Fermierul virtual de Eugen Lenghel-Editura Tracus Arte

Fermierul virtual de Eugen Lenghel-Editura Tracus Arte

by -
10

Fermierul virtual de Eugen LenghelFermierul virtual de Eugen Lenghel

Editura Tracus Arte
An apariție 2015
Nr. pagini 199

Eugen Lenghel e unul dintre scriitorii rari pentru care proza scurtă e o vocație, caracterul concis al scrierilor sale ținând de o modalitate de expresie și nu de sărăcie ideatică. Ritm, idee, suspans, finaluri neașteptate, accident științific, acțiune, teme de meditație, persobaje solid construite, universuri cunoscute…Cam asta ne propune Eugen Lenghel într-o carte care trebuie citită mai ales de aceia care au rămas perpetuu îndrăgostiți de epoca de aur a science-fiction-ului și care știu din teorie sau simt din instinct că stilul clasic nu se demodează niciodată.” (Dan Doboș)
Eugen Ştefan Lenghel s-a născut pe 10 ianuarie 1966 în Bucureşti. A urmat cursurile liceale la CNSS – „Nicolae Bălcescu” din Bucureşti. Este absolvent al Facultăţii de Cibernetică din Bucureşti şi consultant IT cu experienţă practică de peste 25 de ani, experiență și cunoștințe care se văd și în scrierile sale, care abundă în informații din acest domeniu, fiind bine documentate, din acest punct de vedere.
Volumul de față este o culegere de povestiri științifico-fantastice, treisprezece la număr. Recunosc că, fără a avea pregătire de specialitate care să-mi permită să înțeleg unele specificații ”tehnice”, și fără a fi un fan al genului science-fiction, am simțit că lectura acestei cărți trece ușor ”pe lângă mine”. Cu toate acestea, povestirile sunt interesante, au suspans, iar stilul cursiv în care sunt redate le face relativ ușor de citit. Celor cărora le place acest gen, le recomand această carte, care merită lecturată. Mie, ca fan fantasy, mi-a atras atenția ”O lume magică”, o poveste incitantă, cu credințe și superstiții străvechi, cu vrăjitoare, moroi și vampiri, poveste ce mi-ar fi plăcut să fie mult mai dezvoltată. ”Calculatorul era pregătit, în fața lui. Începu să caute informații despre vampiri și alte asemenea. Începu să-l ia un pic cu fiori. În spatele lui, luna se ridica încet pe cer. Lumea părea că se schimbă. Basmele începeau să se agite în umbră, amenințând realitatea. Ceva groaznic se apropia. O lume magică se trezea la viață.”

De altfel, toate povestioarele sunt scurte și foarte scurte, deși au cam multe personaje, astfel încât uneori am avut impresia că citesc doar primul capitol al unei cărți ce urmează a fi continuată, mai ales că toate finalurile sunt deschise. Partea bună constă în faptul că este solicitată imaginația fiecăruia.
Interesantă mi s-a părut ideea din ”Fermierul virtual” – cea care dă titlul volumului – unde o fermă agricolă este condusă în mod profitabil sub forma unui joc pe computer, fără ca jucătorul –GoguThreeThousand- să știe acest lucru, decât când a fost prea târziu. ”Ce-l mira cel mai tare, dar obișnuința educată îl împiedica să acționeze conștient în acest sens, era faptul că nu-i vedea pe ceilalți competitori. Nu avea interacțiuni cu ei, mai mult, nici unul nu-l sabota pe el. Până când, într-o zi, pe după-amiază, o mașină nouă intră pe câmpul lui, apropiindu-se de garaj. Din păcate, era pe la orele târzii din seară, când Gogu se obișnuise să iasă cu fetele la plimbare. Din prea multe bonusuri. Nefiind nimeni la consolă, mașinile își urmau traseul normal automatizat. Virtual nu erau reguli de evitare a obiectelor pe o hartă de joc. Astfel că mașina străină fu strivită fără mari menajamente de un cap tractor robot, care nici măcar nu-și aprinsese farurile, în drumul său spre garaj.”
În ”Cutia roșie” subiectul e promițător, acțiunea, destul de captivantă, se desfășoară într-un mediu intens robotizat, personajele, inclusiv copii, sunt bine conturate, dar finalul m-a lăsat în ceață, poate chiar asta a fost intenția autorului.
În ”Ambasada roboților” avem de-a face cu tornade și extratereștri. ”Cineva se joacă cu viitorul își spuse profesorul. Trebuia să găsească pe cel care văzuse formele din spațiu…”
În multe povestiri este imaginată lumea noastră într-un viitor posibil, foarte tehnologizat, dar cumva nu în sens pozitiv, cel puțin eu așa am perceput printre rânduri, e ca și cum planeta, și noi ca oameni, ne-am pierde identitatea. Cartea în sine oferă câteva teme de meditație. În ”Moș Timp” e reluată o idee pe care am mai întâlnit-o, despre a doua șansă pentru a încerca să schimbi un viitor tragic, o buclă în timp care ți-ar permite să te întorci într-un anumit moment. Dar oare poți într-adevăr schimba ceva?

Întâlnim și universuri necunoscute în scrierile sale, planete ciudate, interesante. În ”Exo, cartea de bucate” eșuăm, alături de pilotul unei nave spațiale prins într-o furtună de meteoriți, pe o altă planetă-Hefaistos, cu cei doi sori ai săi, Zeus și Hera. Imaginile vizuale prin care este descrisă planeta sunt foarte frumoase, mi-au plăcut: ”Ca niște muguri la început, apoi din ce în ce mai mari, se umflau sfere verzi, agățate de ramuri. La un moment dat se opreau din crescut, după ce ajungeau de dimensiunea unei portocale. Fructele, dacă erau fructe, se opreau la mărimea maximă și în scurtă vreme începeau să-și schimbe culoarea. O trecere rapidă de la verde la roșu…terminându-se cu un glob roșu strălucitor. Senzația de pomi de Crăciun era izbitoare, dar nimic nu mă pregătise pentru ce avea să urmeze. Globurile cele mai vechi și mai strălucitoare se sparseră, pocnind exploziv. Fulgi mari albi începură să ningă prin aer…”
Unele povestiri au fost scrise în anii 1988-1990, așa că, dacă atunci păreau fantastice de-a dreptul, acum nu mai au același impact.
O altă idee întâlnită este cea a lipsei de oxigen de pe Pământ, datorită poluării. Oamenii erau nevoiți să poarte măști și tuburi de oxigen pentru a putea respira când ieșeau în aer liber – în ”Noxigen 17.95
Am făcut referire doar la câteva povestiri din volum, lăsându-vă să le descoperiți pe celelalte.
Mi-a plăcut ușoara ironie din povestirea de final, ”Istorii reutilizate”, în care un scriitor primește de la un editor următorul răspuns: ”În concluzie, dragă Isaac K. Herbert, vă rugăm să primiți întraga noastră considerație și să acceptați scuzele noastre, întrucât nu vă putem include între concurenții desemnați să participe la etapa următoare, textul suferind de o doză prea mare de originalitate.”

Editura Tracus Arte

Cartea  Fermierul virtual de Eugen Lenghel  fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată din librăriile online

Autor: Oli

10 COMMENTS

  1. Îmi place recenzia ta, ella! Foarte faina. Dar, cum SF-ul nu face parte din genurile mele preferate, ii zic pas. Cel putin pana termin de citit Martianul!

  2. Foarte frumos! O prezentare deosebita si o carte care merita o privire mai atenta. Multumesc!

  3. Oli si tu ai aceeasi problema ca si mine – ne place fantasy , dar nu prea ne impacam cu SF-ul . In schimb, imi place tare mult recenzia ta. Felicitari!

  4. Super recenzia! Bravo, desi nu ma impac extraordinar de bine cu romanele/povestile SF, am hotarat ca la anul sa mai imi largesc sfera lecturilor asa ca poate o sa trec si aceasta carte pe lista.

    • Oli ai prezentat foarte frumos cartea, te felicit, dar personal, nu ma atrage deloc tema ei. Nu-s pasionata de SF, iar povestile incepute care te lasa sa te gandesti, cum ar fi daca, mai rau ma provoaca.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro