(IN)DECIZII de Cristina Zarioiu – o carte cu parfum de emotie

(IN)DECIZII de Cristina Zarioiu – o carte cu parfum de emotie

by -
15

... ți s-a întâmplat vreodată să citești o carte și să ai impresia că te afli în fața unei grădini în care florile de primăvară emană parfumul lor proaspăt?

 (IN)DECIZII de Cristina Zarioiu

Editura: Datagroup
Anul: 2016
Număr pagini: 158

         Ți s-a întâmplat vreodată să citești o carte și să ai impresia că te afli în fața unei grădini în care florile de primăvară emană parfumul lor proaspăt? Ți s-a întâmplat ca în momentul în care ți-ai lăsat privirea pe copertă, să ai presimțirea unei experiențe speciale? Ei bine, dacă încă nu ai experimentat toate acestea, e timpul să citești (IN)DECIZII, de Cristina Zarioiu… și vei afla că viața înseamnă eterna căutare.

         „Mi s-a cerut o biografie, dar dacă citiți cartea o veți descoperi singuri. În schimb, o să vă spun biografia cărții. (IN)DECIZII s-a născut într-o zi agitată de iulie. Am fost la două interviuri pentru joburi, dar am plecat indecisă de la ambele. M-am dus acasă și m-am aventurat între file rătăcite de jurnal, conversații întortocheate pe rețele de socializare și amintiri jucate pe o scenă de teatru cu păpuși. Și m-am trezit scriind o carte pe care inițial am pus-o cuminte în sertar. Dar cartea a fost nărăvașă, cerându-și dreptul la tipar și la coperte frumoase. Se pare că vrea cu tot dinadinsul să vă spună ea însăși o poveste despre viață”.
        E ceea ce ne transmite autoarea pe coperta cărții sale, pe care ea însăși o numește „nărăvașă”, însă eu cred că, dacă pentru oameni există un destin care le influențează viața, există și un destin al cărților: unora le e destinat să rămână, prăfuite, în arhivele uitării, pe când altora le e menit să se deschidă în fața oamenilor și să impresioneze, prin stil, prin poveste și prin modul în care știe să pătrundă de la creier la inimă, născând emoții.

         Începând cu titlul – (IN)DECIZII – cartea este o pledoarie pentru emoție, o succesiune de dialoguri care creionează trecerea într-o lume în care luarea de decizii e un moment dificil. Lumea adultă, cea a deciziilor importante și care trebuie luate de către „beneficiar” e suficient de dură încât să producă frământări interioare care par interminabile. Lumea deciziilor nu e una roz și mi-am amintit, citind cartea Cristinei Zarioiu, de o replică din filmul „Pirații din Caraibe: „Chiar şi o decizie corectă, dacă e luată din motive greşite, poate fi o decizie greşită”.

         Să începem cu coperta… o stilizare frumoasă a dualismului decizie/indecizie. Două fețe, pe fundal negru, subtil nuanțate: una cu roșu, iar cealaltă cu verde, privesc una în jos, iar cealaltă în sus, însă nici una nu are alura de convingere totală, ambele par indecise. Este un mod metaforic de a sublinia ideea că fiecare decizie pe care suntem nevoiți să o luăm în această viață, înseamnă că alte decizii au fost anulate… iar viața nu este altceva decât o epopee a căutării celor mai bune decizii.
      Pe prima copertă interioară, stă scrisă însăși esența cărții: „happiness is not about seeking, it’s about letting go”, iar la CUPRINS, intuiești că ai avea parte de patru povești distincte, însă abia la final descoperi că nu e așa.

      „Derulează. Oprește. Înainte” este prima parte a cărții – o parte din jurnalul Anei, în care se regăsesc frământări existențiale pe care fiecare din noi le-a experimentat la un moment al vieții: „Și mă apasă atât de tare o întrebare fără răspuns: Ce s-a întâmplat între timp? Să fie de vină copilăria pierdută, acea perioadă, singura de altfel, în care a fost cu adevărat fericiți?”. Această primă parte a cărții nu este o descărcare prin scrisul în jurnal, ci o conversație cu acesta. Jurnalul nu este un obiect care încasează rândurile și asta-i tot, ci e un partener de discuție, provocat mereu să dea răspunsuri la cele mai profunde întrebări și frământări.
Citind această primă parte, nu poți să nu retrăiești propria nostalgie a desprinderii de „acasă” și a înfruntării iremediabile a lumii reale, acea lume în care tu ești cel/cea care trebuie să ia deciziile… iar dacă vorbim de deciziile luate în iubire, atunci înțelegem de ce frământările sunt atât de intense: „Jurnalule, simt că nu ne potrivim, eu și cu el, dar îl iubesc cu toată ființa mea. Și nu înțeleg de ce el se simte eliberat și eu nu… Sunt atât de răvășită. Și mi-e atât de dor de el”. În interminabilul lanț al indeciziilor, primul capitol se încheie cu întrebarea:„Jurnalule, CINE SUNT EU CU ADEVĂRAT?”.

         Al doilea capitol, intitulat „Bucăți dintr-o oglindă spartă reflectă istoricul conversațiilor pe chat – dintre Maria și Tudor, apoi dintre Maria și un american pe nume Byron, dintre Maria și Gabriel, Maria și Mircea, Maria și Florin, apoi din nou Maria și Tudor, Maria și Alin… într-un soi de labirint al căutărilor, al încercării de înfruntare a realității deciziilor, mai mult sau mai puțin importante. Este un capitol din care reiese concluzia că fiecare om pe care îl întâlnim în viața aceasta ne permite să învățăm câte ceva: „Byron îi dăduse atâtea sfaturi despre viață pe care nu le va uita niciodată”. Totuși, chiar dacă relația aceasta virtuală pare să ducă spre un „happy-end”, Byron este cel care, cu o sinceritate debordantă, îi mărturisește într-un mesaj pe chat că în viața reală se atașase de cineva și că relația aceea avea toate șansele să devină mai puternică. Maria suferă din nou, gândurile sale se inundă din nou de râuri de întrebări:„De ce viața nu asculta de planurile ei? De ce o lua înainte fără să o întrebe și pe ea?”.
     Conversația cu Byron este destul de lungă, semn că Maria a apreciat foarte mult caracterul care se ascundea sub alura de cuvinte de frumoase al americanului și ar fi dorit ca totul să se transforme într-o relație concretă.

        Al treilea capitol, „De-a v-ați ascunselea, ne introduce în lumea fascinantă a păpușilor, unde Mimi, frământată de veșnicile sale decizii/indecizii simte că viața nu este altceva decât o îngrădire a libertății: „Pentru prima dată Mimi se gândea la libertate. Simțea cum sforile îi lăsau răni tot mai adânci. Păpușarul îi oferea siguranță, protecție, dar ea căuta independență. „Oare cum arată libertatea adevărată? s-a întrebat ea”. Din punct de vedere stilistic, acesta este capitolul cel mai abundent în imagini plastice create atât de frumos, încât ai senzația că pășești într-o expoziție a gândurilor și admiri cele mai frumoase exponate: „Obrajii îi erau alintați, iar buzele simțeau urme de sărutări arse. Oare același gust de ars îl simți și atunci când săruți țărâna?, îi străfulgeră scurt acest gând în minte”.

       Ultimul capitol, „Încotro începe drumul?” dă răspunsuri la întrebările pe care ți le-ai pus de când ai început să citești cartea. Acum vei afla cine e Ana, cine e Maria și cine e Mimi și vei înțelege că „zilele pot fi frumoase și cu ploaie”.parfum de emotie

       E o carte pe care o veți citi având mereu senzația că „da, asta am simțit și eu atunci când…”. E o carte suavă, cu parfum de emoție, de teama de decizie pripită, cu părerea de rău a neluării de decizii la timpul oportun… dar e o carte despre viață și despre cum să iei toate deciziile cu sufletul, ca să nu regreți.
Se citește ușor, dialogul fiind o parte esențială, însă dincolo de această modalitate modernă de comunicare, mesajul care se întrevede este acela că oricât de sinceră și transparentă ar fi legătura dintre două persoane, trăirile interioare și deciziile care pleacă din inimă sunt cele care contează.

       În final, te întreb… ți s-a întâmplat vreodată să citești o carte și să ai impresia că te afli în fața unei grădini în care florile de primăvară emană parfumul lor proaspăt? Ți s-a întâmplat ca în momentul în care ți-ai lăsat privirea pe copertă, să ai presimțirea unei experiențe speciale? Ei bine, dacă încă nu ai experimentat toate acestea, e timpul să citești (IN)DECIZII, de Cristina Zarioiu… și vei afla că viața înseamnă eterna căutare.

Cartea (IN)DECIZII este oferită pentru recenzie de autoarea Cristina Zarioiu.

Activitatea profesională poate fi urmărită pe facebook sau pe site-ul autoarei.

Autor: Rodica Puşcaşu

15 COMMENTS

  1. frumoasa prezentare rodica!nu stiu de ce am impresia ca mi-ar placea cartea!e de trecut pe lista!felicitari! ;) ;) ;)

  2. Foarte frumoasa prezentarea. Mi-au placut si comparatiile, iar coperta 1 este intr-adevar sugestiva. Felicitari!

  3. Mi-a placut foarte mult recenzia cartii, insa nu sunt sigura ca este o carte in stilul celor pe care le citesc eu. Totusi, poate voi acorda o sansa, la un moment-dat.

  4. Felicitări Rodica,se vede că ți-a plăcut cartea.felicitari si autoarei,o carte interesantă!

  5. Nu am citit nimic de autoare nociodata nu e târziu
    Felicitari autoarei și tie Rodica pt o prezentare frumoasa

  6. Interesanta recenzia! Cartea mi se pare si ea destul de interesanta. Coperta insa e nemaipomenita.

Leave a Reply