Interviu altfel cu Radu Gavan

Interviu altfel cu Radu Gavan

by -
14

Interviu altfel cu Radu Găvan

Aş dori să precizez ceva pentru că am fost întrebată care a fost criteriul de alegere al ordinii în care postăm interviurile. Interviurile vor fi postate în ordinea în care am primit răspunsurile autorilor pentru că eu îi iubesc şi îi citesc pe toţi, le respect şi le apreciez munca.
Şi acum continuăm cu RADU GĂVAN.
Azi un autor care după ce s-a “exorcizat” plimbându-se în “neverland” ne-a răspuns cu amabilitate la întrebări. L-am întrebat, normal, pe Radu Găvan şi dacă va fi o continuare la Neverland şi mi-a răspuns în stilul lui: ”never say neverland”.
Radu Găvan s-a născut pe 29 decembrie 1978, la Bucureşti. A publicat povestiri şi articole în Revista de Suspans, Revista de Cultură Familia, Catchy şi Arts United. Exorcizat, romanul său de debut, a fost publicat în 2014 la editura Herg Benet. În 2015 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut, „Mircea Ciobanu“. A fost nominalizat la Festival du premier român de Chambéry 2016, Premiile Accente şi RomCon 2015 pentru cel mai bun roman de debut. Al doilea sau roman, Neverland, a fost publicat în 2015.

 Cărţi publicate:

1. Exorcizat-Editura Herg Benet. 2. Neverland-Editura Herg Benet

Exorcizat si Neverland de Radu Gavan

1. Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.
E o aiureală, dar asta îmi vine în cap acum. Locuiam la bloc, împreună cu părinţii şi bunica din partea mamei -mamaia, aşa îi spuneam. Într-o seară, ce-mi vine în cap – hai s-o sperii pe mamaia. Ai mei se culcaseră şi ea a ieşit să arunce gunoiul la ghenă. Eu, în urma ei, m-am pitit după un colţ, lângă lift, cu un ciorap de damă (furat de la mama) tras pe faţă şi am aşteptat. Ţin minte că era o lumină chioară pe scară. Aruncă mamaia gunoiul, închide uşa ghenei, trece prin faţa mea, eu mă apuc să mârâi, mă aude şi se întoarce şi mă vede. Băi, frate, aşa urlet de spaimă n-am auzit în viaţa mea. Se împleticea şi ţipa, încercând să ajungă la uşă, iar eu după ea, cu ciorapul pe faţă, un dobitoc schimonosit. Până la urmă s-a liniştit şi a fost bine, dar nu-i pot uita chipul desfigurat de frică şi ţipetele. Puteam s-o omor. Copil fără minte. Ţi-am zis că e o aiureală.

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?
Liceul nu este o amintire plăcută pentru mine. Am fost dintotdeauna o persoană retrasă, timidă, de cele mai multe ori mult prea timidă. Am avut întotdeauna probleme cu socializarea, prin urmare n-am fost cel mai popular tip din liceu. Nu-mi mai amintesc prima întâlnire, dar primul sărut, da. Tipa era în anul întâi la facultate, eu abia intrasem la liceu (uite, asta e o amintire plăcută din perioada liceului), în fine, i-am promis cumva că-i fac rost de versurile de la Unforgiven, de la Metallica, iar ea a zis că mă pupă dacă i le aduc. Evident, a doua zi m-am înfăţişat ca un cavaler în faţa prinţesei, doar că nu-i dăruiam un măr de aur, ci o foaie de hârtie cu versurile cerute. Prinţesa s-a ţinut de cuvânt, iar cavalerul cel sfios a fost cel mai fericit om de pe pământ. Bine, n-au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, dar asta nu are vreo importanţă.

