Inițiatoarea de Mustafa Balel

Traducere: Niculina Oprea și Florin Logreșteanu
Editura Tracus Arte
Anul apariției: 2014
Număr pagini: 104
Nota mea 8/10

Mustafa BALEL s‑a născut la 1 septembrie 1945, în Sivas, Turcia, este autorul unei opere impresionante, cunoscut mai ales ca prozator şi traducător. În 1968 a absolvit Institutul de Educaţie din Ankara, Departamentul de Filologie, specializându‑se în limba franceză. Pentru o scurtă peri­Mustafa Baleloadă de timp a fost profesor în Sivas. A debutat edito­rial în 1974, cu un volum de nuvele. Este autorul a numeroase volume (romane, nuvele, literatură pentru tineri şi pentru copii, traduceri) dar şi colaborator la redactarea mai multor enciclopedii Larousse. În 1983, Mustafa Balel a participat la cursurile de vară pentru străini organizate de Universitatea Bucureşti. Impresiile autorului din această perioadă sunt reflectate în volumul Zile bucureştene, apărut în 1985. Dintre traduceri amintim volumul lui Panait Istrati, Pescuitorul de bureţi, iar dintre volumele de proză publi­cate menţionăm Ucigătorul de lupi (1974), Cireşe la urechi (1978), Albăstreaua (1981), Exilul s‑a adăpostit în ochii mei (1983), Eleni, porto­calia (1991), Elegie pentru Ahmet ochiosul (2004), Scrisori din Istanbul (2009), Ochii regelui Ethiopiei (2011).

Volumul de față este o culegere ce adună laolaltă mai multe nuvele scrise de Mustafa Balel. Pentru prima oară citesc o carte scrisă de acest autor, publicată la această editură și, sincer, mi-a făcut o impresie plăcută.

Oglinda” îl are în prim-plan pe un băiețel sărman ce este acuzat de controlorul trenului în care se află că ar fi furat 80 de lire de la un „domn”. Un pasager îi ia apărarea copilului, însă ceilalți rămân indiferenți.

Controlorul privește spre călători. Nici urmă de interes, niciun cuvânt. O doamnă mai în vârstă, așezată lângă feroviar, se cufundă din nou în lectură. Își trase mai aproape sacoșa, o sacoșă din piele fină, pe care o așezase între ea și feroviar și își citea revista, fumând. Cine știe ce gândeau ceilalți? Trebuie să fi fost supărați pe ea fiindcă fuma. Probabil, gândeau că era o creștină sau evreică pentru că nu respecta Ramadanul. Mai gândeau, fără îndoială, că cineva de vârsta ei nu putea fi musulman pentru că nu se putea abține să fumeze și chiar să ronțăie prăjiturele.”

Nici măcar unchiul băiatului nu spune nimic, deoarece nu dorește să aibă probleme și familia sa să sufere. Acuzatul este dat în cele din urmă pe mâna autorităților. În lumea în care trăim fiecare este numai pentru el, ignorând necazurile celui din jur. Din păcate, oamenii nu pot fi schimbați cu forța. Singuri decid ce și cum să facă..

„Iar obiectele pe care derbedeul le scosese din buzunare când fusese percheziționat zăceau și acum pe jos: pachetul de țigări, pieptenul, cutia de chibrituri și nasturii desperecheați, peste batista desfăcută…Nimic nu lipsea. Mai puțin oglinda. În busculadă, îi căzuse și fusese spartă. Micile cioburi străluceau sub lumina solară  care pătrundea prin fereastra compartimentului..”

„Inițiatoarea” este povestea emoționantă a unui tânăr ce a crescut cu imaginea mătușii sale divorțate de unchiul său. Ea este zâna cea bună, renumită pentru hărnicia ei, care le oferea copiilor și, mai ales, nepotului său dulciuri, rahat turcesc. Ajuns la vârsta la care toți prietenii săi au iubite, iar el nu, este enervat și afirmă că ar fi avut o relație cu mătușa sa. Fiind pe patul de moarte, tânărul îi aduce mâncare și este cuprins de remușcări (ea nu știe nimic de afirmațiile lui). Femeia moare, eveniment care-l afectează extrem de mult. Mesajul ar fi următorul: chiar dacă greșești, este important să regreți ceea ce ai făcut și să te căiești! Inițiatoarea îi dă o lecție de viață și astfel el ajunge să se maturizeze.

După părerea ei, un popor numai dacă era indiferent și leneș nu putea progresa niciodată. Era normal pentru unii care trăiau  încă în condiții medievale iar acest nu-mi pasă dăinuia, neschimbându-se nimic … Pentru ce, gândesc, întotdeauna așteaptă să vină cineva și să pună la punct lucrurile? Fiecare trebuie să-și asume responsabilitățile.”

„Istoria tragică și puțin comică a unei foste menajere” reprezintă monologul unei femei care și-a vândut unul din rinichi pentru a se îmbogăți. Povestea ei este comică, îți stârnește râsul. Deși a avansat în ierarhia socială Vesile a rămas la fel de incultă, închisă la minte. Nu poți cumpăra inteligența, oricâți bani ai avea! E bine să fii tu însuți, cu bune și cu rele..

Vai! Hm, surioară!.. Poți să-mi dai cartea galbenă? Vreau să o răsfoiesc puțin. Au trecut două zile de când nu am atins cărțile. Cică trebuie să citesc cinci sau șase zile pe zi…, altfel am deveni luni, de exemplu. Nu, nu asta, femeie… Asta este enciclopedia sau ce.., este doar pentru decor, rămâne la locul ei. Nu! Nici aceea! Alta, te rog! Aia de acolo, vara trecută am luat-o în vacanță, am citit-o a șasea oară. Bu-ne-le ma-ni-ere…Da, asta este. În unele cărți, se află cuvinte vechi din care nu înțeleg o iotă. Dar asta este foarte frumoasă, știi și tu. Când a voi termina, ți-o voi da, vrei? Vai, surioară, îți vorbesc…Vrei să-ți dau această carte? Bine, cum dorești! Dar să știi, este foarte ușoară de înțeles! Curge ca apa, se citește foarte ușor…”

În „Vânzătoarea de lacrimi” personajul-narator este o fetiță ce provine dintr-o familie săracă. Își dorește și ea jucării sau un televizor ca al verilor săi. Fratele ei mai mare îi alimentează visele promițându-i că va câștiga bani și că își vor îndeplini toate dorințele. Acesta moare brusc, iar fata este distrusă…În el își pusese toate speranțele, însă totul s-a ruinat.

„De ce așa de multă lume? Cine erau toți acești oameni? De ce au plecat de la munca lor și au venit aici? Sunt multe lucruri  pe care nu le pot înțelege. Oricare ar fi, fratele meu mai mare mi-ar pretinde mereu să am o gândire destul  de logică pentru a aprecia lucrurile și a  spune sincer ceea ce cred, am încă mii de lucruri de învățat, cu siguranță. Și mătușa mea, soțul ei, fiica ei, de asemenea, fiul ei revenit din Germania aveau, cu siguranță, multe lucruri de învățat. Și chiar există în mod cert lucruri esențiale precum focul care mă arde pentru tatăl meu, prizonier  al alcoolului, îngropat în pământul negru în primăvara vieții sale, iar eu, fetița lui, nu am avut timp să-l cunosc, nici să-mi gravez amintirea lui în memorie. Eram prea mică.”

Copilul mămică” este o fată care are grijă de surioara sa cât timp mama lor este la muncă, aproape toată ziua. M-a emoționat extrem de mult maturitatea fetei și momentul în care ea a vrut să iasă din casă pe geam pentru a o vedea pe renumita cântăreață Ajda Pekkan. Renunță în ultima clipă, fiindu-i teamă că bebelușul ar putea cădea din pat și ar putea muri. Dorința de a fi acolo cu prietenele ei este înfrântă de spiritul matern..

Lăsându-i pe alții să se amuze și să pozeze, m-am întors repede lângă surioara mea. În grabă, mi-am scrântit probabil piciorul, o durere ascuțită a început să mă chinuiască. Mergeam șchiopătând către divanul către divanul unde o lăsasem dormind pe micuță. Între timp, alunecase spre capătul patului. Văzând-o în pericol, m-am grăbit să o iau în brațe. Ignorând ceea ce era să i se întâmple, ea mă privea cu un surâs dulce între buze. Atunci, mângâindu-i părul mătăsos, în ciuda mirosului de urină ce se răspândea din scutecele ei, nu încetam să-i dăruiesc sărutări pe fruntea plină de bubițe..”

În ultima nuvelă, „Ultimele zile ale bunicului„, este înfățișată apropiata și strânsa relație dintre un bunic și nepotul său. Cei doi se înțeleg foarte bine, se cunosc și se sprijină reciproc. Bunicul face un sacrificiu: renunță la niște obiecte la care ținea ca la ochii din cap și le vinde pentru a cumpăra fotoliile pentru verandă la care visa nepotul. Acesta află, regretă și ia decizia de a nu se așeza pe acele fotolii..

„După această zi, nu l-am mai văzut pe bunicul așezându-se în aceste fotolii. Eu nici atât.. Priveam cu emoție rarii vizitatori care se așezau  în ele. Mi se părea că erau cazane în care se găsea jeratic și că eu luam focul pe care-l presăram peste lucruri. Pe de altă parte, aveam impresia că bunicul meu era prea vlăguit, prea descurajat și nu-i mai făcea plăcere să trăiască. Văzându-l pierdut în colțul lui, eram foarte supărat. Apatia mă slăbea din zi în zi..”

Mustafa Balel prezintă în cele 6 nuvele, importanța și valoarea adevărului, chiar dacă viața este și crudă, nu numai milostivă cu noi. Profunzimea acestui volum nu poate fi redată în cuvinte, așa că vă las pe voi s-o descoperiți, s-o simțiți. Deși preferăm să ne lăsăm ghidați de rațiune, de multe ori e preferabil ca inima să ne fie busolă.

     LECTURĂ PLĂCUTĂ !

Editura Tracus Arte

Cartea   Inițiatoarea de Mustafa Balelfost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Cartea poate fi achiziționată din librăriile online

Autor: Cosmin
***Lazăr Cosmin Ionuţ (Cosmin)***Pasionat de lectură (șoricel de bibliotecă), de Turcia și serialele ei. În timpul liber citesc, scriu, ascult muzică, urmăresc filme și seriale, dansez și gătesc. Iubitor de artă (deși nu sunt artist) și de rafinament. În momentul actual sunt licean și autor al volumului "Maktub. Ce a fost scris”. Din noiembrie 2013 scriu pe blogul personal, din aprilie 2015 am început colaborările cu diverse edituri, apoi în mai am devenit unul din cronicarii revistei "Ordinul Povestitorilor". Din august am intrat în comunitatea "Literatură pe tocuri" :)

4 COMMENTS

  1. Cu greu reusesc sa mai citesc nuvele in print. Prefer sa le descopar online. Dar daca gasesc o oferta buna la carte in cadrul targului dein noiembrie, am s-o cumpar. 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.