Ingerul nimanui-de Karen Robards-Editura Z

Ingerul nimanui-de Karen Robards-Editura Z

by -
11

Îngerul nimănui de Karen RobardsIngerul nimanui de Karen Robards

Titlul original: Nobody’s Angel
Editura Z
Nr. pagini: 288
Traducere: Ruxandra Atanasie
An apariție în România: 1996

Cândva, demult, în Beauford, statul Carolina de Sud, Susannah Redmon era o tânără de douăzeci și șase de ani, care se resemnase că o să rămână fată bătrână. Rămasă orfană de la vârsta de paisprezece ani, își asumase întreaga responsabilitate a gospodăriei, având grijă de tatăl ei și de cele trei surori mai mici, Sarah Jane, Mandy și Emily.
Sarah Jane avea acum douăzeci și unu de ani, era foarte pioasă, era logodită cu un pastor cu care urma să se căsătorească în curând.
Mandy, de șaptesprezece ani, era cea mai frumoasă dintre surori și perfect conștientă de acest lucru. Frivolă, îi plăcea mult să flirteze cu băieții și se fofila de fiecare dată când venea vorba de muncile grele din gospodărie.
Emily, de cincisprezece ani, era bondoacă și veselă și se tachina în permanență cu Mandy.
Tatăl lor era reverend și, dacă Susannah nu era atentă, ar fi donat tot ce aveau în casă. Foarte devotat chemării sale, insista că în toate lucrurile e voința Domnului, refuzând să își facă griji pentru absolut orice. Culmea este că până la urmă avea dreptate.
”Dumnezeu – ajutat aici pe pământ și de slujnica lui devotată, Susannah – se îngrijea de toate.”
În timp ce surorile ei erau îmbrăcate în rochii frumoase, cu culori vesele, Susannah se îmbrăca cu rochii largi, decente, în culori terne, își îmblânzea părul des și ondulat strângându-l într-un coc mare și greoi, pe care îl vâra sub o bonetă practică.
”Aflată între Sarah Jane și Emily, Susannah părea un pițigoi cafeniu, îndesat, flancat de o pereche de păsări tropicale cu penajul viu colorat. Era scundă, chiar mai scundă și decât Sarah Jane, dar solidă și robustă, pe câtă vreme surorile ei erau mai firave, mai delicate.”
Susannah nu avusese niciodată vreun curtezan, fiind considerată urâtă și ștearsă de către cei din jur. Însă atitudinea ei impunea mult respect, fiind stimată de toată lumea. Plină de bunătate, sărea mereu în sprijinul celor nevoiași, ajutându-i din puținul pe care-l avea, îngrijea de bolnavi, îl ajuta pe tatăl ei la ținerea registrelor. Muncea de dimineața până seara, aproape până la epuizare, dar nu se plângea de asta.
Susannah avea doi argați ca ajutoare în gospodărie. Din păcate aceștia o lăsau baltă când îi era lumea mai dragă. Ben, un tânăr cu puțin mai mare decât Emily, se îndrăgostise de o tânără din apropiere și își lăsa adesea treburile neterminate ca să o viziteze pe aceasta. Craddock, celălalt argat, avea viciul băuturii. Periodic se îmbăta atât de tare, că nu mai puteai pune nici o bază pe el. Lucru care se întâmplase și acum, când Susannah venise la târg împreună cu surorile ei să vândă o scroafă cu purceii ei. Astfel, cu punga de bani, obținută în urma vânzării, în mână, Susannah ia o hotărâre impulsivă. În vremea aceea, se obișnuia ca fermierii să folosească la diverse munci ocnași aduși din Anglia, pe care îi cumpărau la licitație, ca pe vite. Susannah se hotărăște să cumpere și ea unul, ignorându-și scrupulele. Bărbatul pentru care se hotărăște să liciteze însă părea de-a dreptul periculos. Înalt, solid, cu părul lung și negru, o barbă neagră încâlcită, cu ochi strălucitori și cu buzele strânse într-un rânjet amenințător, părea plin de ură față de întreaga lume. Deși toți cei din jur încearcă să o facă să se răzgândească, zicându-i că bărbatul respectiv nu pare potrivit pentru muncile gospodăriei și va fi foarte greu de îmblânzit, Susannah îl cumpără, cedând unui impuls irezistibil. Pentru bărbatul respectiv mai licitase un fermier crud, ai căror sclavi erau biciuiți cu bestialitate, jumătate dintre ei nesupraviețuind. Cu atitudinea lui plină de revoltă, era clar ce s-ar fi întâmplat cu bărbatul respectiv dacă ar fi intrat pe mâna acestuia.