3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu?
Visul meu din adolescenţă era să mă culc cu multe femei. Nu prea s-a împlinit, mai ales pentru că eram un tip crispat, înfricoşat de-a dreptul în faţa domniţelor. Acum nu mai îmi e frică de nicio femeie, în afară de soţia mea. 🙂 Visam, de asemenea, să am o maşină bengoasă şi o vilă, chestii dintr-astea mercantile. Nici cu asta nu mi-a ieşit, dar nu-mi pare rău. Viaţa mea e cu mult mai bună acum decât aş fi visat vreodată şi asta e tot ce contează.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?
Păi, cum e acum viaţa alături de soţia mea. Cum spunea un tip într-un film – un război de uzură, dur, purtat în tranşee. M-a distrat chestia asta. Cum să fie – uneori e pace, alteori e război, dar n-aş schimba nimic esenţial, nici n-aş putea să fiu fericit fără soţia mea şi asta cam rezumă tot.

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?
Cred că e important să aibă personalitate, să nu se ia după alţii, să nu facă anumite lucruri doar pentru că sunt cool şi le fac toţi. Cine se ia după ce face majoritatea, fără să-şi pună întrebări, sfârşeşte prin a fi un om mediocru, fără personalitate. În ceea ce priveşte a doua întrebare, nu prea ştiu ce să-ţi răspund. Cred că un părinte bun e un bun ascultător, adică e atent şi empatic atunci când copilul său încearcă să-i transmită ceva.

6. Ce alte pasiuni, în afară de scris mai ai?
Îmi place foarte mult să citesc, cel puţin la fel de mult pe cât îmi place să scriu. Merg la cinematograf destul de des. Nu am nişte pasiuni ieşite din comun.

7. De ce ai ales stilul Kojak, nu vrei unul afro?
Uite, nu ştiu dacă mă crezi sau nu, dar eu am părul ondulat spre creţ. În liceu şi în facultate aveam chiar plete (pun pariu că încerci să-ţi imaginezi chestia asta – multă baftă! :-)), treaba e că nu-mi stătea de niciun fel, zici că aveam o mătură pe cap. Apoi am început să şi chelesc, aşa că am avut două variante – Jason Statham sau Woody Allen. Îmi place mult Woody, dar nici chiar atât de mult. Aşa că, în caz că nu te-ai prins încă, acum arăt ca Jason Statham, mai mult de la spate, dar oricum.

Mulţumesc, Radu că ai acceptat să îmi răspunzi la câteva întrebări! Arci!
Mulţumim şi noi, Mili & Iasmy!

SIMILAR ARTICLES

14 COMMENTS

  1. Raspunsurile date de Radu Gavan, te ajuta sa il cunosti mai bine si sa-l admiri mai mult ! Felicitari ! Un interviu foarte reusit ! :)

  2. Nu ma pot abtine, ma doare burta! =)) Ai speriat-o pe mamaie, copil rau. 🙂 Frumos ce ai spus cu sotia- razboi de uzura, asa cred ca se intampla la majoritatea, este pana la urma o realitate. Si da, fiecare sa aiba personalitatea nu inseamna ca daca altul face ceva si se da mare este si benefic.
    Ma gandesc acum cum ai arata ca Woody Allen =))
    Felicitari! Mi-a placut!

  3. Au inceput sa-mi placa din ce in ce mai mult aceste interviuri. Pe acesta l-am savurat din plin si mi s-a parut plin de umor. Saraca bunicuta, imi si imaginez teroarea prin care a trecut.

    • Asa cum a scris Daniela Cusa, am inceput sa prind gustul interviurilor altfel, opinii diferite, amintiri care aduc zambetul pe buze. Radu Gavan in mintea mea ca si autor are acea imagine de dur, dar tot ce a transmis acum este amunzant, se pare ca multe se ascund dupa Kojak.
      Ma bucur sa descoper ca mereu a fost pus pe nebunii si ca nu s-a sfiit sa ne ascunda ce s-a petrecut in trecut.

      PS: Si eu as dori o continuare la Neverland, dar sa nu fie la fel de sangeroasa. :)

Leave a Reply