Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea – Editura Crime Scene Press

Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea – Editura Crime Scene Press

by -
15
 Indicii anatomice de Oana Stoica-Mujea

Titlul original: Indicii anatomice

Editura: Crime Scene Press

Seria Iolanda Știreanu: 1. Indicii anatomice; 2. Parfumul văduvei negre; 3. Greșelile trecutului; 4. Jucătorul; 5. Mascarada
Anul apariției: 2009, 2016
Număr pagini: 223
Gen: Polițist, Thriller psihologic
Cotație Goodreads: 4,25

      Voi ce ați spune dacă ajungând acasă, în interiorul atât de familiar, ați găsi pe masa din sufragerie câțiva trandafiri ofiliți și… o pereche de ochi sau… o ureche sau… câteva degete sau… dinți? Organe umane, bineînțeles! Criminalul nu se joacă.

      În Satu-Mare, oraș liniștit, neobișnuit cu crimele, au loc astfel de descoperiri. Stranie este și simbolistica: ochii sunt găsiți în casa unui nevăzător, urechea în casa unei femei surde, degetele, la o doamnă ce și le-a pierdut pe ale ei într-un accident, iar dinții, în casa unui domn ce și-a pierdut toți dinții ca urmare a unei gingivite. Umor negru? Ce mesaj o dori criminalul să trimită?

   În plus, „indiciile” sunt însoțite de un bilet semnat… Stelian Munteanu. Da, știu, cei care au citit cărțile lui Bogdan Hrib trebuie să fi tresărit. Și da, scriitorul român își face apariția în această carte ca personaj.

Și nu este singurul,  autoarea făcând referire la ea însăși:

„- Oana Stoica-Mujea, agresivă, i-am spus eu.

A râs. Pur și simplu a râs.

– Agresivă în scris. O fi răsfățată, crescută în puf, poate snoabă, dar nu e agresivă. Poate uneori, dar pe bună dreptate.

– Îi plac scandalurile, am plusat eu.

– Dacă ai fi fost atentă ai fi văzut că nu ea le-a pornit.

Just, m-am gândit.

– Totuși, are un mod agresiv de-a scrie și niște idei ciudate.

– Împușc-o că e scriitoare. Oana vinde povești reale ca fiind fantezie și invers. Se cheamă marketing de blog.”

    Indicii anatomice este prima carte din seria Iolanda Știreanu. Seria poartă numele detectivei Iolanda Știreanu, pentru apropiați Lala. Tânără și cu o carieră promițătoare, este țintuită în casă de o problemă psihică: agorafobia. De 2 ani de zile, Iolanda nu a mai ieșit din casa transformată în sanctuar: un apartament spațios, confortabil și mobilat după propriile nevoi. Cu o bandă de alergat și tehnologie de ultimă oră, Iolanda încearcă să țină pasul cu lumea exterioară. Colaborează în continuare cu Poliția de la distanță, prin intermediul laptopului și Internetului. Singurele persoane pe care le-a văzut față în față în acest timp sunt Carmen și Mihai, un colaborator.

       Totul se schimbă odată cu anchetarea cazului despre care am vorbit mai sus și cu intrarea în scenă a lui Bogdan Hrib, care devine mai mult decât un suspect pentru Iolanda… Să reușească el s-o ajute să depășească traumele din trecut? Pentru că așa cum probabil deja ați bănuit, în spatele agorafobiei se ascunde o serie de traume… Copilăria-calvar alături de o mamă schizofrenică, pierderea misterioasă a logodnicului în urmă cu doi ani, care se pare că a declanșat agorafobia, toate acestea își spun cuvântul.

   Pe Iolanda o ajută și prietenia pe care o leagă, în cele din urmă, cu Crina Dunca, o jurnalistă implicată în anchetă. La început, cele două nu se plac, însă lupta de aceeași parte a baricadei le unește mult.

    Un roman polițist de excepție, cu răsturnări de situație demne de un thriller hollywoodian. Ritmul este unul alert, dinamic, întâmplările se succed cu rapiditate. Cartea se citește ușor, iar acțiunea nu îți lasă timp să te plictisești.

    Mi-a plăcut foarte mult cum autoarea introduce elemente parcă desprinse din Criminal Minds: agorafobia Iolandei, schizofrenia mamei sale, sindromul Munchausen de care suferă unul dintre personaje (nu spun care, păstrez suspansul pentru final).

     Așadar, dacă vă plac romanele cu acțiune, suspans, crimă sau thrillerele psihologice, serialele polițiste gen Criminal Minds, CSI sau Profilage, trebuie neapărat să citiți Indicii anatomice. Ca și mine, veți fi captivați de la primul rând. Dar dacă aveți un stomac mai sensibil, preferând lecturile romantice, liniștite, iar thrillerele vă sperie, provocându-vă coșmaruri, poate n-ar fi o bună alegere.

   Mi-au mai plăcut stilul clar, limbajul liber, fără ocolișuri, făcând totul să pară cât mai real și natural. Poate de aceea îmi pare Iolanda atât de simpatică: o tipă dintr-o bucată, ce nu se ascunde după deget și nu se sfiește să înjure ori de câte ori o cere ocazia. Îmi aduce aminte puțin de Sofia Matei, din romanele aceluiași Bogdan Hrib. Probabil unde și ea înjură mult, eu identificându-mă cu amândouă.

   Nu pot decât s-o felicit pe autoare pentru acest roman și să sper la o ecranizare. Sunt nerăbdătoare să citesc și celelalte volume din serie, doar finalul este cât se poate de deschis!

 Citate:

„Cred că de aia îmi place Bucureștiul, pentru că lumea se înjură. Îmi place să le răspund la fel. Să arunc câte o înjurătură din aia grea, pentru că ador chipurile oamenilor.

– Cum? O domnișoară așa frumoasă înjură în asemenea hal?

– Mai du-te-n mă-ta, de parvenit cretin!”

„Era un timp în care aș fi vrut să mă apuc de scris, dar aș fi înjurat prea mult, iar cititorii s-ar fi împărțit în oripilați și înjurători profesioniști.”

„Pe voi nu vă enervează mobilele? Pe mine mă enervează cumplit. Ce simplu era cu câțiva ani în urmă, te enervai și trânteai telefonul. Chiar dacă celălalt nu era impresionat, o jumătate de oră tot îi țiuia timpanul.”

„Aerul din spital nu era cu nimic mai respirabil față de cel din morgă, dar măcar oamenii se mișcau.”

„O, da, îl invidiam. Eu nu reușeam să arunc la spate nici măcar episoadele din copilărie. Aș fi vrut să fie așa. Să pot lăsa totul în urmă, așa cum ar fi fost normal. Așa cum ar fi făcut oricine în locul meu.”      

„Aveam resentimente, nu am crezut niciodată că îi datorez prezența la înmormântare. El îmi datorase mie o copilărie normală și nu mi-o oferise. Nu aveam de gând să trec peste fobia mea față de el. Trebuia să fie ceva mai bun de atât. Poate moartea pisicii putea să mă impresioneze mai mult.”

„Adrenalina îmi curgea prin toți porii. Miroseam a frică, transpiram frică, dar nu mă dădeam la o parte. Voiam să fiu acolo, voiam să reușesc. Niciodată nu îmi dorisem cu adevărat să-mi alung frica dar, în cele din urmă, teama trebuia să dispară.”

„Nu, nu îl uram pe el, uram pe oricine încerca să se apropie de mine. De fapt, cred, mă uram pe mine.”

„Nu, nu mă amăgeam că mi-ar fi trecut fobia, că aș fi vindecată. Niciodată nu poți fi vindecat. Nimeni nu înțelege teama de-a fi atins de oameni pe lângă care treci, atins neintenționat, dar totuși atins. Cum e să auzi fiecare pas care calcă în urma ta și să te întrebi dacă cel ce își târșie picioarele nu te urmărește, de fapt, pe tine.”

„Ne naștem asasini, domnule scriitor. Toți avem gena în noi, în unii se dezvoltă, în alții nu.

– Ai omorât pe cineva? mă iscodi el.”

      Despre autoare:

     Oana Stoica-Mujea este o tânără și promițătoare scriitoare română și, bănuiesc din stilul de redactare, cu o hqdefaultcultură bogată a cărților și serialelor polițiste. Născută pe 20 mai 1981, a absolvit Facultatea de Electronică Aplicată, dar s-a reorientat în favoarea scrisului. A lucrat la Media Pro Pictures ca jurnalist și scenarist.

    A publicat mai multe cărți fantasy, crime și thriller. Romanul său fantasy Regina Elfă, din seria Dinastiile, a câștigat premiul „Cea mai bună carte pentru adolescenți a anului”, acordat de Biblioteca Județeană din Deva.

    În 2012, Indicii anatomice a devenit una dintre puținele cărți românești traduse în limba engleză (Profusion). Seria Iolanda Știreanu este continuată de Parfumul văduvei negre, Greșelile trecutului, Jucătorul, Mascarada.

       Este membru al Uniunii Scriitorilor din București, secția „Copii și Tineret”.

 

Autor: Sorina Ciocârlan

15 COMMENTS

  1. Felicitari Sorina. Chiar am tresărit când am citit numele Stelian Munteanu. O recenzie frumoasa

  2. Bravo Sorina!Si mie mi-a placut foarte mult autoarea cand i-am citit cartea “Jucatorul”si chiar mi-am propus sa caut sa citesc toata seria.
    Trebuie sa citesc si cartea asta mai ales ca apare si Bogdan Hrib
    Fetelor cartile Oanei Mujea merita citite,sunt niste thrillere de exceptie,,de fapt sincera sa fiu n-am citit inca nimic de la editura”Crime Scene Press”care sa nu-mi placa. ;) ;) ;)

  3. Iubesc cartile care au ca subiect crimele, misterele. Cu siguranta voi vrea sa citesc aceasta carte.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro