Interviu altfel cu Andreea Ban (Andres)

Interviu altfel cu Andreea Ban (Andres)

by -
12

inca o dorintaInterviu altfel cu Andreea Ban

Andreea Ban alias Andres autoarea cărţii “Încă o dorinţă”

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede că tot ceea ce ni se întâmplă în viață, se întâmplă cu un scop. Cărțile pe care le citim, oamenii pe care îi întâlnim, lucrurile pe care le vedem ne ajută să luăm deciziile potrivite. Blog personal: aliasgreen.aboutblank.ro

O altă descriere, a unei prietene cititoare, găsiți pe site-ul cărții: http://www.incaodorinta.com/
După ce a realizat ce şi-a propus Andres mai avea “Încă o Dorinţă” aşa că ne-a răspuns la interviu.

1. Povestește-ne o amintire din copilărie care te-a emoționat sau te-a marcat în vreun fel.
Să aleg o amintire din copilărie e ca și cum aș fi nevoită să aleg o carte preferată dintre toate cărțile citite. Este greu! Cuvântul copilărie mă duce cu gândul la bunici, la anii minunați pe care i-am petrecut la țară, la vacanțele de vară pe care nu le-aș da pe nimic în lume. În timp ce prietenii mei rămâneau la bloc sau plecau în tabere, eu plecam spre o nouă poveste.
Închid ochii și revăd zile și nopți, chipurile prietenilor mei și năzbâtiile pe care le-am făcut (și nu au fost puține). Totuși, a fost o noapte pe care nu o voi uita niciodată. Stăteam cu toții întinși pe iarbă privind cerul. Era una dintre nopțile fără lună, o noapte în care cerul era umflat de stele. Fiecare dintre noi își alegea o stea și inventa o poveste. Când am văzut prima stea căzătoare cineva a spus că trebuie să ne putem fiecare câte o dorință. Mi-am dorit atunci ca acea noaptea să nu se sfârșească niciodată. Cumva, dorința mi s-a împlinit. Nu trebuie decât să privesc cerul și poveștile revin. Amintirea acelei nopți a rămas cu mine pentru totdeauna. Cerul cu toate stelele lui îmi aduce aminte că dorințele se împlinesc.

2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu? Cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Liceul a-nceput în forță. În prima săptămână de școală, după ce mi-am cunoscut colegii, profesorii și toate păreau să fie în regulă, am avut parte de un mic accident în urma căruia m-am ales cu un picior în ghips și două săptămâni de stat acasă. Partea bună a fost că, peste noapte, am avut parte de notorietate. Nu a fost greu să mă (re)integrez, eram deja cunoscută. Partea mai puțin bună a fost că am rămas în urmă cu unele materii și am avut niște dureri de cap mai ceva ca durerea de picior.
Primul sărut? Electrizant. Aș putea spune că la fel a fost și prima întâlnire, deși, a te vedea cu el în spatele blocului și a te plimba prin curtea școlii nu poate fi considerată chiar întâlnire. Dar primul sărut a fost electrizant. Pentru câteva secunde am avut senzația că plutesc. Nu de alta, dar prietenul meu era cu un an mai mare, era înalt, brunet și se mândrea tare cu mine. Cum să nu fiu toată un balon de fluturi? Relația a durat fix două luni. Într-o seară ca oricare alta s-a întâmplat să ne vadă tata sărutându-ne. Atunci și acolo fluturii și-au luat zborul.

3. Ce vise aveai ca adolescentă și dacă s-au împlinit sau nu?
Adolescentă fiind, visam să fiu designer vestimentar și să cuceresc lumea cu picturile mele. Bine, în copilărie îmi doream să fiu manechin, să defilez în lumina reflectoarelor. Desenam prezentări de modă, manechine și rochii minunate. Mai târziu, după ce am făcut niște calcule, am realizat că e mai interesant să desenezi rochiile decât să le “plimbi” pe podium. Prin desenele mele puneam pe hârtie alte și alte lumi. Prin școala generală am fost îndrumată să urmez un profil real, cu artele era mai greu. Dacă se întâmpla să nu am suficient talent, mi s-a zis, atunci viitorul meu urma să fie compromis. Nu știu exact când am încetat să desenez. Prin liceu (cu profil real, da) a avut loc o trecere subtilă de la desen la scris. Am descoperit puterea cuvântului și m-am lăsat prinsă în mrejele lui.
Dacă s-au împlinit? Răspunsul este da. Chiar și visele copilăriei. Nu am ajuns în lumina reflectoarelor, însă, pentru o perioadă am fost model al unui atelier de rochii de mireasă. Am plimbat rochiile pe la târgurile de nunți cu mândrie și entuziasm. Un vis mi se împlinise. Mai târziu, un alt vis avea să se împlinească, o poveste scrisă de mine avea să se transforme într-o carte: Încă o dorință.

4. Cum vezi viața alături de un partener și ce-ți dorești de la o relație?
Visăm la partenerul ideal încă din copilărie. El este prințul din povești, este eroul nostru, este cel care ne va salva atunci când vom avea mai mare nevoie. În timp, acest ideal se schimbă, ba chiar se poate întâmpla să găsim persoana potrivită (sufletul pereche) în cineva care este exact opusul idealului și pe care, deși a fost sub nasul nostru pentru multă vreme, să nu-l vedem decât într-un anumit moment al vieții. Lăsând deoparte idealurile ajungem să privim și chiar să vedem oamenii de lângă noi.
Într-o relație am nevoie ca cel de lângă mine să mă vadă așa cum sunt, să știe să asculte, dar să și spună ce are de spus. Comunicarea stă la baza oricărei relații, dacă nu există, nici relația nu există. Când spun relație mă gândesc la stabilitate, liniște, încredere, compatibilitate. Să fii cu persoana potrivită înseamnă să te trezești devreme doar pentru a-l privi cum doarme, înseamnă să ai un umăr pe care să-ți odihnești fruntea atunci când ai senzația că universul complotează împotriva ta, înseamnă să nu te saturi să-l săruți, să-l îmbrățișezi…

5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtășească copiilor în adolescență?
Mamele ar trebui să fie alături de copiii lor, să le fie aliați în ceea ce întreprind. Fiecare dintre noi am trecut prin anii adolescenței și știm că poate fi o perioadă dificilă. Înclin să cred că noi, cei trecuți prin acei ani, avem un mare avantaj. Noi suntem cei care îi poate ajuta pe adolescenți să treacă de perioada lor de teribilism, de greutățile care pică peste ei ca meteoriții. Atâta timp cât nu uităm de noi, cât ascultăm și dăm de înțeles că nu suntem dușmanul, sunt șanse foarte mari ca teribilismul adolescentului din casa noastră să se manifeste într-un mod acceptabil.
Atunci când voi avea copii voi fi alături de ei așa cum mama a fost și este alături de mine. Le voi împărtăși iubirea pentru carte, pentru frumos, îi voi învăța că micile bucurii ale vieții sunt cele cu adevărat importante. Le voi dărui poveștile mele cu mare și cer înstelat, cu dorințe care se împlinesc, iar ei își vor scrie mai departe poveștile.

6. Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?Andres-Andreea Ban
Spuneam mai sus că visam să pictez. Un vis al copilăriei a devenit pasiunea de astăzi: pictez tricouri. Anul trecut a fost anul schimbărilor, al începuturilor. Pasiunea mea pentru desen a făcut un pas gigant, de la hârtie la tricouri. Nu știu cum să vă spun, dar a-mi vedea desenele purtate cu atâta entuziasm, îmi dă așa o senzație de împlinire… Cu fiecare nou tricou pictat, cu fiecare nouă semnătură pe care o așez sub desen, o dorință mai veche iese la lumină și strălucește cum nu aș fi crezut că se poate.

Mulţumesc Andreea că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări mai….altfel! Arci!
Mulţumim şi noi! Mili & Iasmy!

Review overview
5

12 COMMENTS

  1. Un interviu fascinant ! Ma bucur enorm sa cunosc autorii romani si altfel ! Felicitari, autoarei ! Felicitari, Arci! Felicitari, Iasmy si Mili ! ;)

  2. Vă mulțumesc, fetelor! ^_^
    Mă bucur tare mult că fac parte dintre cei care v-au răspuns la întrebări. Felicitări pentru inițiativă!

  3. Ma bucur ca am putut sa aflu mai multe despre omul din spatele blogului! Abia astept sa ma apuc sa citesc romanul… l-am rasfoit un pic si mi-a placut ceea ce-am citit <3 Eu nu stiam de aceasta pasiune… unde gasim mai multe modele, preturi?ca e tare frumos cel din imagine <3

  4. Foarte frumos si emotionant interviul. Incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult aceasta rubrica. Asa am ocazia sa aflu de anumiti autori de care nici nu stiam pana acum. Trec si cartea pe lista. Imi place si titlul si coperta. Sper ca si continutul sa fie la fel de frumos.

  5. @Iasmy, fetelor! Mulțumesc! ^_^

    @EmM, caută pagina Color Me Chic Art pe FB. Acolo sunt mai multe modele. Dacă nu vrea să ți se arate, dă-mi un semn și facem să ți se arate.

    @Daniela, mă aflu în aceeași situație. Mă bucur să descopăr oamenii din spatele cărților și mă bucur tare mult că mă aflu printre ei. Sper să îți aducă multe zâmbete cartea mea, dar și dorințe împlinite. ^_^

    Vă îmbrățișez cu drag! E un început de săptămână nesperat de frumos. Ați topit toate -gradele din termometru.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro