A fost odată ... Poveşti adevărate
Întâmplări stranii, dar adevărate
Întâmplări stranii: cu siguranță nu m-aș fi obosit să scriu aceste rânduri, dacă n-aș fi avut ceva real să vă povestesc. Am văzut că Arci a deschis calea către aceste mărturisiri și mi-am adus aminte de o întâmplare trăită de către tatăl meu. Când era foarte tânăr, avea de traversat o pădure (foarte deasă pe atunci) ca să ajungă la serviciu. Odată, pe când era schimbul trei, s-a pornit spre muncă… În unele seri mergeau mai mulți tineri, dar în seara aceea era doar el și un prieten de-al său. Întunericul nu se lăsase încă.
După ce au intrat în pădure, au întâlnit, la un moment dat, un alt tânăr, George. Acesta le-a spus că locuiește într-un sat vecin și că merge și el la serviciu, tot în oraș. Și au intrat în vorbă, au discutat despre una, despre alta… au spus multe glume (tata era un om foarte vesel și glumeț), iar într-un final au ajuns în oraș, iar la poarta fabricii, în mulțimea de muncitori, George și-a pierdut urma.
Toată săptămâna aceea, tata și prietenul lui au fost schimbul trei, dar nu l-au mai întâlnit pe George. La vreo două luni după aceea, tata a avut treabă în satul de unde spunea George că este. Acolo, stând de vorbă cu un sătean, l-a întrebat dacă nu cunoaște un tânăr pe nume George care face naveta în oraș. Omul acela s-a mirat și i-a spus că da, este un băiat George care făcea naveta în oraș, dar se spânzurase în pădure… cu un an în urmă. Tata a rămas împietrit și l-a rugat pe omul acela să-i facă rost neapărat de o poză de-a lui George. Era același tânăr cu care traversase pădurea.
Mai târziu, tata a aflat că nu era singurul care purtase conversații cu George, ci mai erau și alții care pățiseră la fel.
O altă întâmplare stranie mi s-a întâmplat chiar mie când aveam 20 de ani. Eram acasă împreună cu fratele meu, iar mama era plecată la o vecină. Era iarnă și se întuneca repede, iar noi ne întrebam de ce nu mai vine. La un moment dat, am auzit foarte clar, cum se deschide ușa, pașii cuiva care intra și cum s-a închis ușa, apoi pașii venind spre noi și o briză rece și puternică. Am înlemnit amândoi de frică și am realizat că ușa nu se deschisese deloc. În seara aceea, am povestit tuturor ce ni s-a întâmplat, iar mai târziu, cineva a sunat-o pe mama și i-a spus că murise bunica. A fost doar una din acele întâmplări stranii pe care le-am trăit.
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
9 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
mda,stiu Rodica de asa ceva,si mai stiu de vraciuri,facaturi puternice care duc la moarte
Mama, mama, ca-n filme! Si mie mi-a povestit o prietena de-a mamei cum cineva suna la usa si nu era nimeni. Credea ca era mama sa, care murise.
Am simtit cum mi se ridica parul in cap, in timp ce citeam. Interesante povesti, si chiar imi place aceasta rubrica, deoarece am fost mereu fascinata de astfel de povestiri adevarate si stranii.
Aoleu, nci nu vreau sa ma gandesc ce ati simtit cand erati copii 🙁 . Am mai auzit de intamplari stranii dar nu am dat importanta atunci cand erau povestite. In timp am realizat ca nmic nu e intamplator.
Cunosc si eu povesti stranii, si ma ingrozeste numai cand stiu ca le am in minte.. Chiar este ciudat ceea ce ti s-a intamplat tie si tatalui tau..
Am auzit și povești stranii, însă nu știu ce să cred… Or fi adevărate sau nu… Ne depășește puterea de înțelegere 😀
poate ca nu toate lucrurile trebuie sa le intelegem,nu stiu si mie mi-e greu cand nu-mi pot explica ceva rational,dar in timp am invatat ca e mai bine sa lasi necercetate anumite lucruri.frumoasa poveste rodica,mai vrem si va astept pe oricare sa ne povestiti,singura conditie sa fie ceva real
Într-adevăr, Arci, așa este… unele lucruri e bine să le lași așa… necercetate, deși după întâmplarea lor, parcă nu mai ești om mult timp… apoi, treptat, îți reiei viața!
Mulțumesc tuturor pentru aprecieri!