Interviu altfel cu Laura Nureldin

Interviu altfel cu Laura Nureldin

by -
11

Interviu altfel cu Laura Nureldin

M-am născut pe 11 octombrie 1979, la Iași, din mamă bucureșteancă și tată sudanez. Despre tata am aflat la 35 de ani că trăiește, deci ăsta ar putea fi următorul meu roman :)
Am scris de când mă știu. Pe pereți, pe hârtie, în desfășurătorul de jurnal, pe blog. Acum, la „bătrânețe”, m-am apucat de scris povești.
Nici studiile, nici funcția nu mă recomandau pentru asta – sunt absolventă de Psihologie și lucrez ca prezentator de știri din 2002. Am început cu Jurnalul în engleză de la Realitatea TV, am continuat cu diverse emisiuni și jurnale la N24, The Money Channel, TVR și Antena 3.
Am scris Regii timpului în două luni, în engleză, cu viteza medie de două pagini per pahar de vin. De fapt, e o poveste care s-a scris singură; atâta că Mora și Xerxes aveau nevoie de o dactilografă care să le spună istoria. Care să aștearnă pe un blank document felul în care s-au descoperit pe sine, dar și unul pe celălalt. E foarte mișto să termini de scris o carte și, la sfârșit, s-o recitești cu ochi de cititor proaspăt ieșit din transă.
E mișto să fii povestaș, vorba lui Llosa.
Laura Nureldin, povestașă. Mă bucur să vă cunosc.”

Regii timpului- Editura Herg Benet

Regii timpului

După ce a trimis la tipar Regii timpului” în pauza dintre emisiuni Laura ne-a răspuns cu sinceritate şi umor la câteva întrebări.

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
Cred că toată copilăria mea – una frumoasă şi fericită – m-a făcut să fiu omul care sunt astăzi. Să aleg o singură amintire? Hmmm… Am învăţat foarte repede să scriu şi să citesc. La 3 ani deja mergeam la grădiniţa de franceză a regretatei doamne Sanda Tătărescu-Negropontes, unde începeam, de atunci, să scriu în limba lui Voltaire. Dar înainte de asta, pe vremea când, pentru mine, literele erau doar nişte puricei pe o coală albă, îmi plăcea să mă urc în picioare pe canapeaua din casa bunicii, având în mâini o carte ţinută invers, din care declamam cu patos ce mi se părea mie că ar trebui să scrie acolo, în funcţie de ilustraţia de pe copertă. Prompteristă de mică, ce mai… :) Sau cititoare. Mai bine cititoare. Una avidă.

2. Cum te-ai integrat ca adolescentă în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Mi-a fost foarte uşor să mă integrez în liceu, pentru că, din clasa I până la finalul clasei a XII-a, am fost eleva Liceului Nicolae Iorga din Bucureşti. Aproape că am avut aceiaşi colegi timp de 12 ani. Şi aceiaşi profesori. Minunaţi, şi unii, şi alţii. Aşa că atmosfera a fost mai degrabă una de familie :) Prima întâlnire, primul sărut… astea sunt tot amintiri frumoase, dar sunt ale mele. Şi aşa trebuie să rămână, ca să-şi păstreze frumuseţea.

3. Ce visuri aveai ca adolescentă? S-au împlinit sau nu?
Ca adolescent, visam să ajut oamenii. Să le fac bine. De asta am urmat cursurile Facultăţii de Psihologie. Am devenit prezentator de ştiri, dar cred că poţi ajuta oamenii şi din această postură. De fapt, dacă vrei să faci bine, nu contează profesia, ci sufletul.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Exact aşa: alături de un partener. Parteneriat. Nu o relaţie în care unul ştie doar să ceară iar celălalt doar să ofere. Nu o relaţie de vasalitate. Nici una de dependenţă. Doi oameni care se iubesc ar trebui să ştie să-şi fie alături unul altuia fără să se anuleze reciproc.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?
Când porneşte în viaţă, un adolescent ar trebui să ştie că nu are un traseu prestabilit şi că poate deveni orice îşi pune în minte să devină, dacă şi-o doreşte suficient cât să facă un efort în direcţia respectivă. Şi ar mai trebui să ştie, să simtă că părinţii îi sunt aproape şi îl susţin. Pentru că, da, relaţia unui adolescent cu părinţii lui trebuie să fie una de comunicare şi de încredere. Reciprocă. Nu trebuie să-ţi pedepseşti sau să-ţi îndepărtezi copilul atunci când îţi spune adevărul, chiar dacă e un adevăr care nu-ţi convine. Pentru că atunci când va avea o dilemă importantă sau o problemă gravă te va ocoli. Şi nu vrei să se bazeze pe sfaturile unui străin.

6. Ce alte pasiuni, în afară de scris mai ai?
Cititul. Cred că nu există una fără alta, nu? :) Criminologia mi se pare şi ea fascinantă şi studiez tot ce-mi pică în mână în acest domeniu. Urmăresc documentare, caut studii de caz…
Iubesc animalele. Am animale. Sunt prieteni şi membri ai familiei. Şi oamenii. Nu pe ultimul loc, niciodată pe ultimul loc. Iubesc oamenii. Şi nu încetez să le acord credit, oricât m-ar costa asta, în suflet şi sânge.

Mulţumesc, Laura că ai acceptat să ne răspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Review overview
5

11 COMMENTS

  1. Ce frumos este interviul si ce om frumos este Laura Nureldin.
    Am cartea Regii timpului, astapta sa fie citita… si cum mi-am dat planurile de lectura peste cap si am facut vraiste in ele, cartea Laurei va fi citita de o alta Laura. Curand! :).

    Felicitari, Arci! Felicitari, Laura!

  2. Ma bucur ca ati realizat un interviu cu Laura Nureldin. Mi-a placut cartea si imi place si ca prezentatoare.

  3. Un om minunat si ma bucur ca ii am cartea. Mai ramane doar sa o citesc. Si cu siguranta o voi face in curand.
    Felicitari pentru interviu!

  4. “astea sunt tot amintiri frumoase, dar sunt ale mele. Şi aşa trebuie să rămână, ca să-şi păstreze frumuseţea.” Frumos spus ! Felicitari pentru interviu ! Nu am citit Regii Timpului, dar o voi face cat mai curand ! ;) ;)

  5. multumesc fetelor!multumesc laura pentru raspunsurile frumoase!trebuie sa recunosc ca mi-a placut laura de cind am vazut-o prima data la tv si m-am bucurat cind am aflat ca a si scris.este frumoasa la fel ca si nepotica mea(am si eu o jamaicana)

  6. Foarte frumos articol,îmi place mult regii timpului,mai vreau cărți scrise de lăură.felicitări fetelor!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro