic împotriva acelor indivizi… s-au bucurat de câțiva bănuți care i-au ajutat să mai plătească din datorii, în schimbul tăcerii lor…
Alex nu a putut înţelege lucrul acesta, nu a stat s-o asculte pe Andreea, să audă varianta ei și a învinovățit-o pentru tot…
Așa, s-au despărțit! Povestea lor s-a încheiat înainte de-a începe efectiv…

Revedem aceleași personaje peste ani…
O regăsim pe Andreea, la fel de frumoasă, dar mai puțin visătoare, care din cauza unor „animale cu chipuri de oameni” care au abuzat-o fizic și psihic, au bătut-o, au drogat-o, se consideră un leș, o scursură a societății, un gunoi uman, „doar un manechin” care ajunge să-și vândă trupul, dar nu și sufletul, lucrând ca dansatoare în Japonia…
Îl revedem și pe Alex care este doar o umbră a ceea ce a fost odată… din tânărul frumos și plin de viață, optimist și amuzant, acum este doar un tânăr obosit, slăbit, măcinat de o boală cruntă: leucemie acută limfoblastică. „Am obosit să gândesc, obosesc să trăiesc… Voi muri obosind?”

De aici începe adevărata dramă a cărții, adevărata tragedie a personajelor, a unor tineri consumați de sărăcie, zdruncinați de boală…
Trăim alături de Andreea toată suferința, îi simțim frământările şi zbuciumul sufletesc, trecem alături de ea prin toate nenorocirile și pierderile materiale, emoționale… împreună cu Alex suportăm chinul, suferim de boală, devenim cinici, sarcastici și fără speranță, aşteptând, poate, un miracol și întrebându-ne dacă-l și merităm, alături de veșnica întrebare „De ce eu?”… o vedem pe Lolo cum suferă, cum îi este alături copilului ei drag, ros pe dinăuntru, distrus pe dinafară de o boală urâtă și greu de îndurat! Vedem neputința unei mame în fața unei boli violente…
Trăim lângă aceste personaje toată drama, ne simțim neputincioși, le simțim dezolarea și pustiul apăsător, trecem prin amărăciunea acestora și pătimim cu fiecare cuvânt, virgulă…
Intrăm într-un iureș amețitor, într-un carusel de emoții și trăiri, într-un montagne russe de întâmplări nefericite!
Mai mult de atât nu vă mai spun că ar însemna să vă povestesc toată cartea, și-n plus nici nu ştiu ce să vă mai spun… pentru că ar fi atâtea de spus, atâtea de povestit, atâtea de dezbătut…

Vă las să descoperiți singuri dacă Andreea va reuși să se abată de la drumul ales, să iasă din acel hău al existenței sale; dacă Alex va trăi și pentru cât timp; vă las să aflați ce s-a întâmplat cu familiile celor doi tineri și să vedeți cum viaţa de multe ori ne poartă pe drumuri paralele, dar care la un moment dat își „dau întâlnire” în intersecție…

„El a ales” nu este doar o carte, este o lecție de viaţă! Este povestea autentică a unor suflete necăjite, unde iubirea este exprimată în toate formele ei (iubirea de mamă, prima dragoste, iubirea pentru semeni)!

Fragment din frământările lui Alex:
Cum este viața unui bolnav? Plictisitoare, privită pe dinafară. Înăuntru-mi, culorile se accentuează. Prind viață, trăirile sunt maxime. E ca și cum anotimpurile ar conviețui în trupul meu obosit, iar soarele ar răsări dintre umerii costelivi și mi-ar apune în palme.
Ce am fost? O carte cu coperți strălucitoare și cu un cuprins banal. […] Sper să mai am coli albe. Și cum mi-e dor uneori de banalul din mine!”

Singurătatea Andreei exprimată în cuvinte:
Magia sărbătorilor nu stătea în banii din buzunare. Conta până la urmă pe cine ai alături, cui îi spui: „La mulți ani!”, pe cine porți în inimă”.

Doamne, o carte… o poveste… o întâmplare din realitate… din realitatea cuiva!
O poveste cutremurătoare, intensă, emoționantă până la lacrimi și chiar mai mult… „dincolo de cuvinte”!

Personal, MULȚUMESC din suflet, autoarei pentru că mi-a dat ocazia de-a citi ceva atât de formidabil!

Recenzie cititor: autor Denisa

Review overview
5

11 COMMENTS

  1. Ador cărțile despre care se spune că relatează o poveste reală, din realitatea cuiva… sunt cele care mă răvășesc.

  2. Felicitari pentru recenzie! M-ai facut curioasa in privinta cartii, pe care o voi citi cu placere atunci cand voi avea ocazia! Felicitari pentru tot ce-ai transmis!

  3. Aseara am terminat aceasta carte. Asa cum ai spus si tu o poveste cutremuratoare, desprinsa din realitate, cruda si dureroasa :(
    Te macina, te deapica, iti da speranta si apoi te doboara. Iti pui intrebari si crezi ca vei gasi raspunsuri. Oare?
    Azi vreau sa incep continuarea “Scrisori catre ingeri”
    Va recomand si “Elsa” de aceeasi autoare

  4. Cu siguranta o voi lua si eu la o asa recenzie. Multumim ca ne-ai impartasit-o si noua.

Leave a Reply