Evadare imposibilă de Lee Child

Evadare imposibilă, de Lee Child-recenzie

Seria Jack Reacher

Titlu original: Die Trying

Traducere:  Radu-Mihail Greceanu

Editura: Humanitas  Fiction-2008

Număr pagini: 500

   “O stradă din Chicago, într-o zi însorită. Hoinărind fără ţintă, Jack Reacher vede o femeie care încearcă să se descurce cu două sacoşe şi un baston. Fireşte, nu ezită să-i dea o mâna de ajutor. Greşeală. În clipa următoare, sunt răpiţi sub ameninţarea armelor. Prins în cătuşe, aruncat într-o furgonetă, Reacher va avea la dispoziţie 2000 de mile pentru a pricepe ce se întâmplă. Răpitorii n-au scos un cuvânt. Femeia pretinde că este agent FBI. În rest, mister. Punctul terminus al acestei călătorii de coşmar va fi un cătun din Montana, într-o zonă aproape inaccesibilă, unde fiecare este aruncat într-o celulă. Curând, devine limpede că trebuie să evadeze. Sunt în joc vieţile a sute de oameni. Totuşi, cum poţi evada din închisoarea perfectă? Zăvoare solide, gardieni înarmaţi, câini de pază şi, de jur-împrejur, munţi sălbatici. Femeia a pus la punct un plan, Reacher are propriile lui metode. Amândoi sunt puternici şi hotărâţi, dar au o şansă numai dacă îşi unesc forţele. Timpul trece, catastrofă se apropie…”

    Ce-are de-a face soarta cu momentele cheie din viaţa noastră?
    Curios, dar… un singur moment poate conta enorm. Acesta este şi crezul eroului nostru.
    Jack Reacher rămăsese în viaţă pentru că întotdeauna fusese prudent. Slujise treisprezece ani în armată şi fusese rănit o singură dată, la Beirut, în baza americană. Spre norocul lui îl lovise o bucată de os, tot ce mai rămăsese dintr-un sergent de marină, care din păcate fusese prea aproape de explozie.
    Reacher a fost salvat atunci şi acum, treisprezece ani mai târziu, ecoul îl ajunsese din urmă. Simţea că urma să se întâmple ceva, deşi se plimba doar prin Chicago în drum spre Wisconsin.
   Se afla în Chicago, într-o zi de luni, ultima luni din iunie. În plimbarea lui, fără ţintă, trece pe lângă o curăţătorie, când o carjă de metal, scăpată de posesoare, ajunge la picioarele lui. O tânără femeie de 30 de ani, stătea în uşă cu umeraşele cu haine pe umăr. Reacher face ce ar fi făcut orice bărbat politicos, îi dă bastonul şi-i ia umeraşele cu haine hotărât s-o ajute. O ia de braţ gândindu-se s-o însoţească câţiva paşi până va fi sigură pe ea, dar se trezeşte în faţă cu doi tipi cu automate.
    Cei doi care-i ameninţau erau îmbrăcaţi, tunşi la fel şi cam nervoşi cu armele.
     Reacher ştie că el ar putea scăpa … dar tipa?!!
    În acelaşi timp dacă tipii ar trage ar putea răni oameni nevinovaţi din intersecţie, iar femeia de lângă el avea un picior rănit şi s-ar fi mişcat prea încet.
    Aşa că se lasă urcat cu femeia în maşina unde mai era unul-şoferul.
    Conform obiceiului Reacher îi evaluează mental pe cei trei:

“Trei tipi, toţi în jur de treizeci sau treizeci şi cinci de ani, unul şef, unul trupete bine înţepenit pe picioare, iar ultimul, un trupete nervos.Toţi trei, încordaţi, înfăptuind un fel de misiune pe care o repetaseră că nişte actori înainte. Un puzzle.”

   Atunci când sunt obligaţi să schimbe maşina, Reacher îşi dă seama, după zgomotul făcut de poşetă, că femeia avea acolo un pistol. Şeful atacatorilor îi încătuşează în dubiţă, dă foc celeilalte maşini şi pornesc la drum. Un drum lung, cu neplăcerile lui şi mai ales cu faptul că nu ştiau încotro merg.

    Pe de altă parte, la două mii şapte sute de kilometrii de Chicago, în colţul unei clădiri deja existente, este construită o cameră, o alveolă de lemn, din care nu se putea ieşi. Tâmplarii erau preocupaţi să lucreze bine, sperau să mai primească de lucru. Dar patronul nu lasă martori în urma lui. Aşa procedase şi cu militarii care păziseră silozul de rachete (care dispăruseră înainte de-a fi dezafectate).

    În tabără adunase femei şi bărbaţi, familii din grupurile din York, din grupuri conduse de diferiţi şefi de “miliţie” din zonă.. Curios era că şefii dispăruseră şi el adunase toate persoanele, spunându-le că vor înfiinţa o republică liberă, că le vor face o surpriză federalilor, că vor întemeia o lume nouă în care el va fi preşedinte. Ciudat, oamenii care de fapt se temeau de el, erau de-a dreptul hipnotizaţi de cuvintele lui. Comandantul Borken, cum îl numeau oamenii, avea drept de viaţă şi de moarte asupra lor (semăna cu conducătorul unei secte), nu ierta nici o greşeală, nu admitea nici o altă părere decât a lui. Toţi erau înarmaţi.

“Suntem gata să ne asumăm statutul de naţiune.”


“Avem o armată, avem trezorerie, avem rezerve financiare, avem un sistem legal, avem democraţie.”


“Declaraţia de independenţa, spuse. Înseamnă dreptul poporului de a schimba sau a aboli vechiul guvern şi de a institui un nou guvern, într-o astfel de formă, încât să i se pară cel mai capabil de a-i asigura siguranţa şi fericirea.”


“Vechile legi au dispărut. Acum avem legi noi. Un nou mod de-a face lucrurile. Îndreptăm două sute de ani de lucruri prost făcute”

    Într-acolo se îndrepta şi maşina cu cei doi prizonieri.
    Femeia se numea Holly, era o tânăra agentă FBI, şi iniţial îl crede pe Reacher când susţine că e portar la un club din Chicago. Totuşi, după toate întâmplările de pe drum, modul cum el o salvează şi-l ucide pe unul dintre tipi, care voise s-o violeze, îi ascunde acestuia cadavrul şi deşi poate nu fuge s-o lase la cheremul răpitorilor, o determină să-şi pună şi să-i pună întrebări, aşa aflând câte ceva despre trecutul lui.
     Pe de altă parte, neprezentarea ei la şedinţă îl făcuse pe şeful ei Mc Grath să-şi dea seama că s-a întâmplat ceva. Holly fusese analist de capital pe Wall Sreet, reuşise printre primii la examen şi fusese trimisă la Academia FBI la Quantico. Era foarte inteligentă, bine antrenată, dar în acelaşi timp trata lucrurile cu un umor ironic şi o atitudine firească, care făcea ca oamenii să o iubească.

     Absenţa ei îi determină pe colegi să dea alarma, ajungând la concluzia că a fost răpită.
     La sugestia şefului CIA –Webster, majoritatea agenţilor sunt trimişi acasă spunându-li-se că Holly e la spital. Mc Grath îi alege pe Brogan şi Milosevic, doi colegi ai ei, cărora le spune adevărul şi că are nevoie de ajutorul lor. Mc Grath, un tip foarte bine pregătit, nu rezistase la Washington într-un birou şi revenise pe teren, şef la Chicago.
  

“Era distant, dar abordabil. Nu se trăgea de şireturi cu nimeni, dar îşi făcea oamenii să simtă că ar face orice pentru ei. Era un om scurt şi îndesat, plin de energie, genul de tip neobosit care radiază o încredere totală. Genul de tip care-şi face echipajul să se simtă mai bine numai pentru că îl conduce.”


   Dar Holly nu era numai un simplu agent, era şi fiica generalului Johnson, preşedintele statelor majore reunite ale armatei, o funcţie militară cu rangul cel mai înalt care putea fi oferit de naţiune. Un general cu patru stele a cărui ascensiune fusese spectaculoasă,prieten bun cu preşedintele. De fapt acesta era şi naşul lui Holly. Webster îl anunţă că fiica lui a dispărut şi este deja căutată discret de colegii ei. I se spune şi preşedintelui, dar acesta nu vrea să se afle deocamdată nimic şi nici nu ia nici o măsură, ar pierde politic.

    Colegii lui Holly îi reconstituie paşii, ajung la curăţătorie şi obţin pozele de la camera de supraveghere. În poză părea că Reacher e cu atacatorii, după identificarea celor din poze, generalul Garber, superiorul lui Reacher în război, le spune că acesta în nici un caz nu e amestecat cu răpitorii şi vor avea un ajutor în el.
    Apoi găsesc cele două maşini incendiate şi reuşesc să-i identifice şi pe ceilalţi trei din poze, vechi tovarăşi ai lui Borken. Aşa ajung la acesta, în tabăra căruia era infiltrat un tânăr agent CIA.
    Şi totuşi fiecare lucru pe care îl găsesc pare o fundătură, ca şi cum Borken le-ar anticipa şi cotracara paşii.
Aşa Mc Grath îşi da seama că are un trădător printre ei.
    În tabără Reacher asistă la modul cum Borken face dreptate, împuşcându-l pe Loder, unul din vechii lui tovarăşi, pentru că făcuse greşeli la răpirea lor.
    Apoi discutând cu Holly îşi dau seama amândoi că la biroul din Chicago este o “cârtiţă”.
    Iniţial Borken îl crede pe Reacher că e un simplu portar şi vrea să-l trimită să negocieze cu autorităţile, să le accepte cererile. Chiar îl trimite pe unul dintre acoliţii lui să-i facă turul taberei.
    Dar află de la „cârtiţa” din Chicago cine e Reacher cu adevărat şi vrea să-l omoare. Holly găseşte o metodă curajoasă să-l salveze. Borken se repliază şi drept pedeapsă îi pune pe amândoi să sape groapa pentru agentul infiltrat, pe care-l omorâse.
    Reacher şi Holly despică firul în patru, revăd toate momentele şi oamenii şi-şi dau seama cine ar putea fi agentul “cârtiţa”.
    Găsesc o reţea de tuneluri şi-n peştera trupurile soldaţilor ucişi, aşa că-şi dau seama că trebuie să găsească o cale de-a scapa.
    Reacher reuşeşte să scape, se ascunde printre cadavre, apoi ajunge la cei care veniseră cu generalul să atace tabăra şi căutau o modalitate s-o facă. Generalul era însoţit de câţiva oameni loiali şi prieteni, de generalul Garber, Webster, Mc Grath şi cei doi agenţi Brogan şi Milosevic.
    Lui Reacher i se dăduse de înţeles că-n pereţii camerei, unde era închisă Holly, este clădit explozibil, iar din discuţiile auzite crede că e vorba de ucidearea femeilor şi copiilor din tabără.
    Abia când va vedea că spaţiul dintre pereţi este gol îşi va da seama că Borken trimisese duba cu explozibil, pe ascuns, la San Francisco, pentru că urma sărbătoarea de 4 iulie.
    Ajutat de ceilalţi, Reacher o va salva pe Holly, îi va ucide pe cei vinovaţi, va afla cine este „cârtiţa”, va distruge şi duba cu explozibil.
    Dacă vreţi să aflaţi cine era (erau) cârtiţa şi de ce făcea asta, cum va rezolva Reacher problemele, cum o va salva pe Holly şi ce va face fiecare la final, citiţi cartea.
    La fel ca celelalte cărţi ale lui Lee Child şi această pare un film, numai acţiune, dialog şi interacţiuni între personaje. Descrieri puţine, mai mult gândurile lui Reacher şi calculele făcute, care explică acţiunile lui.

   Iată câteva păreri despre carte care spun mai bine ca mine părerea despre personaje şi acţiune:
“Personajul principal are o integritate morală fără fisură şi abordează viaţă într-o manieră cel puţin excentrică”. (Publishers Weekly)
“Jack Reacher este un supererou,namblanzit şi dur, dar capabil uneori de compasiune şi blândeţe.” (The Poisoned Pen)
“Întorceam febril paginile, încercând să ţin pasul cu răsturnările de situaţie ale celui mai bun thriller pe care l-am citit în ultimul an” (Broadway Ham @High)

Cartea Evadare imposibilă de Lee Child poate fi comandată de pe targulcartii.ro

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

14 COMMENTS

  1. Lee Child la Humanitas? :O Nu le stiam decat pe cele de la Trei, care ma enervau ca nu apareau in ordine, desi se fac mereu referiri la cazurile trecute! Oare asta ce numar in timeline-ul seriei o fi? 🙂

    • Sincer nu stiu,dar a mai aparut una la Humanists „Capcana Margrave,pe care nu o gasesc pe la nici o librarie sau anticariat online..O sa ma uit pe celelalte carti poate scrie o ordine pe ele

  2. Arci, m-ai tot tentat cu cartile autorului. Am doar 2 scrise de el. Sigur sunt pe gustul meu.

  3. Nici eu nu știam că a apărut și la Humanitas! Arci, m-ai convins cu recenzia ta! Felicitări!

  4. Arci, vrei sa ma corupi ? 😀 Lee Child nu am citit pana acum, dar cine stie! Niciodata sa nu spunem niciodata!
    Felicitari pentru recenzie!

  5. multumesc Alina!mie imi place foarte mult,are un stil lejer ,cinematografic.incearca

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.