in-tempora

In Tempora, de Andreea Blându-Librex Publishing

Editura Librex Publishing

Pagini: 260

   Tânăra autoare Andreea Blându și-a făcut debutul la numai 18 ani cu romanul Sclipind la ultimul vagon”, un volum care, chiar dacă nu a fost exact genul meu, m-a surprins prin final și m-a făcut să îndrăgesc povestea de dragoste dintre Nidia și Eric. Acesta este unul dintre motivele pentru care la auzul veștii că scriitoarea va publica o nouă carte, intitulată „In Tempora”, am decis că trebuie neapărat să o citesc. Și se pare că nu m-a dezamăgit. Dacă romanul de debut m-a surprins și impresionat, cel de-al doilea pur și simplu m-a dat peste cap. Am trăit fiecare pagină, fiecare sentiment resimțit de cei doi protagoniști și m-am regăsit în vorbele atât de reale, profunde și în același timp înțelepte despre viață, dragoste, relații și timp pe care Andreea Blându le-a așternut cu măiestrie în acest volum.

   Romanul „In Tempora” prezintă nu numai o poveste intensă de iubire, ci ne relatează destinul a doi oameni cu care viața nu a fost deloc blândă, care au fost nevoiți să sufere de singurătate, de abuzuri și de sentimente de neapartenență. Este o călătorie pe parcursul căreia vă veți întreba cum poate exista atâta nedreptate în lume, cum poate cineva să-și păstreze inocența și pozitivitatea când este pus față în față cu cele mai negre coșmaruri, cât de mult poate vindeca iubirea un suflet și, nu în ultimul rând, dacă timpul este îndeajuns pentru a șterge cu buretele vorbe, sentimente și amintiri.

   Înmormântarea unuia dintre cei mai iluștrii judecători din România, Dumitru Voinea, reprezintă prilejul reîntâlnirii dintre Sergiu Voinea și Maia, doi foști iubiți, care cu ani în urmă s-au despărțit și nu s-au mai văzut. Această întrevedere neașteptată stârnește în ei sentimente demult îngropate în străfundurile sufletului și redeschide răni pe care le-au închis cu greutate, fumând țigară după țigară și vărsând lacrimi amare. Poți uita oare o dragoste care te-a marcat în profunzime, care te-a provocat să crești, să devii mai bun ?

   Maia supraviețuiește ca prin minune cutremurului din ’77, însă din nefericire părinții ei sfârșesc ca victime ale acestuia, iar tânăra nou-născută ajunge într-un orfelinat. Aici petrece 7 ani, timp în care este supusă unor orori greu de imaginat. Suferă de frig, de foame, de abuzuri fizice și nu are parte de nicio persoană care să-i aline suferințele și să-i șteargă lacrimile. Dar în ciuda acestor neplăceri fetița nu își pierde speranța, își păstrează sufletul bun, inocența și puritatea. După ani de chinuri este găsită și salvată de bunicul ei, care îi conturează o altă față a lumii și a oamenilor. Bătrânul are grijă de ea, îi arată ce înseamnă încrederea și o face să se simtă protejată și iubită. Însă anii trec, iar Maia ajunge să facă liceul la București. Aici ea îl cunoaște printr-o întâmplare fericită pe Sergiu, bărbatul care îi va schimba viața, care o va învăța să iubească așa cum nu a mai făcut-o niciodată și alături de care va construi amintiri pe care nici timpul nu le va putea șterge.

  Sergiu este un tânăr avocat, fiul celebrului judecător Dumitru Voinea, care este măcinat profund incapacitatea de a se ridica la nivelul standardelor mult prea înalte stabilite de propriul tată. Acesta din urmă a fost din totdeauna un om distant, avid de putere, capabil să facă orice pentru a controla absolut tot ceea ce se întâmplă atât în viața sa, cât și în cea a apropiaților săi. Această personalitate dificilă l-a determinat să fie rece și față de propriul fiu, din dorința de a-l impulsiona să se autodepășească, considerându-l mai mult un proiect decât o ființă umană, nereușind astfel decât să producă mai mult rău și să-l îndepărteze. La vârsta adolescenței, mama lui Sergiu moare. Singurul său sprijin, singura persoană capabilă să-l înțeleagă și să-i fie alături a fost smulsă de lângă el, astfel că a rămas doar cu tatăl său, din partea căruia nu a primit niciodată iubire părintească, o vorbă bună sau o îmbărbătare. Când a avut cea mai mare nevoie de el, nu a fost acolo, nu l-a susținut, iar din această cauză prăpastia dintre ei s-a făcut din ce în ce mai mare și l-a determinat pe Sergiu să facă totul împotriva dorințelor tatălui său.

„Ești un laș, Sergiu. Un laș. Ești cea mai mare dezamăgire din viața mea. Singurul meu eșec. Ești un neisprăvit! Nu știi să faci nimic bine. Mi-e rușine. Mi-e rușine cu tine.”

   Toată existența lui Sergiu, dominată de singurătate, neîncredere în propriile forțe și dezamăgiri, este dată peste cap când o cunoaște pe Maia, fata cu un suflet parcă prea curat pentru o lume atât de crudă. Chiar dacă la început nu crede că este îndrăgostit de tânără, ci doar apreciază prezența ei și discuțiile despre cărți și despre viață, cu timpul sămânța dragostei înflorește în sufletul avocatului și îl provoacă să simtă ceva cu totul nou pentru el.

   Relația dintre Maia și Sergiu începe șovăielnic, datorită unui impuls de moment al avocatului și a unei dorințe intrinseci aproape inexplicabile care mocnea în sufletul acestuia. Totuși, modul în care se dezvoltă schimbă destinul celor doi. Ei cresc, se transformă și învață să simtă unul prin intermediul celuilalt. Este o relație constructivă, dar în același timp mistuitoare, care nu numai că le oferă amintiri, simțiri nebănuite, momente de extaz, ci îi ajută să devină din nou întregi. La început amândoi trăgeau după ei umbra trecutului, a dezamăgirilor, suferințelor și visurilor frânte, însă iubirea a reușit să readucă soarele în viața lor, determinând aceste frânturi din trecut să se dizolve și să fie înlocuite de elemente plăcute, care să le provoace sufletul să tremure de fericire.

„Deseori, dragostea dintre doi oameni ia naștere din diferențele care îi separă, din misterul care îi atrage, din nevoia fiecăruia de a-și completa părțile care lipsesc cu părțile noi, pe care le găsește în celălalt.”

   Maia era măcinată de neîncredere, teamă, relativă reticență față de atașament, toate provenite din traumele și abuzurile suferite pe parcursul traiului în orfelinat. A fost expusă unui mediu toxic, în care a fost nevoită să supraviețuiască singură, indiferent de gradul de umilință sau de caracterul sălbatic al comportamentelor surprinse în cadrul interacțiunii cu ceilalți copii. Totuși, salvarea a venit din partea bunicului său, cel care nu i-a permis să cadă pradă devianțelor, oferindu-i educație și suport. Însă chiar și așa, undeva în adâncul ei au rămas îngropate ororile trecutului.

„Pe mine nu mă va doborî niciodată un uragan, dar o adiere m-ar putea distruge oricând. Întotdeauna iluziile mărunte, aproape inexistente, acele amintiri aproape uitate, ascunse atât de bine în adâncul sufletului…întotdeauna a

cele bucăți minuscule din mine au avut asupra mea un efect mai puternic decât orice rațiune.”

   La polul opus în avem pe Sergiu, pe care viața l-a învățat să traiască încrâncenat, să fie răzvrătit împotriva propriului tată și să blameze caracterul nedrept al lucrurilor. Pe el trauma din adolescență l-a provocat să se revolte. Spre deosebire de tânără, Sergiu nu și-a păstrat inocența, bunătatea, ci și-a deschis sufletul în fața durerii și a întunericului și s-a lăsat mistuit. Dar salvarea lui este Maia, alături de care descoperă puterea vindicativă a iubirii.

„Știi cum te simți atunci când nu ți-e teamă? Ești puternic, ești propriul tău stăpân, propriul tău Dumnezeu, dar în același timp, ești cea mai slabă și neînsemnată ființă din lume, pentru că nu mai ai nimic.”

   În viață rămânem de multe ori captivi în trecut, încercăm să derulăm continuu în minte amintiri demult trecute, străduindu-ne cu disperare să le menținem vii, dar nu ne dăm seama că tocmai această legătură cu ceva care s-a terminat ne provoacă mai mult rău decât bine. Astfel că trebuie să realizăm la timp că singura modalitate prin care vom putea să privim spre trecut, este că devenim conștienți de prezent și să ne împăcăm cu trecutul. Numai așa vom putea merge mai departe fără regrete.

   „In Tempora” este un roman care m-a zguduit din temelii și m-a făcut să realizez că uneori iubirea nu este de ajuns pentru a menține o relație, oricât de puternică ar fi ea. V-o recomand cu căldură deoarece este genul acela de carte care vă va da impresia că v-a citit direct în suflet și a reușit să adune între paginile sale sentimentele și gândurile voastre. Povestea de dragoste dintre Maia și Sergiu vă va permite să faceți o călătorie înăuntrul vostru pentru a vă putea vindeca de propriile regrete și a vă oferi șansa să vă eliberați de trecut.

Pentru a vă ispiti și mai mult, vă mai las câteva citate care mi-au plăcut:

„De ce nu putem să uităm pur și simplu? De ce trebuie să regăsim, împrăștiate peste tot, rămășițele sufletului pe care îl credeam vindecat? Să fie o șansă pe care ne-o dă viața pentru a le aduna? Sau e doar modul ironic prin care timpul vrea să ne arate înfrângerea anilor care au trecut?

„Timpul păstrează cuvinte vechi și apoi adaugă altele de ținut minte, de răsucit, de mestecat ironic în colțul gurii, de înghețat în vârfurile degetelor”

 

Librex.ro

Cartea In Tempora, de Andreea Blându a fost oferită pentru recenzie de Editura Librex Publishing. Poate fi comandată de pe site-ul Librex.ro

 

 

12 COMMENTS

    • Mă bucur că ți-a plăcut recenzia și te aștept că păreri după ce vei termina lectura 😉

    • Mă bucur mult că am reușit să te tentez 🙂 Cred că sunt mulți autori tineri cu potențial ce trebuie citiți, iar Andreea Blându se numără cu siguranță printre ei.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.