Interviu altfel cu Lavinia Călina

Lavinia Călina s-a născut revolutionară, în decembrie ’89. Urmează cursuri pedagogice și de filologie în Caransebeș. În 2008 se mută la Timisoara și studiază limbi străine la facultatea de litere. În prezent lucrează ca editor-imagine/fotogaf la propria firma (Calina Audio-Video).

CĂRŢI

Zona zero, Ultimul avanpost, Neamul corbilor de Lavinia Calina

După ce reuşeşte să străbată “Zona Zero”, trece de “Ultimul Avanpost”şi iese învingătoare în magia din „Neamul Corbilor” Lavinia ne raspunde la câteva întrebări.

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
De marcat m-au marcat multe în copilărie, dar am să aleg doar o singură amintire. În copilărie obişnuiam să merg împreună cu verişoara mea şi două prietene în colină pe la neamuri, vecini, prieteni de familie, etc. Era minunat căci ne pregăteam din timp, ne vedeam la repetiţii şi făceam planul din timp, iar în seara de Ajun luam blocurile din cartier la rând şi „impresionam” lumea cu „talentul” nostru. Ultima oprire era acasă la unchii mei unde ne împărţeam prada şi mâncăm toate dulciurile primite – evident că îmi era rău a doua zi. Cred că lumea s-a bucurat când micul nostru grup a renunţat la tradiţia asta.

2. Cum s-a integrat adolescenta în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Aoleu, nu prea m-am integrat. Eram spaima profesorilor, asta când mergeam la ore. Cred că îi scoteam din sărite cu atitudinea mea rebelă, singura problema era că învăţăm cât de cât bine şi nu prea mă prindeau cu temele nefăcute să-mi dea note mici. Colegii se temeau de mine căci purtăm tricouri negre cu cranii şi ascultam metal, deşi toţi mă porecliseră Madonna.
Prima întâlnire nu a fost în liceu ci în generală şi a avut un tipar destul de clasic. Un coleg care mă îndrăgea m-a invitat la o cofetărie. A fost drăguţ, deşi eram atât de ruşinoşi că nu cred că am schimbat prea multe vorbe.
La faza cu primul sărut am să dezamăgesc lumea care se aştepta la ceva romantic. Eram în liceu, iar în urmă unui pariu pierdut am primit pedeapsa să mă sărut cu o colegă timp de un minut. :))

3. Ce vise aveai ca adolescentă şi dacă s-au împlinit sau nu?
Ca şi adolescentă visele mele nu erau prea măreţe. Îmi doream să merg la concertele formaţiilor mele preferate, să-mi întâlnesc idolii, iar pe marea majoritate chiar am avut ocazia să-i cunosc.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Eu şi Marius suntem împreună de ceva vreme. În februarie facem zece ani şi o să-i sărbătorim în Olanda (excursia a fost un cadou din partea lui). De la o relaţie, în general, îmi doresc înţelegere şi onestitate. Mă bucur că am reuşit să găsesc o persoană care să mă accepte aşa cum sunt. Nu cred în căsătorie şi ştiu că acum mi-am dezamăgit toate neamurile care încă mă întreabă de data nunţii, dar sunt de părere că două persoane nu trebuie legate printr-un act ci prin sentimente. În final toate marile poveşti de dragoste se termină cu o nuntă. – interpretaţi asta cum vreţi : )

5. Ce crezi că ar trebui mamele să le împărtăşească copiilor la adolescenţă?
Nu mă pricep la dat sfaturi. În plus, având în vedere că nu sunt mama, nu cred că îmi permit să le spun altora cum să-şi crească copiii. Un lucru ce ar trebui totuşi luat în considerare e discuţia aceea despre reproducere. Acum vreo doi ani când făceam practică în spital la urgenţe nu mi-a venit să cred câte fete tinere (14-15 ani) veneau cu „probleme cu stomacul” ca pe urmă să descopere cu stupoare că de fapt erau gravide. Ştiu că noi românii suntem un popor cu frică de divinitate şi ne place să credem că la noi în ţară nimeni nu practică actul sexual, iar dacă cineva încearcă să îl predea în şcoli ne isterizăm. Adevărul e că fie că vrem, fie că nu, există un moment în viaţă când adolescenţii se lovesc de chestia asta şi e mai bine să ştie din timp despre ce e vorba şi care sunt consecinţele.

6. Ce alte pasiuni mai ai în afară de scris?
Îmi place să citesc, să urmăresc seriale, dar cel mai mult timp îl petrec jucându-mă diverse jocuri pe calculator. De obicei găsesc câte un joc şi mă joc în disperare până nu mai pot, momentan sunt prinsă cu Diablo 3, dar în trecut am jucat şi Call of duty, NFS, Return to Castle Wolfenstein, World of tanks, Battlestar Galactică online, Sims, etc.
Îmi place mult să călătoresc şi să descopăr locuri sau oameni noi. De multe ori mă inspir pentru cărţi când plec în câte o excursie, iar asta e un lucru bun căci îmi prind bine schimbările de peisaj.

Mulţumesc Lavinia că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!
Mulţumim şi noi Mili & Iasmy!

Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

17 COMMENTS

  1. Felicitari pentru acest super interviu! Mi-a facut placere sa descopar despre aceasta autoare. Am in plan sa-i citesc cat de curand cartea, Zona zero.

  2. Nu am citit nimic de autoare, dar acum vreau mai mult ca niciodata. Imi place foarte mult de ea, interviul asta a contribuit la cunoasterea mea.Va multumesc!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.