Îmblânzirea bestiei de Elizabeth Hoyt-recenzie

Îmblânzirea bestiei de Elizabeth Hoyt-recenzie

Seria „Legenda celor patru soldaţi"

Îmblânzirea bestiei, de Elizabeth Hoyt-recenzie

Titlul original: „To Beguile a Beast”

Traducere din limba engleză: Elena Arhire/Graal Soft

Seria „Legenda celor patru soldaţi”

Editura: Litera

Colecţia: Iubiri de poveste

Număr de pagini: 272

An apariţie: 2016

 

   Dragă cititorule, imaginează-ţi pentru un moment că te afli pe un pod care uneşte două maluri foarte îndepărtate. Te afli la mijloc şi nu ştii ce cale să alegi: pe cea din stânga sau pe aceea din dreapta. Un drum este ceţos, iar un altul luminos şi cu puţini nori. Îl vei alege pe cel ceţos; mergi către el şi esţi învăluit de o perdea gri ce se strânge puţin câte puţin în jurul tău. Brusc totul se luminează, viaţa îşi reia cursul şi găseşti un început pe care l-ai considerat de multă vreme pierdut în negura anilor. Acest început va îmbrăca forma…a ceea ce doreşte orice persoană şi anume…

   Elisabeth Hoyt, autoarea ale cărei romane de dragoste istorice au urcat rapid în topurile de bestselleruri. De asemenea, cărţile ei, traduse până acum în 15 limbi, au fost nominalizate de patru ori la premiul RITA şi au câştigat de două ori premiul Romantic Times Reviewer’s Choice. Elisabeth s-a născut în New Orleans, dar a crescut în St. Paul, Minnesota. A călătorit mult şi a vizitat St. Andrews, Scoţia; Germania, Franţa şi Belgia. A petrecut un an în Oxford şi, pe timpul unui schimb de vară între studenţi, a locuit în Kawasaki, Japonia. Are BA în antropologie de la Universitatea din Wisconsin la Madison. A mai scris trilogia „The Princess”,   seriile „Maiden Lane” şi „Legend of Four Soldiers”.

   Volumul se deschide cu aceeaşi legendă, a celor patru soldaţi care se întorceau de la război. De astă dată condeiul autoarei poposeşte asupra unui „soldat care se întorcea acasă, traversând munţii dintr-un tărâm îndepărtat…Soldatul nostru se luptase în război cu cea mai mare vitejie, dar mulţi alţi soldaţi luptaseră la fel…dintr-un singur punct de vedere, el era diferit. Nu putea să mintă”. Acestuia i s-a spus Povestitorul de adevăruri sau Sir Alistair Munroe.

   Pentru a fi un bun povestitor trebuie să fi trăit anumite evenimente care să lase gravată în lumea, în fiinţa unei persoane sentimentul a ceea ce de abia s-a petrecut. Aşa se întâmplă că o întâmplare a lăsat impregnat pe faţa şi corpul lui Sir Alistair  semne prea dure: acesta nu mai are un ochi şi a fost lipsit de două degete de la o mână. Din ce cauză? Deoarece a participat la masacrul de la Spinner’s Falls şi a supravieţuit plătind un preţ. Când a revenit în societate a observat că  aducea teama copiilor, provoca repulsie oamenilor din jurul său şi a preferat să se izoleze la castelul din Scoţia unde a continuat să cerceteze flora şi fauna. A aflat ulterior că exista un trădător care a condus la finalul tragic al misiunii din război şi a început propriile cercetări. Anii trec şi viaţa îşi urmează cursul. Alistair rămâne în singurătate, refuză să o vadă până şi pe sora sa mai mare. Acestea se petrec până apare în pragul acestuia, într-o seară ploioasă, o femeie împreună cu doi copii, care se recomandă a fi  noua lui menajeră. Munroe nu poate crede cele auzite; el nu angajase nicio menajeră, dar se pare că soţia unui bun prieten de al său, Vale, a preferat să nu îl anunţe despre mica modificare pe care o va aduce lumii lui Alistair. Este hotărât să o trimită pe Helen Fitzwilliam înapoi la Londra, dar femeia nu se lasă doborâtă de vorbele acestuia sau de înfăţişarea sa. Îl înfruntă şi câştigă:

„-Mă aştept să vreţi să plecaţi în dimineaţa asta…

-Va trebui să cumpăr unul nou, nu? Un ceainic…

-Voi cere o trăsură…

-Sunt oameni care preferă metalul…

-Ca să mă lăsaţi în pace!…

-Iar pentru ceainic, preferaţi ceramică sau cositor?

-Ceramică, dar…măcar am apucat să aleg ceainicul, mormăi Alistair în apărarea lui.”

   Opera este plină de haz. Totodată arată o nouă versiune a basmului „Frumoasa şi bestia” care înfrânge normele şi arată că nu înfăţişarea contează, ci sufletul unei persoane. Alistair acceptă, într-un final ca Helen să rămână în casa acestuia, fără să ştie motivul pentru care femeia se afla acolo: ea fusese amanta ducelui Lister căruia îi pasă de ea şi de copiii săi ca de nişte obiecte, netratându-i cu iubire, ci doar cu nişte vizite rare. Helen ştia că dacă va fugi, Lister o va găsi şi îi va lua copiii de lângă dânsa, aşa că a plecat acolo unde acesta nici măcar nu s-ar fi aşteptat. Oare îi va găsi pe ea şi pe micuţi? Oare Alistair îl va lăsa să îi fure lumina de la capătul tunelului? Rămâne de citit…

   Lucrarea este scrisă la persoana a III-a, iar naratorul este omniscient şi omniprezent. Personajele sunt frumos conturate, relevând caractere puternice, încredere şi curaj. Descrierile spaţiale sunt în număr redus, autoarea concentrându-se asupra dialogului „Sunteţi un idiot./Mai mulţi oameni de ştiinţă importanţi din Edinburgh şi de pe continent v-ar contrazice.”. Pentru un cititor avid după romanele de dragoste, împletite cu istoria Londrei secolului al XVIII-lea şi pline de acţiune şi suspans, cartea de faţă este alegerea perfectă.

LECTURĂ PLĂCUTĂ!!!

NOTĂ:5/5 steluţeCartea Îmblânzirea bestiei, de Elizabeth Hoyt poate fi comandată de pe site-ul Editura Litera

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia şi cărtureşti

7 COMMENTS

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro