Evanghelia dupa Lucifer-de Tom Egeland-Editura Allfa

Evanghelia dupa Lucifer-de Tom Egeland-Editura Allfa

by -
7

Evanghelia după Lucifer, de Tom EgelandEvanghelia dupa Lucifer de Tom Egeland

Titlu original: Lucifers Evangelium
Editura: Allfa
An publicaţie: 2015
Număr pagini: 480
Traducere din limba norvegiană de Adriana Diana Pop

O, da! Am vrut cartea aceasta şi sunt mai mult decât fericită că am avut ocazia să o citesc. Romanul lui Tom Egeland nu doar m-a captivat ci m-a acaparat la propriu. Povestea a apăsat acel buton secret care mi-a declanşat curiozitatea şi mi-a menţinut-o în stare alertă până la epilog şi chiar după…
Evanghelia după Lucifer” debutează sugestiv printr-o imagine care îl înfăţişează pe demonul Baphomet, reprezentarea grafică fiind preluată dintr-o carte de magie din 1854. Următoarea pagină mi-a atras şi mai mult atenţia prin amplasarea vizibilă a unei triquetre – simbolul trinităţii-şi prin citatele din Mitul babilonian al Creaţiei şi Apocalipsa după Ioan. Două credinţe diferite se întâlnesc pe aceeaşi pagină. Binele şi Răul stau faţă în faţă, iar războiul începe o dată cu întoarcerea filei. Romanul apare astfel ca un câmp de bătalie, iar cititorul pătrunde exact în acest cumplit război. Nu m-am putut abţine să mă întreb ce tabără să îmi aleg …

Lucifers Evangelium (1)Prologul mi-a făcut cunoştinţă cu copilăria tumultoasă şi traumatizantă a lui Bjørn Beltø, dar mi-a creat şi o senzaţie de mister ceea ce m-a determinat să întorc fila deşi telefonul îmi arăta clar că e aproape 1:00 noaptea. Bjørn ne povesteşte el însuşi întâmplările, iar teama lui care friza paranoia m-a făcut să vreau să ştiu de ce anume fugea şi care era motivul ascunderii sale. Şi iată-mă rostind minciuna favorită – „Just one more chapter” – şi trecând mai departe ca un adevărat devorator de cărţi.
Destinul este ca o infinită pânză de păianjen formată din fire vâzute şi nevăzute, care, amestecându-se, dau naştere unui şir de întâmplări pe care arareori reuşim să le percepem înainte de a ne lovi de iminenţa lor.”
Descoperirea unei mumii care strângea încă în mâini un vechi manuscris îl aduce pe marele arheolog Bjørn Beltø în Kiev. La insistenţele muzeologului Koroljov, Beltø scoate ilegal manuscrisul din Ucraina pentru a fi studiat cum se cuvine. Pergamentul stârneşte curiozitatea arheologului, care din acest moment este urmărit implacabil de blestem.
După câteva telefoane anonime cărora Beltø nu le dă importanţă, primul semn malefic este primit. Întoarcerea în Oslo este marcată de şoc şi groază deoarece Bjørn îşi găseşte prietenul şi colaboratorul ucis în propriul apartament, iar moartea acestuia pare a fi un fel de ritual sinistru.
„I-au golit trupul de sânge fără să fi pierdut vreun strop.”
„Experienţa mi-a confirmat de atâtea ori că nu poţi fi niciodată îndeajuns de pregătit pentru descoperirea unui cadavru.”

Lucifers Evangelium (2)Asasinarea ceremonială a lui Christian Keiser reprezintă doar începutul terorii. E ca şi cum atingerea manuscrisului cu semne criptice ar fi trezit răul suprem dintr-un somn de mii de ani, iar acum trebuia să se hrănească…
Beltø începe să fie hărţuit de persoane necunoscute dar care evident dispun de o mare influenţă, iar cercetarea pergamentului în Islanda nu poate oferi indicii deoarece , aparent, scrierea străveche nu se lasă interpretată şi depăşeşte tehnologia modernă.
„Mă fascinează tot ceea ce este legat de trecut. Trecutul spune câte ceva despre unde venim şi poate şi către ce ne îndreptăm.”
În timp ce Beltø se ascunde la Judval, crimele ritualice continuă, iar următoarea victimă ucisă în acelaşi sinistru mod este muzeologul Taras Koroljov, nimeni altul decât cel care îi înmânase manuscrisul. Cazul ia amploare, poliţia e depăşită, iar răul pândeşte din umbră pregătit mai mult ca oricând să atace şi să împlinească astfel o profeţie milenară.
Asasinarea Mariei–Élise Monnier este picătura care umple paharul. Descifrarea pergamentului pare a fi singura soluţie salvatoare. Tainele ascunse în textul milenar îi pot salva viaţa arheologului şi deasemenea pot face lumină în cazul crimelor odioase. Totuşi, secretele ascunse în simbolurile păgâne pot demonta tot ceea ce fiinţa umană a crezut vreodată drept adevăr şi pot zgudui din temelii ideologia pe care biserica a inoculat-o enoriaşilor de-a lungul secolelor.
Cine suntem? În ce credem? Care e de fapt adevărul suprem? Unde e răspunsul?
Întrebările plutesc în aer pe tot parcursul povestirii lui Egeland, care nu oferă un punct de vedere propriu, ci lasă cititorul să aleagă după ce în prealabil l-a provocat la o analiză complexă a datelor.
„Îngăduiţi-vă ideea păgână că lupta pentru cunoaştere a unui înger împotriva unui Dumnezeu implacabil s-ar fi petrecut cu adevărat! Închipuiţi-vă că de fapt diavolul ar fi fost eroul poveştii şi că ar fi fost pedepsit mult prea crunt.”

Scrisă alternativ la persoana I şi a III-a, romanul este un thriller excepţional cu accente pronunţate din diferite domenii ca spiritualitate, istorie, simbolistică, demonologie, religie, psihologie. Purtându-ne prin diferite oraşe europene pe urmele misterului din spatele unui pergament antic, autorul măreşte suspansul cu fiecare pagină până ce realitatea înconjurătoare păleşte, iar ficţiunea devine mai veridică decât s-ar fi aşteptat cititorul. Este acel gen de istorisire care te face să îţi doreşti să poţi pătrunde în tenebrele întunecate ale trecutului pentru a afla adevărul. M-a fascinat faptul că la un moment dat logica nu mai are sens. Este inevitabil să nu ajungi să te întrebi care este de fapt adevăratul motiv al căderii lui Lucifer, unde se termină binele şi unde începe răul, de care parte a baricadei se află fiinţa umană.
Pentru a realiza de unde a pornit totul m-am documentat. Si m-am documentat temeinic deoarece cercetările şi relatările autorului m-au provocat în mare măsură. Concluzia la care am ajuns este că povestea porneşte de la o serie de pergamente descoperite în diverse locuri.
Manuscrisele de la Nag Hammadi – o serie de texte gnostice care contrazic religia creştină – au iscat numeroase controverse şi au dat naştere unor interpretări multiple în ceea ce priveşte divinitatea. Apoi, descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă , despre care se crede că ar reprezenta Biblia originală, dar pe care biserica le-a respins şi exclus, a provocat o uriaşă dispută în lumea religioasă.

Aceste pergamente milenare considerate de creştinismul convenţional drept erezii, prezintă binele ca pe un rău cu mască, iar Lucifer apare ca victimă a tiraniei divinităţii. Textele străvechi, alături de alte scrieri istorice şi religioase, fac trimiteri vagi către un alt manuscris cunoscut sub titlul de „Profeţiile Îngerului Luminii”. Fără ca textul să fie văzut, atins sau citit a fost şi este considerat o ficţiune. Unele versiuni povestesc despre distrugerea acestei scrieri demonice în timpul Sinodului de la Niceea, dar, descoperirea unui alt pergament controversat – Codex Hispana – în 1995 a alimentat ideea că manuscrisul nu a fost de fapt distrus şi că acesta ar putea încă exista.
Din acest punct, imaginaţia autorului este hotărâtoare, Egeland reuşind să ţeasă cu măiestrie o poveste care să fascineze, să captiveze şi în acelaşi timp să provoace la analiză şi documentare.
„Poate nu e bine să aflăm ce s-a petrecut cu adevărat.”
Când m-am apucat să lecturez această carte, nu mi-am imaginat niciun moment că voi face un drum la bibliotecă pentru a studia relatări despre manuscrisele de la Marea Moartă, iar despre Codex Hispana auzisem doar vag. Trebuia însă să văd , asemeni lui Toma Necredinciosul, în ce măsură se poate crede în secolul XXI, în existenţa unui pergament , a unei profeţii, care până astăzi a rămas un mit … şi adevărul este că numeroase fraze conduc către „Lucifers Evangelium”.
Dar ce s-a întâmplat cu adevărat, nici până acum nu se ştie cu exactitate. Ne punem încă atâtea întrebări al căror răspuns nu l-am găsit nici până în ziua de azi.”
Finalul cărţii încearcă un happy end şi o uşoară ancorare în sfera raţională. Prea târziu însă pentru că întrebările rămân, la fel şi îndoiala. Şi deşi continui să mergi înainte … nu te poţi opri să nu arunci o privire înapoi încercând să vezi nevăzutul.
Un pergament antic imposibil de descifrat a cărui existenţă este încă învăluită în mister, un cult străvechi închinat lui Lucifer, un ordin reapărut după secole de dispariţie şi o cursă contra-cronometru pentru salvarea vieţii şi pentru descoperirea unui adevăr cutremurător. Aceasta ar putea fi scurta descriere a cărţii lui Egeland, pe care cu siguranţă o veţi aprecia şi care, după părerea mea, rivalizează cu scrierile lui Dan Brown.

CITATE:

„Aşa cum locul fiecărei bucurii este mai devreme sau mai târziu , luat de durere, la fel fiecare reuşită este urmată de un eşec, lumina este urmată de întuneric, într-o succesiune perfectă a contrariilor, yin şi yang, libertate şi fugă.”
„N-aş fi putut fi niciodată psiholog. Îmi sunt suficiente propriile nelinişti.”
„Existau oare demonii cu adevărat? Şi dacă existau, ce erau de fapt? Să fi fost nişte spirite malefice? Sau mai degrabă nişte îngeri căzuţi?”
„Şi-a petrecut întreaga viaţă în căutarea intangibilului, în căutarea a ceva ce nu se poate vedea, ci doar simţi.”

Editura AllCartea Evanghelia după Lucifer de Tom Egeland este oferită pentru recenzie de Editura ALL. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editura ALL. Activitatea editurii şi promoţiile pot fi urmărite pe pagina de facebook.

Autor: Maryliyn
Review overview
5

7 COMMENTS

    • Mara imaginile ma duc departe, chiar voi tine cont de provocarea ta. Si tocmai acum cand imi propuneam sa fiu la regim literar, dar uite ca nu se poate, este aproape imposibil.

  1. foarte frumoasa prezentare belle!am vrut s-o citesc dar acum clar o trec pe lista,mai ales ca imi plac si am citit multe thrillere,bazate pe texte vechi sau revelatii biblice.
    sint curioasa doar ce secrete vechi vor mai iesi la iveala odata cu desecretizarea manuscriselor din biblioteca vaticanului,asta apropo de cercetarea ta.

  2. Felicitari Mara pentru o recenzie foarte buna si bine documentata! Mi-a placut foarte mult ce si cum ai scris!

Leave a Reply