”Ştiu că voi muri curând. Molima îi doboară pe toţi cei cărora le-a fost administrat vaccinul. Nu mai există zboruri. Nu mai există trenuri. Drumurile către ieşirea din oraș au fost blocate, iar acum suntem cu toţii în aşteptare. "

Eve de Anna Carey-recenzie

Editura Leda, Grupul Editorial Corint
Nr. pagini: 285
Traducere: Bogdan Alexandru Sasu și Shauki Al-Gareeb

Evocativă, romantică şi uneori înspăimântătoare, Eve este primul roman dintr-o nouă trilogie captivantă, cu o eroină de neuitat.” E foarte corectă această descriere succintă a cărţii, a cărei lectură m-a intrigat, m-a captivat, m-a impresionat.

”Ştiu că voi muri curând. Molima îi doboară pe toţi cei cărora le-a fost administrat vaccinul. Nu mai există zboruri. Nu mai există trenuri. Drumurile către ieşirea din oraș au fost blocate, iar acum suntem cu toţii în aşteptare. Telefoanele şi internetul au încetat de mult să mai funcţioneze. Robinetele sunt uscate şi, rând pe rând, oraşele îşi pierd energia. Curând, întreagă lume se va cufundă în întuneric.”
Aşa începe, în viziunea autoarei, sfârşitul lumii noastre, aşa cum o ştim. „O fascinantă aventură distopică, petrecută în 2032, la şaisprezece ani după ce un virus mortal a şters aproape întreaga populaţie de pe faţă pământului.”
 
eve originalLumea imaginată în carte este una stearpă, cenuşie, fără nici un strop de strălucire. Este tristă şi dezolantă, iar această atmosferă e atât de bine redată, că te doare sufletul cu fiecare pagină întoarsă. Şi totuşi, speranţa e prezentă în fiecare gând şi acţiune a personajelor!
Este o care despre trădare și lașitate, speranță, curaj, sacrificiu și dragoste într-o lume profund distrusă. E povestea unui destin colectiv nemilos, în care orfanii supraviețuitori au fost condamnați de proprii lor semeni.
Închipuiți-vă școli de fete ținute în ignoranță și manipulate prin ceea ce li se spunea. Acestea, ajunse la vârsta adolescenței, nu văzuseră un băiat sau bărbat de ani de zile, multe din ele neștiind nici cum arată aceștia, fiind învățate că bărbații sunt periculoși, singura excepție fiind regele, ale cărui poze erau la loc de cinste în școală. Regele trăia în Orașul de Nisip, unde fetele erau dornice să ajungă după ce învățau meserie, pentru a contribui la reconstrucția Noii Americi.
Cartea e scrisă la persoana întâi din perspectiva Evei, o adolescentă în vârstă de şaptesprezece ani, pe care o cunoaștem în ajunul absolvirii şcolii de fete, urmând ca de a doua zi să păşească într-o nouă etapă a formării sale, cea în care se va perfecţiona în meseria aleasă. Voia să fie pictoriţă. Clădirea albă, mare şi fără ferestre în care urma să înveţe meserie se afla în vecinătatea şcolii de fete, dar odată ieşite pe poarta şcolii, absolventele întrerupeau orice legătură cu fostele colege. Asta era regula, pe care toate o acceptau fără să ceară explicaţii, ca pe ceva de la sine înţeles. Binecuvântata ignoranţă a Evei a luat sfârșit în acea seară. Citatul de la începutul cărţii este revelator în acest sens: „Poate că nici nu vreau cu adevărat să ştiu ce se petrece. Poate că aş preferă să nu ştiu. Poate că nu aş putea suportă să ştiu. Prăbuşirea a fost de la ignoranţa la cunoaştere.”(Margaret Atwood)

Suntem martorii evadării Evei, cu ajutorul unei profesoare. Aflase ce soartă le aștepta pe absolvente: erau folosite ca animale de prăsilă, numite generic ”scroafe”, urmând să-și petreacă următorii ani din viață legate de pat, drogate și ”însămânțate” pentru a da naștere câte unui prunc în fiecare an, pentru a popula Noua Americă! În urma acestei descoperiri șocante, Eve preferă să fugă singură, speriată și neajutorată, în necunoscut. În afara zidurilor școlii o aștepta sălbăticia și pustietatea, animale periculoase, bande de mercenari și nelegiuiți, pribegi, foamete, secetă și frig. Știa doar că trebuie să urmeze drumul cu marcajul 80, dar fără a merge pe el, și să încerce să ajungă la tabăra de la Califia. Acolo ar fi în siguranță. Dacă reușește să ajungă…

Ușa s-a deschis larg. Eram pregătită ca el să se repeadă înainte, să mă târască, țipând, afară. Însă când lumina a inundat cabana lungă, deja nu-mi mai păsa de banda de pe drum sau de imaginile de la cursuri sau de intențiile bărbatului care se afla după colț, la câțiva metri depărtare. Deoarece lumina a dezvăluit faptul că pereții erau făcuți nu din pietre aspre, ci din sute de cranii, găvanele negre și goale ale ochilor privind spre mine.”

”O luasem spre vest, așa cum mă îndrumase profesoara Florence, către asfințit. Noaptea, când temperatura scădea, dormeam în dulapurile caselor abandonate sau în garaje, lângă caroseriile mașinilor vechi.”
E foarte impresionantă descrierea acestor mărturii mute ale vieții ce a fost cândva: gospodării părăginite, benzinării, magazine, sedii de bănci, toate pustii…
 
colaj eveCălătoria lui Eve spre limanul reprezentat de Califia poate fi privită și ca una inițiatică, având în vedere că se va maturiza și își va reevalua întregul sistem de valori în care fusese învățată să creadă. La aceasta vor contribui și personajele întâlnite pe parcurs, care o vor influența fiecare într-un fel sau altul. ”O relație poate fi judecată după lista de lucruri nespuse dintre două persoane.” Îi vom cunoaște – odată cu Eve – pe Arden, Caleb, Leif, Benny, Silas Marjorie, Otis, Lark, sau ticălosul Fletcher. Veți îndrăgi unele personaje, le veți urî pe altele, iar pentru unele din ele veți suferi. Mi-a plăcut foarte mult prietenia dintre Eve și Arden, devotamentul lor reciproc. Definitorie e întâlnirea lui Eve cu Caleb, de care se va îndrăgosti.
”Și-a lipit buzele de ale mele și m-a strâns mai tare în brațe. Am ridicat bărbia, lăsându-mă în voia sărutului său. Nu mă puteam opri. M-am gândit fugitiv la anii de lecții – la nesăbuința Julietei și la Anna Karenina și la Edna Pontellier. Dar pentru prima dată, știam: totul era pentru moment. Totul era prea bun ca să fie ratat.”

M-au impresionat poveștile băieților din tabăra lui Caleb, toți evadați din lagăre de muncă unde erau exploatați copii.
”- După molimă, am fost dus la un orfelinat improvizat, într-o biserică abandonată. Copiii – fete și băieți, dormeau pe bănci și în dulapuri, uneori cîte cinci, îngrămădiți pentru a-și ține de cald. Nu-mi aduc aminte decât de un singur adult – femeia care deschidea conservele de mâncare pentru noi. Ne numea ”resturile”. După câteva luni au sosit camioanele și au luat fetele pentru a le duce la Școli. Băieții au mers în lagăre – lagăre de muncă – unde construiam lucruri zilnic, de dimineța până seara.”

Perioada petrecută de Eve în tabăra băieților a fost presărată cu momente frumoase, pline de duioșie, când îi învăța să citească pe cei mici, dar și de momente tensionate, din cauza liderului grupului, Lief, a cărui trădare va declanșa un alt șir de tragedii. Pentru  atitudinea ambiguă pe care a avut-o la un moment dat, este de acuzat și  Eve, veți vedea despre ce este vorba!
Am fost supărată pe Eve și din cauza greșelii pe care a făcut-o atunci când Marjorie și Otis au adăpostit-o. Consecințele acesteia o vor bântui mult timp. Vă las să descoperiți despre ce este vorba și care va fi soarta tuturor pe parcurs, și ce o va aștepta pe Eve la sfârșitul drumului, dacă va exista un sfârșit al drumului. În final, Eve se descoperă pe sine și descoperă dragostea. Ideea de sacrificiu e foarte bine redată în carte, ca și cea despre alegeri și decizii și urmările acestora. Ce alegeri va face fiecare, cine se va sacrifica și cine va reuși,  ca și prețul care va trebui plătit pentru fiecare pas înainte, veți afla citind această primă carte a seriei. Finalul e tulburător și neașteptat. Abia aștept să descopăr urmarea în volumul următor.eve trilogyelefant.ro

 

11 COMMENTS

  1. Felicitari pentru o recenzie foarte convingatoare! Pare o carte cu multa actiune, care te tine in priza de la inceput pana la sfarsit si te provoaca sa citesti cat mai repede urmatorul volum. Vreau sa citesc.si eu cartea, cred ca imi va placea mult.

  2. Cartea nu este genul meu de lectura,dar am savurat cu multa placere recenzia ta! O recenzie tulburatoare si foarte, foarte frumoasa! Felicitari, Oli!

  3. Si uite cum ma tentezi tu pe mine, cand ma hotarasc si eu ca nu cumpar o serie… Pai este frumos??!
    Felicitari, imi place recenzia, cartea recunosc ca este pe gustul meu. Așadar, o trec pe lista!

  4. felicitari,ella,superba recenzia ta!imi place mult,dar pare trista…are un final cartea,sau la sfarsitul trilogiei?

  5. Cred ca o sa incep sa citesc si eu aceasta serie. Din ce am citit in recenzie, merita! Felicitari.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.