“A fost odată…” Povestea Inei

  Am  spun o poveste reală de pe vremuri, vremea bunicilor, aşa cum mi-a fost povestită de ei cam când aveam vreo 16 ani şi puteam înţeleg toate nuanţele.

   Personajul principal: o fetişcană frumoasăharnică, dar şi mândră şi încăpăţânatădintr-un sat din zona Harghitei, sat cu vorbitori de limba maghiară, unde tatăl ei era primar. Şi pe vremea aia tinerii râdeau, glumeau şi se prosteau ca şi acum, doar mentalitatea oamenilor era mai diferită.

   Inei (eroina noastrăîi făcea curte băiatul măcelarului din sat Vasi, persoană importantă de…în ierarhia satului românesc de atunci: primarul, popadascălul, doctorul, miliţianul, măcelarul şi brutarul erau persoane importanteÎmpreună la horăla plimbare, la poartă, Vasi îşi lua din ce în ce mai mult aere de stăpân sigur pe el, sigur de viitoarea lui mireasă (pe care nici nu se obosise încă o ceară) lucru pe care Ina nu-l prea acceptă.

   Într-o duminicădupă slujbăfetele strânse în grup în curte se distrau comentând despre băieţi (vi se pare cunoscută faza?), râdeau, glumeau. Ina n-a ştiut niciodată ce a auzit Vasi sau i s-a părut aude, dar a venit nervos la ea şi a certat-o ca pe un copil, iar când ea i-a ripostat i-a tras o palmă. Hm!!!gravă greşealăDin momentul acela Ina a hotărât se răzbune.

   A fost providenţială invitaţia mătuşii ei de a petrece ceva timp la ea la oraş. A stat acolo o lunătimp în care a cunoscut un băiat blând, cu ochi albaştri, sfios şi politicos, care făcea armata acolo. Şi de data asta Ina chiar s-a îndrăgostitCând a plecat acasă acceptase cererea în căsătorie a lui Petru, acesta mai avea două luni de armată, urmând apoi să vină după eaIna era îndrăgostită, dar a tăcut, hotărâtă şi ducă la capăt răzbunarea. A fost mai rea, dar Vasi credea e din cauza palmei şi încerca -i între în voie. Singurul căruia îi spusese adevărul despre dragostea ei, despre Petru, despre hotărârea ei de a-l lua de soţ, a fost tatăl ei, care i-a dat binecuvântareasupărat şi el pe Vasi, mai ales Ina era copilul lui preferat. Hotărât s-o dea gata pe Ina, Vasi a plecat cu părinţii la oraş cumpere lucruri care credea el -i vor plăcea fetei în noua casă, foarte sigur va fi a lui. Hm…n-o cunoştea deloc!

   Dar surpriză….în perioada de timp când el era plecat, Petru a venit, a cerut fata, s-au cununat (doar tatăl ei era primarul) şi au plecat în oraşul lui (în cealaltă parte a ţării), unde urmau să facă ceremonia la biserică şi nuntaCurând s-au mutat în oraşul lor şi părinţii Inei, aşa veştile din satul lor n-au mai venit. Au avut copii, a trecut războiul şi viaţa s-a derulat cu bune şi cu rele ani buni, Ina devenind bunică.

   Fiica ei locuia într-un oraş mai mare la o ora distanţă şi nepoţica ei preferată Ana era tot timpul în vacanţă la bunici. La finalul vacanţei de vară Ina îşi ducea nepoţica acasă cu trenul. La un moment dat în compartiment au intrat un domn cam de vârstă Inei însoţit de altul ceva mai tânărAna şi-a văzut bunica tresărind puternic, roşind dintrodată şi făcânduşi de lucru cu mâinile. S-a mirat…n-o văzuse niciodată altfel decât sigură pe ea (de altfel toţi îi spuneau mai în glumă mai în serios-jandarmul cu suflet de aur). Privi spre domnul în vârstă care o fixa uluit pe bunica ei. Deodată acesta îi spuse colegului lui: Ţi-am povestit despre prostia pe care am făcut-o în tinereţe, nu? Şi despre fata pe care am iubit-o mai mult decât pot spune şi din cauza căreia am rămas singur?!”

   Se-ntoarse brusc către Ina întrebând cu duioşie şi regret în glas: ”Ce mai faci InaEşti bine? Eşti fericită?!!Şi zăgazurile s-au rupt şi cei doi au povestit ca doi buni prieteni, cu maturitate, cu duioşie şi regrete din partea lui şi un pic şi din partea ei (sau poate ruşine pentru modul copilăresc cum procedase?!) Vasi ajunsese acasă, aflase ce-a făcut Ina, a încercat s-o caute, dar nimeni nu-i spunea nimic, apoi părinţii ei au plecat din sat, a venit războiulLa final era alt om, viaţa l-a purtat şi pe el departe de sat şi incredibil de aproape de orăşelul unde locuia Ina (dar nici unul n-a ştiut), nu s-a căsătorit niciodată, a ajuns directorul unei fabrici de mezeluri şi fiindcă i se stricase maşina a hotărât ia trenul, fără a bănui măcar o clipă ce surpriză îi rezervă viaţă.

   Ana n-a înţeles atunci mare lucru, abia în vara când a împlinit 16 ani (pentru şi ea iubea) Ina i-a spus povestea ei. A recunoscut a fost şi o încăpăţânare dictată de orgoliu, sau poate pentru nu-l iubise cu adevărat pe Vasi a fost mai multă infatuare. Singurul om pe care Ina l-a iubit necondiţionatpână la capăt, a fost Petru, care n-a dezamăgit-o niciodată.

  Ştiu poate  pare siropoasă povestea, dar este sută la sută realăProtagoniştii au plecat de mult spre alte stele, dar nepoţii îşi amintesc şi acum cu drag povestea de iubire a bunicilor lor.

Această a fost povestea Inei,  aşteptăm şi pe voi cu noi poveşti.
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

16 COMMENTS

  1. Foarte interesanta rubrica asta! Nu mi se pare siropoasa, e cu atat mai interesanta cu cat s-a petrecut in realitate! Daca mi-a placut mie, care nu le am cu povestile romantice :))

  2. Foarte faina povestea Arci. Mi-ai povestit-o candva, insa acum cand am recitit-o am surprins acelasi farmec, al vremurilor demult apuse. Viata uneori ne rezerva surprize si doar de noi depinde ce decizii luam mai departe. Imi pare rau si de Vasi, in fond a platit cu varf si indesat pentru propria greseala.
    Mai vreau astfel de povesti.

  3. Arci, mi-au făcut ziua frumoasă cu povestea aceasta! Eu sunt o mare fană a poveștilor reale! E superbăăă!!!

  4. Cred ca e cu atat mai frumoasa cu cat este de domeniul realului! Si da, merita sa citim si astfel de povesti si, ti-am mai zis eu tie Arci, tu chiar poti scrie carti cu ceea ce ai auzit, trait si vazut la viata ta. Asadar, te rog frumos continua cu astfel de povesti, pentru ca sunt minunate!

  5. Cât de frumos ai povestit! 🙂
    Bunica mea obisnuia să-mi vorbească despre ea și bunicul.. Și chiar îmi făcea o enormă plăcere să o ascult povestind.. Și avea și acea privire sclipitoare ori de câte ori îmi vorbea despre romanțele ei. Din păcate, a plecat de langă mine și nu mai are cine să-mi ocupe timpul cu astfel de povestiri.. 🙁

  6. Va multumesc pentru aprecieri,dar meritul este al protagonistilor si da povestea este suta la suta reala.
    Sa vedem daca va plac probabil vor mai fi,Alexandra are dreptate chiar stiu multe(reale)din viata celor din jurul meu.
    In acelasi timp daca vreti sa ne impartasiti o poveste va asteptam cu drag

  7. O poveste frumoasa, superb povestita! E ca o ilustrare cu realitate a efectului de fluture din teoria haosului. Daca o bataie de aripi de fluture de acum, produce un uragan peste timp, in dragoste un gest impetuos sau exagerat, schimba destine intregi. Sau, poate, implineste destine. 🙂 Daca singurul joc al sortii era sa-i uneasca pe Ina cu Petru. 🙂

  8. O poveste frumoasa scrisa minunat ! Multumim Arci pentru momentele emotionante pe care le oferi cu multa gingasie ! Poveste lor continua prin insasi faptul ca este povestita ! Astept cu drag povestile tale ! locco_smiley_10 locco_smiley_10

  9. Wow!!! Doamne Arci cat de emotionant 🙂 . Siropos? Da de unde!!! Si chiar daca ar fi siropoasa nu conteaza. Imi plac povestile bunicilor nostri, povesti de viata, frumoase, triste, dar din care putem invata multe.

  10. Minunata poveste de aducere aminte!Tu ai intotdeauna povești minunate si reale!esti o fântână nesecata!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.