Înot sincron

Dragă jurnalule,

   Astăzi s-a petrecut cea mai mare minune din anul ăsta. De fapt, a doua cea mai mare. Prima a fost alianţa nemaivăzută, nemaiconcepută şi nemaiefectuată vreodată cu frate-meu. Da, da, chiar cu el, micuţul terorist enervant, egoist şi manipulator. Dar de data asta, cu toate „talentele” redirecţionate spre un scop comun. Am căzut de acord că avem nevoie urgentă de piscină în curtea casei, aşa că ne-am unit forțele pentru a ne convinge părinţii că achiziționarea ei este o super-idee. Ne-am informat înainte pe net despre orice laude speciale pe care le-am putea strecura în argumentație, ne-am consultat, chiar am exersat atacul în tandem. Îţi vine să crezi? Eu şi diavolul tasmanian colaborând! Dar să-ţi spun exact cum a fost:

  Luam masa, părinţi şi copii, când băiețel-șmecherel îmi face discret cu ochiul şi începe:

   – Încă un pic şi vine vara cu căldurile ei infernale. Mă gândeam… ştiţi ce ar fi fain să ne instalăm, acum, că avem atâta loc în curte şi nu prea are nimeni timp să planteze pe-acolo chestii vegetale? O piscinăăă!

   – Ei! De asta aţi avea timp? mormăie tata.

   – Dacă te referi la întreținerea ei, acum sunt multe invenții tehnologice care o ușurează. M-aş ocupa eu… Dar oricum, merg la înot de trei ori pe săptămână şi îmi ia multă vreme să ajung până la bazin, la Polivalentă, tocmai în celălalt capăt al oraşului. Plus, când mai avem meciuri de polo, i-aş putea chema pe toţi să jucăm la mine.

 

   – Dar cât de mare îţi închipui piscina de crezi că o să jucaţi polo, de-acum? De dimensiuni olimpice?

   Auch! Asta a fost o mutare greşită. Ideile megalomanice înspăimântă. Intervin şi eu repede, cu vocea-mi de fetiţă cuminte:

   – Nu-mi vine să cred că spun asta, mai mereu mă contrazic cu frăţiorul meu tembel, aici de față, dar să ştiţi că nu e o idee rea. Probabil nu se gândeşte să joace polo standard cu porţi suspendate, ci aşa, o miuţă cu câţiva prieteni. Aş putea şi eu juca mini-volei în apă cu prietenele. Ar veni la mine, am citi pe şezlonguri, am face plajă, am bea câte un cocktail, ne-am mai bălăci…

   Mama mă priveşte cu suspiciune.

   Şi aici, jurnăluțule, vine mişcarea genială a lui frate-meu. Se face că mă înţeapă sarcastic și mă contrazice, pentru credibilitate.

   – Hop şi top-modela, cu scenariile ei chicky-kitchy din revistele glamour! Nu v-ar fi frică că vă distruge clorul părul sau o să va umpleţi de ceva, dacă intră gaşca voastră cu năsucurile pe sus într-un loc folosit de toţi muritorii?

   – Ha, se vede că nici măcar nu ştii despre ce vorbeşti! Ultima modă în domeniu e tratarea apei cu peroxid de hidrogen sau oxigen activ, cum i se mai spune. Practic, o moleculă de apă cu un atom de hidrogen suplimentar. E cel care există în miere şi dă calitatea antiseptică a acesteia. Se foloseşte în industria alimentară, la sterilizat în spitale şi în toate spa-urile celebre. Când simţi aerul curat de după o ploaie, este pentru că se eliberează cantităţi mari de peroxid de hidrogen în atmosferă. Aşa că avem numai sănătate şi beneficii din oxigenarea şi tratarea apei, nici nu poate fi vorba despre ceva negativ!

   – Bine, bine, chimisto! Asta înseamnă că m-ai ajuta la întreţinere? Eu cu curăţarea piscinei şi tu cu reciclarea şi tratarea apei?

  – Sigur! Nici nu e mare lucru. Pornesc pompa de recirculare două ore în fiecare seară, apoi avem apă în stare perfectă toată ziua. În rest, doar să măsor cantitatea de oxigen activ din tratare, ca să fiu sigură că se păstrează la valorile ideale. Mi se pare o îndatorire plăcută de-a dreptu’.

  Ai noştri se uitau când la unul când la altul, ca la o partidă de ping-pong.

   După ce ne-am terminat sceneta, tata îşi drese glasul.

   – Hm. Şi cât ar costa toată ctitoria asta acvatică?

   – O, deloc mult! Construcţia în sine şi cele câteva instalaţii de întreţinere. Şi pentru voi ştiu că nu contează banii când e să vă faceţi odraslele fericite să îşi petreacă mai mult timp acasă sub ochii voştri, aşa-i? … mă alint eu, scuturându-mi genele şăgalnic, ca într-un smile de messenger.

   Tata zâmbeşte pe sub mustaţă.

   Uraaa! Ştiu zâmbetul ăsta! S-a decis pe loc.

   De abia mă stăpânesc să nu schimb o privire victorioasă cu diavolache. Prima noastră alianţă ever a funcţionat perfect. Dar mai ales, mulţumesc în gând oxigenului activ pentru viitoarele clipe de desfătare petrecute în viitoarea piscină personală. Ai mei se topesc imediat când aud despre ceva ecologic. Acolo a fost secretul victoriei!

   Uite-așa cu minunile de azi! Îmi pare rău pentru tine, jurnăluț, că nu vei ajunge prea aproape de piscină la vară. Dar până nu te preschimb într-o variantă impermeabilă, este mai sigur pentru integritatea ta să te feresc de stropii bălăcelii entuziaste.

 

 

Surse foto: Agua.ro, Pinterest

11 COMMENTS

  1. Acel aparat pare foarte util. Mereu am avut probleme cu depunerile in piscina si imi lua zile intregi sa curat. Multumesc!

  2. Am o prietenă care e pe cale să renunțe la piscină din cauza depunerilor. Zice că e multă multă să o ții curată. O să-i spun dau adresa acestui site și, cu siguranță, va fi încântată. În plus, o să beneficiez și eu de relaxare la piscina sa în weekenduri.

  3. O piscină în curte mi-ar plăcea foarte mult! Vreau să învăț să înot și să fac mai multă mișcare – da, în apă, dar nu am bazin în oraș.. Am găsit soluția perfectă! Mulțumesc!

  4. Inotul este, intr-adevar, unul dintre cele mai benefice sporturi pentru copii si adolescenti, atata vreme cat se practica in conditii de igiena perfecta a bazinului. De aceea piscina proprie, careia sa ii asiguri personal intretinarea cea mai buna, e alegerea ideala. 🙂

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.