Fluturi de Irina Binder-Editura For You

Fluturi de Irina Binder-Editura For You

 Fluturi, de Irina Binder

Titlul : FluturiFluturi Irina Binder

 Numar pagini: 263,318

 Editura For You

 Anul 2012

Citind cartea, descoperi magia fluturilor, care intr-o singura zi se nasc, iubesc si mor. Ei asista la propria lor nastere si isi traiesc viata, ca sa asiste chiar si la propria moarte. Au parte de iubiri stinghere care ofilesc si viseaza pe flori straine, deseori nesarutate, facandu-le sa vibreze a goluri neplanse, a doruri neinvinse. Fluturii iubirii ating pe oricine gasesc frumos. Ei surprind intreaga esenta a lumii, in dorul dintre doua batai de aripi. Se bucura alungand si respirand doruri nebune, soptind la fiecare deschidere de aripi, iubire.”
Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emotii si te regasesti in fiecare zbucium. Iar la finalul povestii, te bucuri ca Fluturi nu este doar o poveste, regasind parti din sufletul tau ascunse acolo, intre pagini. La sfarsit, te bucuri, zambesti si multumesti pentru tot: ca ai cunoscut si trait iubirea cu toti fluturii si cu toate lacrimile ei, ca ai avut parte de prietenii adevarate si sincere, ca ai crescut printre cei mai minunati si delicati oameni, ca te-ai pierdut ca sa te regasesti, pentru ca toate au un rost si pentru ca nimic nu este intamplator…

Cititorilor mei, cu multa dragoste!
Irina Binder

M-am tot gandit de ce cartea Fluturi este atat de iubita de cititori si de ce a ajuns sa fie considerata un fenomen. Era o mica curiozitate a mea, dar dupa ce am terminat cele doua volume, am inteles ca nu este doar povestea unei tinere, ci un intreg amalgam de sentimente, fragmente dintr-un jurnal personal, trairi presarate de-a lungul lecturii si o mare categorie de oameni se poate regasi printre aceste randuri. Irina este copilul care se maturizeaza rapid, traieste doar cu tatal ei, simte lipsa mamei, invata de mica cum trebuie sa se descurce in viata, iar mai tarziu simte fiorii dragostei, iubeste cu intensitate si afla ce inseamna sa te invarti in cercuri cu oameni bogati, sa cunoasca oameni superficiali, concentrati doar pe aparenta. Stie ce inseamna sa pierzi un parinte, dar sufletul ei este vesel, energic, tot timpul in miscare, transmite emotii celor din jur, iar oamenii o iubesc. Simte mila pentru orice suflet nevinovat si sufera atunci cand ii pierde. Se bucura de fiecare raza a soarelui si te face sa indragesti natura, adierea vantului, aerul curat. Totul pare natural atunci cand intinde o mana de ajutor unui sarman sau se bucura de compania unui batran, emana bunatate si te indeamna involuntar sa te gandesti la cat de norocos esti tu…cititorule care ai de toate, in timp ce altii poate nu au nimic. Fara sa vrei, atunci cand citesti te gandesti la tot ce ai si traiesti alaturi de Irina fiecare clipa de iubire, suferinta, amagire, pierdere si treci prin toate starile.

Desi parerile privind aceasta carte au fost impartite, trebuie sa recunosc faptul ca la un moment dat am simtit furie pentru ca Irina era prinsa intr-un cerc vicios al sentimentelor si nu stia ce sa aleaga. Iubea doi barbati (fiecare cu felul lui de a fi), iar sufletul ei ar fi vrut sa ofere fiecaruia cate ceva, se hranea cu anumite iluzii, lua decizii superficiale de scurta durata, se ranea pe sine, dar si pe cei din jur. Aceasta lupta in zadar, modul cum s-a complacut intr-o relatie fara sens doar de dragul unor principii si cum a preferat sa indure suferinte fizice n-am reusit sa inteleg. Probabil ca doar traind asemenea lucruri poti depasi anumite limite.

Pentru ca oamenii nu pot trai fara iubire si nu sunt meniti sa fie singuri. Pentru ca, oricat de impliniti ar fi in plan familial, social, profesional, material sau din orice alt aspect ce banalizeaza existenta umana, nu pot fi completi, fara un suflet alaturi. Uneori, in goana dupa iubire acestia ajung in impasuri si sunt fortati sa faca alegeri care de multe ori ii poarta pe cai si mai pline de disperare. Insa multi dintre ei nu realizeaza importanta si valoarea unui suflet pereche, alaturi de care sa imparta pamantul, aerul, orizontul si viata si prefera sa se arunce orbeste, in povesti de iubire incerte. Pentru ca iubirea nu este rationala si nu putem alege pe cine sa iubim. Pentru ca la capatul tuturor luptelor interioare intre inima si ratiune, inima este cea care ia decizia finala.”

Povestea Irinei este spusa dupa cinci ani de relatie in care a iubit si a suferit la intensitate maxima. A fost prinsa intre doi barbati care au inteles dragostea altfel, au adorat-o si au ranit-o in propriul mod, iar ea a ales intotdeauna sa se intoarca in cercul lor. Unuia i s-a daruit in totalitate, iar pe altul a ales sa ii ofere dragostea pura, neconditionata si de neatins, ceva imposibil de materializat. Acum priveste in urma incercand sa inteleaga ce s-a intamplat cu adevarat si sa gaseasca o cale de iesire. Oare exista o solutie de scapare?

Chiar trebuie sa ma iert!, mi-am spus in gand. Trebuie sa-mi iert inima care a ales nebuneste. Sau poate ratiunea, care a ales prosteste.“ Privind bradul colorat si frumos luminat ma intrebam cum ar fi aratat oare povestea vietii mele, daca in urma cu cinci ani as fi ales altfel? Daca destinul ar fi aranjat altfel lucrurile. Pentru ca tot ceea ce s-a intamplat s-a aranjat si s-a decis in cateva secunde, cred.”

Irina are 19 ani si locuieste singura in Brasov. A avut o copilarie in mare parte fericita, inconjurata de dragostea tatalui sau si visand la mama sa care a ales sa isi refaca viata cu altcineva. A primit o educatie aleasa si de mica a stiut sa fie responsabila si sa ia decizii corecte, sa fie pregatita pentru viata. Tatal ei a iubit-o foarte mult si a ales sa ii ofere multe lucruri intr-un timp scurt, datorita varstei sale inaintate a vrut sa fie sigur ca va avea tot timpul la indemana sfaturile ce i le da si poate ca drumul ii va fi mai lin. Este o fiinta puternica, vesela, sociabila si plina de viata. Se gandeste sa plece din tara si sa isi urmeze studiile la Universitatea din Germania. Este inconjurata de prieteni care o iubesc neconditionat si ii sunt alaturi, iar din cand in cand isi impartaseste toate gandurile unui prieten imaginar care o suna aproape zilnic. Este o persoana care doar asculta, nici macar nu ii stie vocea, dar faptul ca este acolo si ii aude respiratia pentru ea este suficient.

Planurile i se schimba cand intalneste intr-o discoteca din Poiana Brasov doi barbati ce ii capteaza in mod diferit atentia – Matei si Robert. Sunt frati, dar nu de sange, oameni de afaceri si locuiesc la Snagov. Fiecare are un farmec aparte ce nu poate fi explicat. Matei o soarbe din priviri, ii admira formele voluptuoase, parul blond, ochii verzi patrunzatori si ii vorbeste, iar in ce-l priveste pe Robert, situatia este un pic diferita. O admira, ii transmite emotii imposibil de explicat si o simpla privire ii spune mai mult decat ar trebui, se comporta de parca o cunoaste cu toate ca nu ii adreseaza nici macar un cuvant, dar Irina il considera un ciudat si trece repede cu vederea. Ajunge sa se indragosteasca fulgerator de Matei si dupa o perioada de cunoastere reciproca alege sa se mute la Snagov. Traiesc o poveste frumoasa de dragoste, se implica in viata acestuia, ii creste fetita de numai opt luni, prietenii lui o indragesc si pare sa ii placa viata aceasta cocheta din lumea buna.

 Totul pare sa se schimbe cand incepe sa constientizeze ca se indragosteste putin cate putin de Robert, fratele lui Matei.

 „Oare are sentimente fata de mine, sau e doar atractie fizica? Sau am inchipuiri? Este clar, e doar atractie fizica. El e prea serios, prea cinstit si prea cerebral, ca sa indrazneasca macar vreodata sa-si imagineze ca intre noi doi ar putea fi ceva. si ce daca uneori imi face complimente, sau e neobisnuit de cald? Poate ca asa e felul lui de a se purta cu oamenii apropiati.“

Toti locuiesc in aceeasi casa si impart totul. Robert isi pierduse parintii la 11 ani si familia lui Matei l-au primit in randul lor, iubindu-l neconditionat, au impartit totul si duc o viata frumoasa. Devotamentul lor este incredibil, Matei are incredere oarba in el si nu ezita sa-l lase impreuna cu iubita lui Irina oriunde si-ar dori. Robert ajunge sa o cunoasca foarte bine, ii stie tabieturile, gusturile si o adora dincolo de imaginatie. La inceput gesturile par inocente, dar pe parcurs Irina isi da seama ca pare a fi mai mult in sufletul lui. Desi o iubeste la nebunie, Robert nu ii arata, se comporta ireprosabil si ar face orice pentru ea, singurul lucru care si-l doreste este sa o vada langa el, traieste ca sa respire acelasi aer, sa o priveasca atunci cand doarme sau sa ii pregateasca ceaiul asa cum ii place. Poate parea o dragoste bolnava, dar el se multumeste cu putin, nu le-ar face rau, n-ar vrea sa intervina in relatia Irinei cu Matei, din contra, lupta alaturi de ei sa isi mentina relatia si dragostea.

Robert este idealul de iubit pentru Irina, i-ar asterne lumea la picioare si fara sa se gandeasca i-ar oferi bucurii care i-ar face sufletul fericit, in schimb Matei si-ar arata dragostea prin lucruri de valoare, obiecte scumpe fara sa tina cont ca ea isi doreste gesturi marunte, dar oferite din suflet si cel mai important pentru ea este sa-i fie alaturi decat sa puna afacerile pe primul plan. Sunt doi barbati total opusi si isi manifesta dragostea in propriul stil. Diferenta dintre ei este ca unul are femeia iubita langa el si nu stie sa o pretuiasca indeajuns, iar altul aspira la asemenea ideal si se va multumi doar cu firimituri.

Povestea frumoasa a Irinei se transforma cand afla ca Matei o inselat-o cu alta femeie, reactioneaza urat si ajung sa se desparta, dar Matei este dispus la orice compromis numai sa se intoarca. Relatia lor nu va mai fi la fel, pe parcurs va suferi schimbari, Matei va deveni violent si nu va ezita sa dea in ea, sa o raneasca fizic. Gelozia, obsesia, dragostea bolnava ce i-o poarta ii va determina pe cei doi sa isi spuna cuvinte care le vor regreta. Irina va avea clipe de ura, depresie, suferinta si sufletul ii va fi devastat pentru ca nu va sti ce sa faca. Are o relatie cu Matei, un barbat care il iubeste in pofida defectelor sale, ii adora copilul, crede intr-un ideal, desi o face sa planga, o raneste, o inseala, o ingradeste din multe puncte de vedere, cu toate acestea inca mai spera ca ceva se va schimba si ramane alaturi de el. In acelasi timp este indragostita iremediabil de Robert, simte in prezenta lui emotii puternice, o atingere sau o privire sunt de ajuns ca sa isi spuna ceea ce nu pot exprima in cuvinte.

Aceasta lupta interioara o stoarce de energie si sufera, dar cel mai mult pare sa fie devastata cand afla ca Luminita, cea mai buna prietena a ei este pe moarte. Poti lupta cu orice pe lumea aceasta, insa moartea nu poate fi indepartata. In schimb te poate face sa te gandesti daca tot ce ai trait pana acum a fost cu folos.

Irinei ii este greu si desi este ceva imposibil, nu se pot abtine sa nu se gandeasca la Robert, cum ar fi, daca ar fi sa se iubeasca cu adevarat, sa simta gustul buzelor sau sa faca dragoste cu pasiune, numai in visele lor isi permit asemenea lux. Este ceva interzis, iar Irina nu-l poate trada pe Matei, principiile, educatia primita de la tatal sau nu-i da voie sa faca asemenea gesturi, din contra, crede ca este de datoria ei sa il ajute pe iubitul sau sa se schimbe, sa il duca pe calea cea dreapta, iar pe Robert sa incerce sa-l uite. Dar cum se pot minti cand ei sunt atat de aproape, iar impreuna sunt suflete pereche. Sunt atat de opusi si atat de diferiti incat se simte sufocata.

Reactia Irinei cand il gaseste pe Robert plangand.

“- Stii ce mi-a spus tata, cand eram mica, intr-o zi in care m-a gasit plangand?
-Ce?
– Ca Dumnezeu le-a dat oamenilor un numar fix de lacrimi si ca acestea sunt de doua feluri: de tristete si de fericire. si ca nu ar trebui sa-mi irosesc lacrimile aiurea, ci sa le pastrez pentru momentele fericite. Ca ar fi pacat sa nu am lacrimi, ca sa plang atunci…
– Ce frumos…
– Deci, irosim? Daca irosesti tu, o sa vars si eu cateva. stii ca sunt empatica.
– Esti o copila si o smechera…
– Vrei sa vorbim? Sa-mi povestesti? Uite, imi poti spune orice, pentru ca maine uit cu desavarsire, daca vrei.
– Nu-s avea ce sa-ti spun…
– Daca ar fi sa plang acum, stii de ce as plange? De dor. De dorul celor pe care i-am pierdut. si as mai plange de ciuda. De ciuda ca nu pot ajuta oameni care sufera… copii, batrani… ah, si animale.”

Concurs Fluturi Librex (1)Robert– Ma gandeam ca… de cate ori ma aflu aproape de tine, fac eforturi disperate sa nu te imbratisez, mi-a spus incet, privind in zare. Afirmatia lui m-a lasat fara aer si, totodata, m-a facut sa simt un gol imens in stomac, apoi o invazie de fluturi, care parca se zbateau sa ma ridice in aer. Am strans cartea pe care o aveam in mana si nu am spus nimic. Ce-as fi putut sa spun? El s-a ridicat brusc si s-a indreptat catre casa, fara sa ma priveasca, iar eu abia atunci am respirat. in minte imi rasunau, iar si iar, cuvintele rostite de el. Am stat nemiscata, minute in sir si am contemplat cerul, incercand sa inteleg ce se intampla si ce ar fi trebuit sa fac eu. L-am vazut intorcandu-se si am respirat adanc. Inima imi batea atat de tare, incat aveam impresia ca pana si cei aflati in casa o puteau auzi.”

IrinaNu mi-am imaginat vreodata ca niste simple atingeri de maini ar putea sa ma ravaseasca atat de tare, iar ceea ce simteam era inedit si inexplicabil. imi doream atat de mult apropierea de el, incat traiam cu senzatia ca voi muri daca nu imi voi lipi trupul de al lui. Degetele mele au parasit jocul degetelor lui si au urcat pe bratele puternice, cu mangaieri usoare. Apoi l-am imbratisat cuprinzand-ul cu bratele, iar el m-a strans de indata, lipindu-ma de trupul lui. Auzeam ambele inimi batand nebuneste, iar ceea ce simteam intrecea orice sentiment uman, firesc, pamantesc. Aveam impresia ca gravitatia nu mai facea fata si ca fluturii iubirii ne vor ridica pe amandoi, asa imbratisati, facandu-ne sa plutim in eter. Nu stiu de unde am avut atata forta ca sa ma indepartez de el, dar cand m-am desprins de bratele lui, am avut impresia ca mi-a smuls o mare bucata din mine. L-am privit, sperand ca va deschide ochii, dar el a ramas nemiscat cu ochii inchisi.”

Incercam sa-mi dau seama de ce alesesem sa ma intorc. Era, oare, pentru Matei? Sau Matei era doar un pretext, iar eu imi doream sa fiu aproape de Robert? il iubeam pe Matei si il iertasem pentru ca ma inselase, chiar daca inca nu acceptasem ideea si nu-i intelegeam rationamentul pentru care a facut-o.”

I : – Daca nu o spun, nu inseamna ca nu simt, am spus incet,insa sunt lucruri pe care e mai bine sa le incui in adancul sufletului si sa nu le spui niciodata.
R :- Nu mai suport… nu mai suport, Irina…”

Irina” Tot ceea ce avea sa se intample, destinele noastre, al lui Robert,al meu si al lui Matei, depindeau de mine. De rationamentul meu. Iar rationamentul meu nu era doar fidelitatea fata de Matei. Era si iubirea pentru Robert si pentru ceilalti oameni care faceau parte din viata lui. stiam ca iubirea noastra nu avea nicio sansa. stiam ca nu as fi putut niciodata sa fiu fericita, urmandu-mi inima si sacrificand fericirea celorlalti. Robert nu merita sa-i iau tot ce avea, pe Matei, familia, prietenii, viata construita, amintirile si planurile de viitor. Nu merita sa traiasca o viata intreaga, cu sentimentul vinovatiei, stiind ca i-a luat iubita lui Matei. Nu puteam sa-i fac asta. Pentru ca il iubeam pe el prea mult – mai mult decat ma iubeam pe mine. Dar probabil ca el avea sa nu stie asta vreodata. „Doamne, te implor ajuta-l sa ma uite. Adu-i in viata o femeie minunata, care sa-l faca fericit. Iar daca eu sunt o piedica in calea fericirii lui, indeparteaza-ma de el. Iubesc.“, scriam in jurnal. Dimineata m-am trezit mai hotarata ca oricand sa-mi schimb atitudinea

„stiam deja ca niciun alt barbat nu va reusi sa ma faca sa simt ceea simteam in bratele lui Robert.

Te-am cautat prin paturi ademenitoare,
Crezand c-am sa te pot uita usor,
Dar cum sa poata un altul, oarecare
Sa-mi aline nesfarsitul dor?

Te-am cautat in altii cateodata,
Crezand c-am sa te pot inlocui,
Dar nu pot toti barbatii laolalta
Sa ma iubeasca, cum doar tu ma poti iubi!

Te-am cautat in fiecare noapte
si-apoi in fiecare rasarit..
Te-am cautat in strigate si-n soapte
Dar nicaieri si-n nimeni nu te-am mai gasit!”

Ma gandeam ca intr-o zi aveam sa-i dau lui Robert jurnalul, ca sa citeasca tot ce am scris despre el, poeziile compuse pentru el, gandurile si toata iubirea ascunsa intre copertile acelui caiet „Sau poate ca voi scrie o carte despre iubirea noastra imposibila.”

Doua volume emotionante ce lasa cititorul in ceata pentru ca autoarea vrea sa ofere fiecaruia sansa de a alege propriul final, sa o ajute cumva sa faca alegerea corecta. Oare cum ar fi fost viata Irinei daca ar fi ales altfel ? Ce s-ar fi intamplat daca ar fi urmat sfatul celui care i-a trimis biletul in discoteca si ar fi fugit imediat? De ce un necunoscut i-a scris: “Te rog sa pleci. Fugi cat mai repede de aici. Te implor!” ? Va reusi sa afle adevarata lui identitate? Va descoperi cine este prietenul imaginar?

Librex.ro

– Multumesc Librariei Librex.ro pentru sansa de a citit aceasta carte. Fluturi de Irina Binder (2 vol)  poate fi comandata de aici

Autor: Mili

 

18 COMMENTS

  1. Am citit primele 2 volume si il astept pe urmatorul,abia atunci o sa-mi pot face o idee exacta despre carte.Au fost parti care mi-au placut si parti pe care atunci cand le-am citit mi-au lasat un gust amar,mai ales cele in care irina se conforma ordinelor lui Matei sau cand dupa ce este inselata si lovita de acesta alege sa se intoarca la el.

    • Lilah acelasi lucru l-am simtit si eu, dar ma gandesc ca autoarea a vrut sa puna accent pe acest aspect si sa arate ca o femeie cu greu se poate desprinde dintr-o relatie in care a investit sentimente. Cate femei prefera sa ramana intr-o relatie chiar daca sufera? Foarte multe. Motivele sunt diverse. Irina a ramas pentru ca se imbata cu apare rece, credea in schimbare, ii iubea fetita, iubea barbatul de la inceput. Iubea sa fie alaturi de Robert. Ciudat si destul de complicat, dar pana la urma esenta este aceeasi.

  2. O recenzie foarte frumoasa!Mi-a placut mult cartea si chiar am citit dincolo de povestea in sine,fiindca nu faptele si nici deznodamantul nu sunt importante ci toate emotiile!Am observat ca nu toti au inteles,ca unii judeca mai ceva ca niste persoane perfecte fara sa stie cum ar fi actionat in locul Irinei.Ea a iubit prea mult si s-a dedicat prea mult unei familii intregi de care i-a fost foarte greu sa se desparta,mai ales de acel copilas mic….Ca nu era vorba doar despre 2 barbati.
    O carte senzationala pe care o traiesti cu adevarat si din care inveti la ce surprize te pot surprinde oamenii de langa tine!

  3. Am indragit-o pe Irina Binder dinainte ca “Fluturi” sa isi faca aparitia.Ii citeam blogul,ii citeam poeziile si tot ce consemna pe pagina ei de Facebook.Oricat de suparata eram acum activa ani,cele scrise de ea ma alina.Poate si din aceasta cauza sunt subiectiva.Apoi intr-o zi s-a vorbit de cartea” Fluturi”.Am dorit sa am cele 2 volume si le-am citit in mare viteza.Multe din cele scrise in carte le stiam deja de pe blog.Si pot spune ca cea mai intersanta si emotionanta relatare e cea a intalnirii cu domnul Profesor.Nu m-a interesa neaparat povestea Irina-Matei-Robert,ci amintirile ei,dragostea ei pentru tatal sau,cele relatate despre prietena sa bolnava …vorbele sale.
    Povestea in sine nu e ceva wow,nici pe departe,dar se vede ca are talent…un bun narator.
    Multumesc Mili pentru recenzie! 10 !!! ;)

  4. Frumoasa recenzia!
    Am citit si eu cateva fragmente de pe site-ul autoarei si mi-au placut mult. Sper sa pun si eu mana pe carti intr-o zi si sa le citesc. :)

  5. Mili, super prezentarea pe care ai facut-o. Pentru tine ;)
    In ceea ce priveste cartea, imi stii parerea, nu spun ca nu este o poveste frumoasa dar pe mine nu m-a facut sa pot sa spun ca mi-a placut. Avand in vedere modul repetitiv si stilul abordat eu nu am fost incantata. Nu ma leg aici de povestea in sine, chiar daca poate acel bate-ma, omoara-ma dar in genunchi ma intorc la tine nu este un subiect frumos, ma refer la stilul scriitoarei care pe mine nu m-a prins. Daca ar fi sa dau un punctaj acestei carti cred ca aceasta ar fi 7 puncte.
    Oricum ceea ce ai scris tu mi-a placut. De multe ori se intampa ca unora sa ne placa o carte si altora sa nu ne placa, depinde de cum percepem fiecare subiectul., Dar trebuie sa respectam punctul de vedere al fiecaruia.
    Este o carte controversata si parerile sunt impartite, dar asta este rolul nostru sa ne spunem parerea asa cum credem fiecare.
    Cred ca in asta consta si farmecul unei discutii pe baza unei carti. :)

  6. Cred ca a scazut mult standardul in materie de evaluare a unei carti. Nu inteleg cum au reusit sa impresioneze aceasta poveste cu cocalari plini de lovele care chinuie (fizic si verbal) pitipoancele, poeziile infantile cu rima fortata, povetele semidocte despre iubire si viata ce dovedesc ca autoarea abia a redescoperit “the big-bang theory” varianta manelizata.

    Farmecul unei discutii consta in a face diferenta dintre manelisme si literatura.

  7. No name, nu cred ca este vorba de evaluare in sine, ci mai degraba cum a perceput fiecare cititor cartea. Asa cum am mai spus si in comentariul de dinainte nici mie NU mi-a placut, dar hai te rog sa avem respect totusi fata de opiniile celorlati care poate au vazut acolo unde noi nu am putut ajunge. Sau poate invers, cei carora nu le-a placut au vazut si le-a fost transmis altceva.
    Nici pe autoare nu ar trebui sa o jignim deoarce cred ca merita respect pentru munca depusa la aceasta carte. Iti inteleg si respect parerea dar mi-ar placea sa o faci intr-un mod mai decent si civilizat. Expresiile manele, cocalari, lovele, pitipoance exista in Dex, dar nu imi place sa ne batem joc de un autor oricat de slab ar fi din punct de vedere literar si narativ sau de parerile celorlati care au fost impresionati de aceasta carte. Suntem in primul rand oameni si trebuie sa ne respectam, putem sa aducem argumente si explicatii; de ce ne-a placut sau nu ne-a placut dar, elegant- doarece se presupune ca suntem cititori cu un anumit bagaj de lectura in spate.
    Daca te-ai fi limitat doar la:citez-,,poezii infantile cu rima fortata, povete semidocte despre iubire si viata” cred ca ar fi fost suficient de convingator, asa ai cazut intr-o alta extrema ceea ce nu imi place sa vad la un cititor care se respecta.
    Deci este ok ca, nu ti-a placut dar, dar te rog sa o faci elegant, pentru ca desi este subtil prezentat dispretul tau fata de cei carora le-a placut, acesta exista si cumva subliminal ii jignestii asociidu-i cu manelisti, ceea ce nu este adevarat si relevant
    Inteleg ca te-au cam saturat acesti ,,Fluturi”, dar este o carte existenta pe piata si fiecare are dreptul sa o citeasca. Asa ca eu cred ca vei mai avea de tras si intrebarea mea este: Ce vei face atunci? Ai sa incerci la fiecare prezentare/recenzie sa impui un Interzis?
    Oricum esti binevenit(a), pe acest site si putem schimba pareri atat timp cat o facem in limita bunului simt.
    Cu respect!

  8. “hai te rog sa avem respect totusi fata de opiniile celorlati care poate au vazut acolo unde noi nu am putut ajunge”

    1. a respecta opiniile este una si a nu fi de acord cu ele aste alta. Eu nu sunt de acord cu laudele fara sens aduse unei nulitati literare – eu la asta m-am referit.
    2. cartea Fluturi nu este nici pe departe docta si cu stil incat sa nu putem intelege ca este vorba de o manea. Altii vad ce vor in cartea asta, raportat la nivelul lor de cultura si educatie. Si in manele unii “au vazut acolo unde noi nu am putut ajunge”. Corect?
    3. nu interzic nimanui sa-si spuna parerea, doar mi-am expus opiniile mele.

  9. No name, eu nu sunt atat de extremista si sa numesc aceasta carte o nulitate. Chiar daca mie nu mi-a placut nu pot merge pana la a face a astfel de afirmatie, cred ca este totusi prea mult.Si am sa argumentez de ce (in opinia mea): Daca depasim inceputul acestei carti unde elemente repetitive precum sunt, sunt, noi, noi, eu, eu etc sau acel inceput destul de fad , stilul narativ al autoarei se schimba si devine oarecum cursiv ajungand la o anumita lejeritate de lecturare. Exista si elemente sensibile daca le prinzi sensul. Deci intr-o oarecare masura autoarea reuseste sa creeze acea usurinta de-a parcurge pagnile cartii ceea ce poate este un plus.Deci nu pot fi atat drastnica incat sa afirm ca este o nulitate.
    Esti mult prea patimas(a) in propriile opinii incat involuntar atingi persoanele carora le-a placut cartea.
    Stii ce nu inteleg eu? De ce ne focalizam atat de mult asupra acestei cartii? Au fost atat de multe divergente in jurul acesteia incat cred ca lumea s-a saturat de atata polemica. Eu zis sa spunem pas si sa dezbatem si altceva.Chiar mi-ar face placere daca am gasi un subiect comun de dezbatut in afara de Fluturi. Nu de alta dar cred ca vom ajunge sa prindem aripi daca ne mai roim atata. :)

