"Să scrii: pentru asta, ai nevoie de iluzia propriei existențe, a propriei identități. Nimeni nu este capabil să pună un rând pe hârtie dacă nu se crede unic."

                În gaură de Arthur Suciu

Editura Adenium
Nr. de pagini: 151
Notă: 9/10

      Avem o carte, o poveste și un destin. Poate cel mai impresionant lucru scris în cartea asta nu e prezentarea evenimentelor, ci substanța simbolistă care învăluie fiecare frază și îi oferă un sens nou de fiecare dată când o citești.

      Cu impresia unei cărți autobiografice foarte bine înrădăcinată în mintea noastră, în timpul lecturii cărții ne confruntăm în permanență cu nevoia de a ne identifica cu personajul.

   Dintr-un anumit punct de vedere cartea este extrem de deprimantă. Ne confruntăm împreună cu protagonistul cu o serie de contexte sociale și cu multe decepții. Criza bărbatului de 40 de ani (pe care se pune mare accent în carte) nu îi afectează doar pe cei de 40 de ani, ci și pe cei care încă nu au ajuns acolo, dar se tem să o facă. Când am citit am avut în permanență impresia că mă întristez mai mult cu fiecare pagină pe care o parcurgeam. E greu să nu empatizezi cu protagonistul și e și mai greu să nu te gândești că în situația lui vei ajunge și tu.

     Deși aspectele și problemele cu care se confruntă sunt prezentate cu caracter personal, dând din nou acea impresie că de fapt toate evenimentele narate nu sunt decât amintirea lucrurilor întâmplate, există ceva nefiresc de general în deciziile ce trebuie luate și problemele care apar.

     Contextul social în care se petrece totul este unul în totalitate defavorabil protagonistului. El se află într-o proziție destul de problematică. Pe lângă viața socială după care însă nu este prea ahtiat, mai aduce în discuție și problema scrierii unul roman. Un lucru care mi s-a părut extrem de interesant.

     Avem un bărbat singur la 40 de ani, cu un job de copywriter la o firmă de comunicare politică, totul se întâmplă în anul 2013 când la acel moment era mare vâlvă prin țară cu proiectul Roșia Montană (de care aparent mulți au uitat deja) și cu protestele, viața amoroasă a tipului nu e cea mai interesantă, își dă seama că nu este cu nimic mai special, că nu este mai colorat decât ceilalți. Personal m-a făcut să îmi dau seama că dintr-o mie de oameni fiecare vrea să fie diferit, și toți sunt diferiți, iar asta îi face exact la fel ceilalți. Să realizezi că nu mai ai ce să faci, că nu contează ce ai făcut până atunci și că ești un anonim chiar și pentru tine este ceva ce te trezește, oarecum, la realitate.

     Stilul de scriere este unul modern, nu foarte elevat, dar extrem de colocvial. Viitorul literaturii și direcția în care se îndreaptă creația literară de astăzi este în general strâns legată de această capacitate de a vorbi simplu și totuși de a transmite multe. Limbajul care poate părea vulgar sau pur și simplu comun este ceea ce se citește acum. Să fii capabil să scrii o carte de parcă i-ai povesti totul unui prieten la o bere, asta înseamnă să mergi în pas cu literatura și să scrii după standardele actuale. Un text prea pretențios ne inhibă și ne limitează, în schimb un astfel de stil (ca cel abordat de autorul Arthur Suciu în cartea sa) ne oferă nenumărate posibilități și portițe spre o exprimare liberă.

„Să scrii: pentru asta, ai nevoie de iluzia propriei existențe, a propriei identități. Nimeni nu este capabil să pună un rând pe hârtie dacă nu se crede unic.”

     Structura cărții este simplă. Volumul este împărțit în patru părți, iar în total sunt 36 de capitole plus un epilog. Nu se observă o trecere prea bruscă sau o schimbare prea mare de perspectivă atunci când se face trecerea de la o parte la alta, ceea ce mi se pare un lucru bun. Nu segmentează foarte tare povestea, ci face trecerea lin și treptat pentru a ne oferi posibilitatea de a asimila mai bine evenimentele.

     Este o carte care se citește repede și îți dă ceva la care să te gândești după. Astfel, chiar dacă ai terminat cartea, tu nu ai terminat-o cu adevărat, pentru că trebuie să aștepți ca ea să te termine pe tine. Să îți epuizeze toate variantele de soluționare a problemelor pe care ți le-a născut în minte.

      „Sunt ani de când mi-am pierdut orice simț al „momentului potrivit”. Toate evenimentele mi se par egal de importante, ca și cum în joc n-ar fi viața mea, ci a unei pietre aruncate în aer. Pe vremuri, puteam crede că am suflet. Acțiunile mele aveau drept cauză acest suflet al meu. Acum, mă privesc pe mine însumi dintr-o perspectivă sociologică. Am devenit victima determinismului social, de fapt, a credinței în determinismul social.”

editura-adenium-logo

Cartea  În gaură de Arthur Suciu a fost oferită pentru recenzie de către Editura Adenium. Poate fi comanda de pe site-ul Editura Adenium. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Mulţumim Editura Adenium!

Autor: A.R. Ivan

12 COMMENTS

  1. Pare interesanta cartea. Deși nu e genul meu.
    Felicitari pentru sinceritate și o prezentare corecta

  2. Nu sunt convinsa ca este o carte pe gustul meu, insa in urma recenziei, mi se pare ca ar fi o carte interesanta.

    • Chiar a fost interesanta, iar din punctul de vedere al temei abordate a fost bine scrisa, insa tine de preferintele fiecaruia. 🙂
      Subiectul nu reprezinta un punct de interes pentru toti cititorii, recunosc ca la inceput nici pe mine nu m-a tentat foarte tare…

  3. Mi se pare interesanta. Imi pare rau ca nu am putut ajunge la lansarea cartii de la Suceava.

  4. interesanta carte,o idee cam sumbra,sau poate e doar impresia mea.frumoasa prezentarea,felicitari! locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.