ELSA de Florina Sanda Cojocaru 

Editura: Pim
Număr pagini: 251

        „Pentru că nu te-am trăit, nu ţi-am fost, pentru că nu m-ai lăsat, pentru puţinul şi preaplinul din noi”.

    Dacă vreţi să citiţi “ELSA” pregătiţi-vă o cană de cafea, ceai şi timp, mai ales timp pentru că este o carte pe care nu poţi s-o laşi din mâna până la final. N-am să vă povestesc acţiunea (ştiţi deja că nu fac asta), dar am să vă spun ce veţi găsi în carte. Cred că motto-ul cărţii ar fi trebuit să fie cuvintele pe care Doc a pus-o pe Elsa să le scrie de sute de ori în timpul tratamentului: ”Cine are un scop în viaţă poate suporta aproape orice”.(F. Nietzsche).
    Acum haideţi s-o cunoaştem pe Elsa. Copilăria ei începe frumos, părinţi tineri care se iubesc şi un copil fericit, cea mai dragă amintire un câmp plin de flori, ei trei la un picnic, o mamă îmbrăcată cu o rochie cu maci roşii, care râde şi un tată la fel. Apoi brusc tabloul se schimbă, tatăl se apucă de afaceri, devine întâi un bişniţar tipic, care bea, are alte femei, ascultă numai manele, cu o gaşcă de prieteni ca şi el, în timp ce mama ei se prelinge ca o umbră încercând să-i fie pe plac soţului (pe care îl iubeşte dincolo de orice logică), certuri din ce în ce mai urâte, bătăi, amândoi uitând că au şi un copil, apoi inevitabil despărţirea. El pleacă cu amanta, prietena mamei ei, de fapt una din cele multe, mama Elsei se apucă de băut. La un moment dat se împacă pentru scurt timp şi apare frăţiorul Elsei, Matei, care din păcate se naşte bolnav. Tatăl pleacă din nou şi Elsa se trezeşte că trebuie să se ocupe de un adult care e în depresie şi mai şi bea şi de un copil care necesită multă dragoste, lucru pe care nu-l precupeţeşte, învăţând să drămuiască puţinii bani pe care-i “smulge” de la tatăl ei, încercând s-o trezească pe mama ei din letargie, luptând efectiv. Se lasă de şcoală, îşi ia un serviciu încercând să adune bani pentru tratamentul fratelui ei, dar la un moment dat clachează şi ia un pumn de pastile din somniferele mamei, obosită şi dezamăgită de toţi şi de toate, obosită de viaţă.
    Şi aici îl cunoaşte pe Doc (pe care îl chema Cezar) medicul care o tratează, pe psiholoaga Luana, aici învaţă că de fapt viaţa merită trăită, aici se întoarce ori de câte ori are nevoie de un sfat, de un prieten, aici se îndrăgosteşte de Doc pe care îl vede ca pe un tată, un frate, un iubit, singurul căruia i-a păsat de ea ca om, ca gândire, fără să se oprească la exterior: la modul cum se îmbracă sau cum bravează. Ştie că e o dragoste interzisă din cauza diferenţei de vârstă şi mai ales a relaţiei medic-pacient, aşa că nu şi-o exteriorizează, dar vrea să ajungă să-şi pună viaţa pe picioare mai ales pentru a nu-l dezamăgi pe Doc. Şi tot la îndemnul lui ca o terapie îşi pune gândurile şi sentimentele pe hârtie. Se întoarce la şcoală, se străduie să găsească bani şi căi de tratament pentru fratele ei, ia lecţii de pictură cu un prieten al lui Doc, ia bacul cu notă maximă, îşi sărbătoreşte ziua-18 ani-cu Doc singurul ei prieten adevărat, dar apoi…totul se schimbă din nou.


   Are loc un accident, Matei moare, tatăl revine acasă bolnav (incurabil) şi mama ei se schimbă din nou făcând totul pentru omul pe care în ciuda tuturor lucrurilor îl iubeşte. E momentul în care Elsa, dezamăgită din nou de părinţii ei, acceptă oferta tatălui şi pleacă la facultate în Bucureşti, o facultate care nu are nimic cu ceea ce înseamnă viaţa ei, doar pentru că tatăl ei plătea vrând ca ea să-i preia afacerile.
   Urmează în viaţa ei alţi oameni, un grup de boemi, un poet Tibi şi soţia lui Mara, ajunge în postura de amantă, lucrul pe care îl ura cel mai mult, apoi o caută nesperat Doc, o noapte de dragoste cât o viaţă şi din nou tăcere. Comportarea lui Doc şi din nou ajutorul lui (el îi găseşte o facultate în Danemarca) o determina să plece, să facă şcoal, să înceapă o nouă viaţă. Cunoaşte alţi oameni altă viaţă, dar inima ei a rămas la Doc, are un copil (dacă citiţi cartea aflaţi al cui) cunoaşte un tânăr danez care se îndrăgosteşte de ea necondiţionat şi vrea s-o ia de soţie, acceptând copilul ca pe al lui. Şi din nou intervine viaţa…
   Doc are un accident, medicii opinând că s-ar putea să rămână infirm sau chiar să moară. Merge acasă, stă lângă el la spital hotărând să rămână alături de el, dar din nou el o alungă. Revine în Danemarca, îşi ia copilul, şi se mută separat de danez, conştientă că acesta nu merită nehotărârile ei şi lipsa de sentimente. Şi scrie o carte, o carte cu viaţa dinainte şi mai ales viaţa ei de când l-a cunoscut pe Doc, dar şi mai mult iubirea ei pentru el. Lansează cartea la Bucureşti, cu numele reale ale personajelor şi aşa cum spera la lansare apare şi Doc. Rămân împreună luptând pentru recuperarea lui, pentru o viaţa în doi, deşi îşi dă seama că ajunge deseori în aceleaşi situaţii ca mama ei să accepte compromisuri pentru omul pe care îl iubeşte dincolo de limite.


   Dacă vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat mai departe cu ea, cu Doc, cu oamenii pasageri din vieţile lor, dacă rămân sau nu împreună citiţi cartea, care sunt convinsă că vă va surprinde la fiecare pagină şi mai ales la final, chiar mi-am amintit de un citat din altă carte „nimic nu este ceea ce pare a fi”
    Am să vă spun doar că Doc a intuit bine. Elsa este un om puternic (de fapt el afirmă mereu că ea s-a salvat singură) care renaşte de fiecare dată ca pasărea Phoenix din cenuşa arderilor ei. Un om care până la urmă îşi găseşte drumul în viaţă, înţelegând că toţi cei pe care i-a întâlnit pe parcursul ei, au pus o cărămidă la baza omului care a devenit. Şi tot dacă veţi citi cartea veţi înţelege cuvintele de pe coperta cărţii:”Pentru că nu te-am trăit, nu ţi-am fost, pentru că nu m-ai lăsat, pentru puţinul şi preaplinul din noi.”
    Cartea Florinei merită citită cu atenţie pentru că este o lecţie, o poveste despre oameni reali (puteam fi noi), despre întâmplări şi trăiri, despre dragoste şi luptă, despre viaţă.
    Am să vă scriu şi câteva citate deşi toată cartea este “un citat”:
   “Să mă ierţi că nu am ştiut să îţi fiu, să mă iert că am uitat să mă bucur”
    “O dragoste care vine după o alta, în golul lăsat de această. Fiecare e atât de diferită…”
   “Şi dacă mă întreabă cineva cum stă treaba cu iubirea, i-aş răspunde că da, poţi iubi de mai multe ori, în multe feluri, în viaţă asta, dar o singură iubire te arde până la sfârşit, o singură iubire te face să tresari, să plângi sau să râzi din nimicuri”
   “Oamenii te judecă înainte de a fi judecaţi, dau sfaturi pe care ei nu le-ar putea urma. Oamenii cred că pot măsura sentimentele care nu sunt ale lor şi simt nevoia să te catalogheze doar după aparenţe. Oamenii pot fi profunzi. Oamenii te pot iubi şi dezamăgi laolaltă, doar oamenii pot face toate aceste lucruri. Nu îţi rămâne decât să-i accepţi după ce ai învăţat să te accepţi pe ţine, tu unul dintre ei, un om”
   „Să te primesc în viaţa mea a fost o luptă dată cu lumea şi cu mine, să mi te alung din ea, a fost şi mai greu”

Autor: Arci
Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

7 COMMENTS

  1. Minunata prezentarea. In curând o să-mi fac timp sa o citesc. Felicitari Arci
    Felicitari Florina. O doamna care îmi este foarte draga

  2. Prezentarea ta ma face si mai curioasa, Arci. Parca nu mai am rabdare sa termin cartea pe care o citesc acum :). Felicitari!

  3. Super!!! Vreau si eu cartea 🙂
    Sper sa o gasesc pentru ca m-a captivat prezentarea ta, daramite cartea in sine 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.