  10. Dupa cum observi, este vorba de o recenzie a cartii Fluturi pe care Mili a facut-o pe acest topic. Eu mi-am exprimat doar opiniile, si nu trebuie sa te deranjeze faptul ca avem pareri diferite. Deci, despre ce altceva am putea discuta aici cand articolul de fata se refera numai la cartea asta?

    Eu aripi am prins, insa spre alte directii, adica spre carti de certa valoare literara din care nu face parte cartea Fluturi.

  11. Cartea Irinei Binder are succes comercial, fiind apreciata de o anumita categorie de cititori. Critica literara serioasa nu s-a grabit sa scrie nici o recenzie despre acest roman, intrucat literatura adevarata si ceea ce scrie Irina Binder sunt doua lucruri total diferite. Un scriitor are valoare cand cartile sale plac si publicului, dar si criticilor. Sunt absolut sigur ca din miile de cumparatori au existat si critici care au citit cartea sau care au primit-o in dar de la cunostinte. Dar au preferat sa nu scrie nimic. Nici nu se poate vorbi de controverse in ceea ce priveste opinia criticilor, pentru ca nu exista cronici scrise de critici. Dupa parerea mea, un critic adevarat ar desfiinta atat aspectul moral al romanului, cat si greselile gramaticale si rimele puerile. Din intregu roman, si asta e partea buna a lucrurilor, se pot salva cateva pagini de citate, citate care au si ajutat la promovarea romanului in mediul virtual. Insa e prea putin. Nota 3 din 10.

  12. Mi s-a parut atat de slaba cartea astea incat nici macar nu imi vine sa-mi exprim parerea. Fac asta doar pentru ca si eu as fi vrut sa fiu averizata de non-valoarea ei inainte de a pica in capcana publicitatii agresive. Un subiect de telenovela, limbaj vulgar, narcisim deranjant al autoarei, clisee, contradictii, greseli gramaticale si de sintaxa. Ori a scazut nivelul educational, ori am fost manipulati de stragia de marketing ori ambele, cert este faptul ca aceasta carte a fost foarte bine vanduta ..si asta este..trist..foarte trist

  13. Am citit cele doua volume de doua ori pana acum, prima data pe nerasuflate, dorind sa aflu ce se va intampla in continuare si cu cine va ramane Irina pana la urma. Mi-ar placea sa apara si volumul trei, insa nu cred ca se va intampla acest lucru.
    Apropo, ai facut o recenzie foarte frumoasa :)

  14. @DanielaCusa

    Poate ai observat si greselile gramaticale din cartea Fluturi, precum si contrazicerile din naratiune. In momentul in care autoarea o descrie pe eroina cartii ei la superlativ – “frumoasa, culta, bine educata”, epuizand toate epitetele posibile, dar in derularea actiunii aceasta autoare prezinta ca de fapt eroina vorbea vulgar, era intretinuta unor indivizi la fel de imorali ca si ea – atunci cartea este un fiasco. Si sunt mai multe contraziceri in naratiune, nu numai asta.

    Multi cititori au depistat in cugetarile despre viata intalnite in carte, modalitatile prin care Irina Binder a plagiat prin repovestirea sau copierea amestecata a mai multor fragmente din diversi autori: Osho, Octavian Paler, John Fowles, Paulo Ceolho.
    Ca sa ai idee cum se plagiaza, citeste articolul pe care ti-l postez. Probabil ca Irina Binder a crezut ca daca amesteca citatele scrise de diversi autori, lumea nu se prinde ca de fapt a plagiat in cugetarile ei din cartea Fluturi.

    http://polito.ubbcluj.ro/scoaladoctorala/?page_id=214

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro