Oliviu Craznic

Interviu altfel cu Oliviu Crâznic

OLIVIU CRÂZNIC (n. 1978; părinții: Oliviu, profesor evidențiat gr. I Limba și literatura română, distins cu diploma de onoare „Creativitate și eficiență”, și Dorothea, profesor gr. I Limba și literatura română) este scriitor de literatură fantastică, critic literar şi consilier juridic (cu o lucrare de diplomă susținută la disciplina „Criminalistică” și intitulată Particularități tactice privind confruntarea dintre inculpat și persoana vătămată, 2001). În 2010, a publicat romanul gotic …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul (Ed. Vremea), declarat de M. Pricăjan (în revista culturală Familia) „Momentul Walpole în literatura română”. Ulterior, a publicat numeroase povestiri şi nuvelete (majoritatea se regăsesc în volumul de colecție Ceasul fantasmelor, Ed. Crux Publishing, 2015), foarte bine primite de critică şi de public, şi a câştigat numeroase premii, inclusiv un premiu acordat de Societatea Europeană de Science Fiction. A fost publicat în diverse antologii şi reviste alături de nume importante ale literaturii universale contemporane (George R.R. Martin, Paolo Bacigalupi, Ian R. MacLeod) sau clasice (Algernon Blackwood, Arthur Conan Doyle, Robert E. Howard, Rudyard Kipling, H.P. Lovecraft, George MacDonald, Guy de Maupassant, Saki). Apare menționat în monumentala The Encyclopedia of Science Fiction (ed. J. Clute, P. Nicholls), iar operele lui sunt tratate pe larg în diverse cărți și reviste de specialitate: în volumul Alte cronici de familie (secțiunea Domnul Gothic), semnat de M. Opriță (Cavaler al ordinului „Meritul Cultural”, oferit de Președintele României), în Caietele Echinox (revistă tipărită apărută sub egida Fac. de Litere a Univ. „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca; eseul semnat de drd. în filologie Şt. Bolea – Once Upon Atrocity. Gothic Music Influences in the First Romanian (Neo)gothic Novel), în revista culturală EgoPHobia (eseul Sfârșitul care începe, semnat de dr. în filologie M.-A. Aldea) etc. Apare, ca personaj, în nuveleta Ispășirea, scrisă de prof. doc. C. Mitoceanu. Cronicile de carte, articolele şi studiile sale de teorie şi istorie literară sunt apreciate pe scară largă – unele dintre acestea fiind publicate şi peste graniţă, ceea ce i-a conferit statutul de membru al organizației scriitoricești și artistice „Imagicopter: The Author/Artist Cooperative”. În România, este invitat anual să vorbească studenților Fac. de Limbi și Literaturi Străine a Univ. din București despre Literatura gotică și romantismul întunecat american. Sec. XIX: Hawthorne, Melville, Poe și moștenirea lor culturală. A participat, în calitate de moderator al serii dedicate literaturii științifico-fantastice, la cea de a VII-a ediție a „Festivalului Internațional de Literatură de la București” și, în calitate de invitat special, la ed. a IV-a a Târgului de carte SF & Fantasy „Final Frontier”. A participat, în calitate de invitat, în repetate rânduri, la emisiuni culturale televizate, realizate de Al. Mironov (scriitor, jurnalist, fost ministru al tineretului și sportului etc.) și lect. univ. dr. F. Pîtea (scriitor, critic literar), sau radiofonice, realizate de regretatul Șt. Ghidoveanu (Radio România Cultural). A apărut, în 2015, în calitate de expert în istoria vampirismului, în episodul Hunting Vampires al serialului Expedition Unknown, realizat de Travel Channel. Pagini virtuale oficiale: Editura Crux Publishing: Ceasul fantasmelor, Facebook: Oliviu Craznic, Goodreads: Oliviu Craznic.

Oliviu Crâznic chiar este un romantic, un personaj coborât efectiv din propria-i operă extraordinară și spectaculoasă, melanj de Baudelaire, Edgar Allan Poe și Walter Scott, sub ochii necruțători ai lui Bram Stoker și H.P. Lovecraft. Citiți-i romanul și povestirile și o să înțelegeți imediat la ce mă refer!” (Șt. Ghidoveanu, realizatorul emisiunii Radio România Cultural Exploratorii lumii de mâine, în Galileo Online, nov. 2012)

carti Oliviu Craznic

1.Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.

Am avut o copilărie obișnuită, petrecută, din fericire, într-un orășel de munte, care mi-a dat prilejul să îmi dezvolt gustul pentru mister și pentru aventură și care m-a învățat să iubesc natura (aici, un rol important a avut și bunica mea, Olga). Probabil acesta este motivul pentru care, după ani, Ștefan Bolea (dr. în filosofie, drd. în filologie, Univ. „Babeș-Bolyai”) avea să identifice, în operele mele, un univers romantic, îmbogățit cu distincte nuanțe simboliste și naturaliste. Fiind mai degrabă un estet decât un sentimental, nu pot spune că aș fi fost emoționat sau marcat în vreun fel de vreo întâmplare anume. M-au marcat, însă, cărțile. M-au marcat personajele (literare și/sau istorice) care mi-au modelat caracterul, și de la care am învățat că viața omului este o continuă evoluție, perfecționare: regele Arthur, Sherlock Holmes, Old Shatterhand, Batman, cavalerul Pardaillan, Doc Holliday, Iulius Cezar ș.a.m.d. Probabil cele mai intense amintiri „realiste” din perioada copilăriei sunt legate de faptul că am „trăit” căderea regimului „Ceaușescu” și de faptul că m-am familiarizat, imediat după aceea, cu noțiunea de Libertate și cu adevăratul sens al acesteia (anii `90), noțiune de care societatea actuală tinde să se îndepărteze, pe zi ce trece, cu repeziciune și cu mult succes, prin adoptarea de legi, în opinia mea, neconstituționale (dar aceasta este o altă discuție).

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?

Nu am acordat niciodată vreo importanță noțiunii de „integrare”, prin urmare nu puteam avea dificultăți cu privire la un concept, pentru mine, inexistent. În liceu eram foarte popular, atât printre profesori (pentru că învățam bine), cât și printre colegi și colege (pentru că ajutam întotdeauna: teme, „șoptit” ș.a.m.d., și pentru că sunt, de felul meu, destul de spiritual și, prin urmare, o companie plăcută, atunci când doresc). Prima întâlnire și primul sărut au reprezentant pentru mine (ca și pentru mulți alții, presupun) un moment al conștientizării – am înțeles de ce Natura (sau Dumnezeu?) a creat două sexe, în adevăr opuse și complet diferite, sub toate aspectele: un singur om nu poate atinge Perfecțiunea (scopul suprem al speciei noastre), pentru acest deziderat fiind nevoie de două persoane care să se completeze, contopindu-se în cursul procesului.

3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu?

Influențat de lectură, mi-am dorit mult să explorez regiuni exotice, sau să devin un apărător al dreptății în societate (procuror, de pildă). Am renunțat la ambele vise îndată ce am înțeles resursele uriașe pe care le presupune o viață dedicată explorării științifice, și îndată ce am înțeles că societatea actuală (în România, cel puțin) nu admite apărători ai dreptății, ci doar piese ale sistemului (nu mă refer neapărat la corupție – care, din fericire, pare a fi combătută, în ultima vreme, cu ceva mai mult succes decât putea fi sperat acum câțiva ani –, cât la faptul că nu îmi pot imagina existența Dreptății într-o societate în care luarea unei vieți – acțiune definitivă – este sancționată cu altceva decât cu închisoarea pe viață – răspunsul, prin urmare, fiind o contraacțiune nu tocmai definitivă, și, deci, nedreaptă prin definiție; desigur că aspectul poate fi nuanțat, dar, din nou, aceasta este, deja, o altă discuție).
Pe de altă parte, se poate spune că mi-am îndeplinit ambele vise, dacă privim totul dintr-o perspectivă mai largă. Scrierile mele au drept decor regiuni exotice, trecutul sau viitorul, iar personajele se confruntă cu dileme morale sau promovează justiția. Nu puțini cititori mi-au comunicat faptul că au fost influențați pozitiv de operele mele, și mă bucur enorm să fi putut realiza și eu, pentru alții, ceea ce au realizat, pentru mine, idolii mei literari.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?

Cum menționam și mai sus, existența unei partenere de viață este un pas normal și necesar pentru împlinire. De la partenera mea îmi doresc susținere – nu am avut niciodată răbdare sau energie pentru contraziceri ori pentru alte tipuri de „înfruntări” de cuplu. Dacă cei doi nu gândesc la fel în ceea ce privește problemele esențiale de viață (desigur că pot exista diferențe de abordare, sau de gust, sau de opinii, atât timp cât acestea nu sunt radicale, păstrându-se într-o arie comună) și dacă nu caută un mod de viață similar, nu au ce căuta împreună. Un partener trebuie să te ajute să îți rezolvi problemele, nu să îți creeze altele noi. Menționam mai sus diferențele semnificative dintre sexe – cum pot atunci două persoane diferite fundamental din punct de vedere structural, să își descopere, în același timp, o îngemănare la nivel ideatic? Foarte simplu: reducând problema la una dintre cele mai simpliste pilde, pentru a vinde cu succes o carte (scop comun) este nevoie atât de un bun afacerist (editorul), cât și de un bun scriitor – cei doi, total diferiți în ceea ce privește talentele pe care le posedă, fiind uniți de scopul comun, dar și de gustul comun, de respectul reciproc etc. Rareori veți întâlni scriitori care sunt buni afaceriști – și mai rar, editori care își publică doar propriile cărți, având și succes totodată. La fel este și cu parteneriatul în viață: diferențele fundamentale trebuie să fie de natură complementară, nu antagonică.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?

Un adolescent trebuie să conștientizeze, în primul rând, faptul că viața este extrem de complexă, și că, pentru a fi pregătit să facă față încercărilor care îl așteaptă, își poate găsi un aliat/sfătuitor prețios în lectură. Cărțile (alese cu grijă) ne pot învăța cum trebuie să reacționăm în situații cu care nu ne-am confruntat încă, dar pe care le vom întâlni, cu siguranță, de-a lungul vieții. Experiența desprinsă din lectură poate, de multe ori, valora cât experiența directă – uneori, chiar mai mult.
Cât privește relația adolescent – părinți, aceasta trebuie să se bazeze pe respect și pe încredere reciproce. Adolescentul trebuie să își asculte părinții – dar și aceștia trebuie să îi dovedească, pe de o parte, că sfaturile lor sunt spre binele lui și, mai mult, că ei nu vor interveni nedorit sau nepotrivit în viața lui, având rolul de protectori și de consilieri la nevoie, nu de „dictatori” sau de prieteni nedoriți. Nu poate exista prietenie între părinte și copil (prietenia presupune o egalitate care nu are cum exista, fiecare dintre cele două părți gândind, fie și la nivel subconștient, că i se datorează ceva de către cealaltă parte: mai mult respect, mai multă grijă, mai multă libertate, mai multă ascultare, mai multă înțelegere…), dar poate și trebuie să existe sprijin, în primul rând, însoțit și de chestiuni mai puțin concrete, dar aproape la fel de valoroase precum iubire, înțelegere, admirație ș.a.m.d. Dacă vă întrebați de ce pun sprijinul mai presus de iubire, răspunsul e simplu: sprijinul este un fapt, iubirea poate fi doar o vorbă, chiar și atunci când e spusă sincer; între cineva care mă sprijină fără să mă iubească și cineva care mă iubește fără să mă sprijine, indiferent de motivele prin care acesta din urmă caută să își justifice atitudinea – de pildă, „Nu te sprijin în această acțiune a ta, pentru că nu cred că este bine pentru tine” –, aș alege oricând, și fără să șovăi o secundă, omul cu faptele. Celălalt este, poate, un om bine intenționat, dar, în orice caz, nu este un om pe care mă pot baza, pentru că, în loc să sprijine deciziile mele, încearcă să îmi impună deciziile lui, ceea ce, într-o societate civilizată, este nu doar inacceptabil, ci și foarte periculos; așa încep tiraniile. Desigur că, din nou, răspunsul poate fi nuanțat în funcție de situație, dar, ca regulă generală, rămâne valabil.

6. Ce alte pasiuni, în afară de scris, mai ai?

Nu aș putea spune că scrisul este o pasiune, mai degrabă o necesitate, o nevoie imperioasă de a transmite anumite mesaje, unui public mai vast sau unuia mai restrâns, uneori (de fapt, de multe ori) chiar și unei singure persoane care este importantă pentru mine. Pasiuni sunt cititul (foarte variat, de la fantastic la aventură, de la istorie la filosofie, de la poezie la cronici) și reflexiile operelor literare în medii culturale diverse (film, muzică, pictură etc.). Îmi plac mult Coca Cola și pizza. Mă interesează estetica, progresul științific, civilizația, misterele Universului, evoluția în general, justiția (sub toate formele acesteia). Ador utopiile. Cred că aș putea concluziona spunând că sunt, în același timp, un adept al filosofiei romantice a Trecutului (manifestate prin înclinația spre imaginație și aventură) și al filosofiei umaniste a Viitorului (manifestate prin credința în posibilitățile nelimitate ale naturii umane și în rolul important pe care îl joacă omul în Univers).

Mulţumesc Oliviu Crâznic, că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări mai.. ..altfel! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

7 COMMENTS

  1. Felicitari pentru interviu.Trebuie sa remediez problema ,cartile CRAZNIC,sunt curioasa dupa acest interviu! locco_smiley_10

  2. Ma bucur sa cunosc persoana din spatele autorului. Am Ceasul fantasmele și recunosc ca e o carte foarte bine scrisa. Felicitari Oliviu pentru acest interviu altfel și răspunsurile foarte interesante.
    Felicitari Arci

  3. O biografie impresionanta! Un interviu superb ! Va multumesc ca l-ati adus in atentia noastra ! Felicitari, Arci ! Felicitari autorului ! Mult succes ! locco_smiley_10 locco_smiley_10

  4. felicitari pentru interviu !

    eu recomand toate cartile scrise de Oliviu, mi-au placut enorm, in special „..si la sfarsit a mai ramas cosmarul” si „Ceasul fanatsmelor”

  5. Am pe lista „Si la sfarsit … „. Interviul este unul interesant, iar raspunsurile mi se par obiective.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.