Ingerul nimanuiAșa că acum, cu contractul în mână pe o perioadă de șapte ani, cât era condamnarea ocnașului, Susannah face cunoștință cu noul argat, Ian Connelly, care o privește cu multă ostilitate. Deloc speriată, Susannah insistă ca bărbatului să i se taie cătușele, lăsându-l complet liber și cerându-i să o urmeze. Surprinzător, bărbatul o ascultă dar, ajungând lângă căruța lor, leșină.  Ajunși acasă, Susannah reușește să îl care cu greu în casă pe Ian cu ajutorul lui Ben, sosit spășit acasă între timp. Constată, cu multă milă, că bărbatul fusese bătut cu bestialitate. Ironic, în loc să aibă un ajutor în gospodărie, Susannah avea un nou bolnav de care trebuia să se îngrijească. Îl spală, cu ajutorul lui Ben, îl unge cu alifie pe spate și îl pansează. Îi dă de mâncare, având grijă să strecoare și câteva picături de laudanum, pentru a-l face să doarma mai bine.
Noaptea, Susannah aude un zgomot suspect și coboară să vadă despre ce e vorba. Era doar pisica, rămasă încuiată în casă din greșeală. După ce o eliberează, Susannah se duce să vadă dacă bărbatul are febră.  Brusc, este înșfăcată de către acesta de mână și trasă în pat sub el.
Deși se zbate, bărbatul nu se trezește din somn. O sărută cu pasiune și o mângâie, iar Susannah se simte cuprinsă de o căldură ciudată. Nu simțise niciodată ceva asemănător. De mult timp se obișnuise cu ideea că o să rămână fată bătrână, că nu o să o atingă vreodată un bărbat. Datoria ei era să se dedice tatălui și surorilor ei și se resemnase demult cu acest lucru, fără a avea vreun regret în acest sens. Însă acum se gândea, pentru prima dată, că ar fi vrut și ea să experimenteze, măcar o dată, beneficiile iubirii. Încetează să se mai zbată, lăsându-se în voia senzațiilor plăcute pe care mângâierile lui Ian i le stârneau.
”Urâtă sau nu, practică sau nu, vroia să învețe lecția iubirii ca orice altă femeie. Asta era șansa vieții ei; nu trebuia decât să stea întinsă în pat, liniștită și tăcută, lăsându-l să…”

Este brusc îngrozită de gândurile ei și reușește să se elibereze în ultimul moment lovindu-l cu putere în tâmplă. El se trezește buimăcit și o apucă de păr, împiedicând-o să plece și aprinzând în același timp o lumânare. Se uită intrigat la ea, observând că avea un corp superb, era roșie la față, avea un păr sălbatic revărsat pe umeri și cămașa săltată peste genunchi. Încă nedumerit, îi spune că dacă gândul ei a fost să îl folosească pe post de animal de prăsilă, el nu este de acord, întrucât el vrea să se culce doar cu cine vrea el și când vrea el. Sufocată de indignare, Susannah îi răspunde că dacă vrea să afle cum s-au petrecut lucrurile, îl poate lămuri. Ea a venit să vadă dacă el are febră, moment în care el a atacat-o, iar ea s-a zbătut din răsputeri să scape. Ian a ascultat-o cu atenție, a închis ochii și a meditat puțin la ce a zis ea, după care i-a replicat, sigur pe el:
”-  Nu așa îmi amintesc eu lucrurile, scumpo, zise el încet, aruncându-i cel mai răutăcios zâmbet pe care Susannah îl văzuse vreodată.”
În continuare, urmează o perioadă în care cei doi se tachinează reciproc. Ian dovedește un comportament de-a dreptul cameleonic. În prezența tatălui și surorilor ei, se poartă fermecător și foarte respectuos, dar cum rămâne singur cu ea, o tachinează fără milă, amintindu-i în permanență sărutările pline de pasiune pe care le împărtășiseră.
După ce se întremează fizic, Ian se îmbracă cu niște haine puse la dispoziție de tatăl ei din cutia milei și se bărbierește. Efectul este devastator pentru liniștea lui Susannah. Ian era pur și simplu superb, iar ea se gândește cu tristețe că a adus lupul paznic la oi.
Panicată, îi cere imperios lui Ian să stea departe de surorile ei, dându-i acestuia o nouă ocazie de a o tachina, spunându-i: ”Ca să mă păstrezi numai pentru tine, nu-i așa?”
Fire practică cum era, Susannah nu poate tolera ca el să stea degeaba. Insistă ca el să se implice în muncile de la fermă, începând cu cele mai simple, desigur. Am râs în hohote citind cum ditamai zdrahonul de bărbat fugea rupând pământul cu o găină furioasă pe urmele lui, care-l lovea cu clonțul. În curând, Susannah se lămurește că Ian nu se pricepea la nimic din muncile specifice unei ferme. Întrebându-l cu ce se ocupa înainte de a fi condamnat, Ian îi răspunde senin:
”- Știu să călăresc foarte bine, să mân caii, să mă distrez cu fetișcane, să beau și să țin la băutură mai mult decât oricine altcineva, fără să se vadă ceva, să joc cărți și să câștig, să trag cu pușca într-o lumânare de la o distanță de cincizeci de yarzi și să țintesc fitilul și încă multe alte lucruri pe care nu mi le amintesc pe moment.”
Culmea e că spunea adevărul, dar Susannah nu îl crede.
Totuși, Ian se dovedește a fi un om foarte instruit. Pe lângă faptul că știa să citească și să scrie, stăpânea bine limba latina, mânuia cu ușurință coloane întregi de cifre și avea vaste cunoștințe în diverse domenii.
Încetul cu încetul, Ian intră pe sub pielea tuturor. Tatăl ei era extrem de bucuros că el îi preluase o bună parte din munca cu registrele pe care le avea de întocmit, purta conversații lungi cu el pe diverse teme, surorile ei îl adorau pur și simplu, iar Susannah lupta din greu cu atracția pe care o simțea față de el, neputându-se să se abțină să nu îl răsfețe cu tot felul de feluri de mâncare.

Ce se întâmplă în continuare? Vor ceda cei doi atracției evidente pe care o simțeau unul față de celălalt? Cine era Ian și de ce fusese condamnat? Vor avea vreo șansă cei doi să rămână împreună, fiecare provenind din lumi cu totul diferite? Vă las să descoperiți singuri răspunsurile în carte.

Romanul mi-a plăcut foarte mult, m-a fermecat pur și simplu cu o acțiune alertă, plină de umor, dragostea dintre cei doi eroi a fost plină de năbădăi, iar tachinările lor au făcut deliciul cărții.

Ian și Susannah formează un cuplu atipic, fermecător tocmai prin diferențele dintre ei. Mi-a plăcut cum autoarea a gradat tensiunea, convingându-ne cum Susannah, o fată bătrână resemnată cu statutul ei, reușește să descopere pasiunea, fiind cuprinsă de o dragoste puternică, dar complet neașteptată față de un bărbat ce părea complet nepotrivit pentru ea. Iar Ian își găsește cu multă surprindere sufletul pereche, descoperind un adevărat diamant ascuns sub o carcasă complet neatrăgătoare. M-a impresionat modul în care Ian, după o noapte de pasiune, s-a străduit și a reușit să are întreg ogorul deși, la prima încercare, a fost aruncat direct în țărână de măgarul cel îndărătnic.
”- Cât privește de ce am făcut-o, îi șopti la ureche, mozolindu-i lobul delicat, răspunsul nu poate fi decât unul singur, nici un bărbat care se respectă, nici măcar un pierde-vară bun de nimic ca mine – cel puțin așa mă consideri tu – nu-și va lăsa femeia să-și frângă spinarea făcând o muncă pe care ar trebui să o facă el însuși.”

Vă recomand această frumoasă și neobișnuită poveste de dragoste, plină de umor, care vă va binedispune și vă va face să credeți în suflete pereche, care reușesc să se găsească și să fie fericiți împreună dincolo de barierele impuse de statutul social și de granițele geografice.

”- Oh, Susannah, ești un înger, se bucură Mandy, ca un copil.
– Nu, scumpa mea, eu nu sunt îngerul nimănui.
– Ba da, Susannah, ești, spuse Ian, luându-i mână și ducând-o la buze. Ești îngerul meu.”

Autor: Tyna

11 COMMENTS

  1. Nu prea îmi plac mie cărțile de genul ăsta, însă felicitări pentru recenzie, nana :*

  2. Romanul mi-a plăcut foarte mult, autoare Karen Robards este una dintre favoritele mele. O recenzie minunata pentru un roman pe masura! Felicitari, Tyna ! Astept cu nerabdare urmatoarea ta recenzie! ;) ;)

  3. O recenzie completa, fix pe gustul meu!
    Multumesc Tyna si felicitari! Clar m-ai tentat, si ma bucur enorm ca am cartea :)

  4. Tentanta recenzie, dar nu spun o noutate. Tyna se pricepe sa povesteasca, sa puncteze fiecare moment interesant. Cartea am citit-o cu ani in urma, aproape ca uitasem unele amanunte. O voi reciti curand! Multumesc Tyna!

  5. SUPER TARE,MI-A PLACUT RECENZIA!Acum nu mai tin minte am sau nu cartea?daca nu o vreau si eu neaparat!
    P.S.DANIELA S.-VREAU CARTEA! :D

  6. Doamne! Iti multumesc pentru aceasta recenzie minunata! Clar, vreau sa citesc cartea si sa descopar ce se intampla mai departe cu protagonistii. M-ai facut extrem de curioasa!

  7. E o carte foarte frumoasa, din pacate nu o am dar am citit-o demult. Autoarea imi place in mod deosebit. Multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de aceasta carte!

    • Tyna, carta ta are un mare plus, ai dezvaluit esenta. Abia astept sa pun mana pe ea.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro