Interviu altfel Dana Fodor Mateescu

Interviu altfel Dana Fodor Mateescu

by -
12

Interviu altfel Dana Fodor Mateescu

,,Experienţa de jurnalist (de reporter de teren la Radio Uniplus, Radio 21, “Naţional”, “Evenimentul Zilei”, “Libertatea”, “Plai cu boi”, “Academia Caţavencu”, “7 Plus”, “Cronica Română” etc.) i-a adus un plus de vigoare, de prospeţime, a înrăit-o (în sensul sublim al cuvântului) purificator, făcând-o să-şi asume toate pedepsele faptelor pe care nici măcar n-a visat că le-a făcut.
Dana Fodor Mateescu este una dintre cele mai talentate poete din Bucureşti, trăitoare de nevroze cu îngeri adormiţi, adoratoare a focului (de pe calea ferată din Buşteni), a florăriilor unde se vând coşciuge, a vaniliei care curge din cer, a mirosului de mere coapte de pe Valea Albă şi, nu în ultimul rând, a întunericului căprui. – See more “-Constantin Preda

Carti Dana Fodor Mateescu (1)

1.Povesteşte-ne o amintire din copilărie care te-a emoţionat sau te-a marcat în vreun fel.

Copilăria mea, și pun pariu că nu numai a mea, e perioada cea mai fertilă în amintiri, trăsnăi, vise, speranțe. Am multe întâmplări de care nu pot scăpa nici acum, la 45 de ani (45? Habar n-am cum au trecut!). Isprăvile astea încă se țin după mine, așa, ca nebunele, ca albinele după un borcan mare de dulceață, lăsat dinadins fără capac. Îmi amintesc în clipa asta ziua în care s-a născut fratele meu, 14 mai 1977. Am fost așa de fericită, de mândră, de încrezută, (eram cumplit de îngâmfată pentru că voi avea un FRĂ-ȚI-OR!)  încât toată ziua aia m-am bătut cu băieții de pe strada mea, am aruncat cu pietre după ei, am spart vreo trei căni de la mamaia, un geam de la magazia de lemne, mi-am julit cotul stâng și mi-am rupt buza (am căzut cu gura de cișmeaua din curte). Însă eram fericită și convinsă că frate-miu mă va apăra de cei care-mi vor face rău la un moment dat. Era o certitudine. Vai, dar când a venit mama cu el de la maternitate, am avut o minunată dezamăgire. Cheliosul ăsta o să mă apere pe mine de băieții răi? Până la urmă, l-am apărat eu pe el.

2. Cum te-ai integrat ca adolescent în liceu, cum a fost prima întâlnire, dar primul sărut?

Mă integrez oriunde, dar treptat, nu din prima clipă. La început stau și aștept, caut, procesez, judec, înregistrez, învăț, descopăr, calculez, urmăresc acțiunile celorlați. Și în apă, nu sar din prima. Întâi mă obișnuiesc cu ea. Cine se aruncă, fără să știe cât de adâncă este, riscă să-și rupă gâtul.

Prima întâlnire cum a fost? Ha! Ha! Dezastru. Aveam 17 ani. M-a apucat o ploaie teribilă pe drum și am ajuns fleașcă. Dar cel mai stresant a fost că, înainte să pornească potopul, cu fulgere și trăsnete, m-am împiedicat de o sârmă de la calea ferată care era în drumul spre întâlnire și am căzut ca o plăcintă, atât de rău, încât mi-am făcut zdrențe cămașa la o mânecă, mi-am zdrelit umărul și m-am umplut de sânge. Ce putea fi mai rău? Și udă, și cu hainele rupte. Când m-a zărit băiatul respectiv, Cătălin îl chema, a dus mâna la inimă, săracul! A plescăit de trei ori, apoi a făcut așa: aaaaaaaaaaaaaaaa, ooooooooooooo, iiiiiiiiiiii, Danoooo, cine te-a bătut? S-a speriat grozav, vezi bine. Ploaia a stat, el mi-a cumpărat o acadea roz de la o țigancă veselă, ne-am plimbat prin Herăstrău, ne-am pupat, apoi, edificat complet, m-a condus la tramvaiul 41. La 9 seara eram acasă. De data asta, i-am speriat pe ai mei. Mă uscasem, dar țoalele erau rupte (cămașa) iar buzele, limba și pe la mustață eram toată roz-somon de la afurisita de acadea. Țiganca băgase acadeaua în vopsea de ouă, să pară mai autentică și mai atractivă.

3. Ce vise aveai ca adolescent şi dacă s-au împlinit sau nu?

Ha! Ha! Profesional, visam să devin medic legist sau procuror. Firește că dorința nu mi s-a îndeplinit, pentru că între timp, m-am apucat de alte treburi. Mai visam să fug din România, (pe vremea mea se fugea!) în America, țara tuturor posibilităților. Dar n-am fugit. Mi-am trimis doar gândul peste ocean. El s-a dus, s-a orientat, a văzut ce era de văzut, a respirat aer american, și s-a întors la mine.

4. Cum vezi viaţa alături de un partener şi ce-ţi doreşti de la o relaţie?

Viața alături de partenerul meu? Așa cum o vede și el. Altfel n-am fi împreună. Ce-mi doresc eu de la o relație? Să funcționeze ca o bicicletă. Să aibă pedale, roți, ghidon și, bineînțeles frâne. Măcar una! E esențială frâna în viață!

5. Ce crezi că ar trebui să ştie un adolescent când porneşte în viaţă? Ce relaţie ar trebui să fie între un adolescent şi părinţii lui?

În primul rând, adolescentul trebuie să aibă cei șapte ani de acasă! Asta e baza educației. Apoi, să știe câte ceva despre tot, despre țara lui, despre lume și viață. Să fie vesel, să citească și să se înconjoare de prieteni buni, de la care poate învăța ceva, care-l ridică și-l stimulează. Să se ferească de persoanele care-l sufocă, de cei care-i distrug personalitatea, care-l controlează. Așa se pot „mătura” multe vieți.

Să-ți dau un exemplu, pe scurt. Am cunoscut odată un băiat. Era frumos, talentat, picta, terminase un liceu de artă. Avea un dar al lui, de la natură. Din mâna lui ieșeau numai minuni, era priceput la toate, ar fi putut învăța și pe alții. Profesorii îl lăudau, era o speranță. Din păcate, s-a înhăitat  cu niște infractori, niște indivizi cu aer în tărtăcuță, „luzări” care i-au distrus tinerețea.  Scenariul e clasic.Tipul a început să bea, să facă scandaluri, să se drogheze. N-a mai pictat, a ajuns un ratat și el. Nu-l mai cunoșteai. Oricine încerca să-l ajute, să-i spună că e pe un drum greșit, vorbea degeaba. Am auzit că a și murit între timp… Așa că, e important să ai oameni de calitate lângă tine. Relația dintre părinți și adolescent ar trebui să fie una de prietenie pură. Adolescentul trebuie înțeles, iubit, ajutat să înțeleagă colo unde nu înțelege, convins, lăudat, încurajat. Adolescentul ești tu, încă o dată…

6. Ce alte pasiuni, în afară de scris mai ai?

Din scris am trăit vreo 20 de ani. O viață de om. Am scris sute de texte, fel de fel, în special reportaje, eu am funcționat ca reporter de teren, reporter special. Când scrisul se căsătorește cu pasiunea, e bine, merge treaba ca unsă, scrii de plăcere, nu te obligă nimeni să faci ce nu-ți place. Cu mici excepții, când am lucrat la un tabloid și efectiv eram constrânsă de spațiu și anumite reguli impuse de redacție, am făcut absolut ce am vrut. Am scris la Mircea Dinescu, la Plai cu boi, la Academia Cațavencu, la Aspirina Săracului, am scris la reviste pentru femeie, la reviste de paranormal, la cotidiene, la revista Ministerului de Interne – Pentru Patrie. Am scris destul.

Alte pasiuni sunt legate tot de scris. Ador să iau orașele la talpă, să călătoresc, să văd, să descopăr întâmplări, oameni frumoși, care au ceva de transmis, povești nespuse, neștiute. Doamne, câte nu sunt de aflat, de văzut?!

Apoi, îmi mai plac casele vechi și istoriile lor. Alte pasiuni: muzica, literatura, mersul pe bicicletă prin pădure, drumețiile montane.  O altă pasiune, dar mai nouă pentru mine, este Artizanescu.ro.

După ce am ieșit, oarecum, din presa scrisă, am organizat, împreună cu soțul meu, proiectul Artizanescu.ro, care a fost și este o provocare pentru amândoi. Am îmbinat scrisul cu promovarea și vânzarea obiectelor tradiționale românești. Fiecare produs își deapănă povestea, fiecare artist popular spune câte ceva despre obiceiurile și moștenirea din străbuni.

Știam cât de greu o duc unii meșteri populari, știam că lasă roata olarului și pleacă în Spania la căpșuni sau la construcții în Anglia, pentru mai mulți bani, și am încercat să-i determinăm, măcar pe o perioadă mai scurtă, să renunțe, să se apuce din nou de meșteșugul învățat de la strămoșii lor.

În tot acest proiect nebunesc și superb, am muncit singuri, am riscat banii familiei (ce ziceam mai sus de relația între parteneri și de bicicletă?), nu ne-a ajutat nimeni. Dar nici n-am vrut să cerem cuiva ajutorul. E mult mai bine așa.

Am fost doar noi și ideile noastre.

Am descoperit mulți meșteri populari, oameni frumoși, care încearcă din răsputeri să păstreze tradițiile și obiceiurile românești, meșteșugurile, arta populară și tot ce ține de trecutul nostru ca popor pe aceste meleaguri. Poveștile lor sunt incredibile și pe unele le-am postat pe site-ul Revista 13 sau pe blogul Artizanescu.ro

Dana Fodor Mateescu

Mulţumesc, Dana, că ai acceptat să ne răspunzi la câteva întrebări mai…altfel! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Review overview
5

12 COMMENTS

  1. De Dana nu te saturi! Ai sta toata ziua sa citesti ceea ce scrie. Ma intreb cat de fain e sa stai prin preajma ei…sa o asculti. Superb interviu! Multumesc Arci! Multumesc Dana!

  2. “Mai visam să fug din România, (pe vremea mea se fugea!) în America, țara tuturor posibilităților. Dar n-am fugit. Mi-am trimis doar gândul peste ocean. El s-a dus, s-a orientat, a văzut ce era de văzut, a respirat aer american, și s-a întors la mine.” Superb spus ! Un vis pe care recunosc ca l-am purtat in suflet si eu cativa ani ! In final am procedat la fel…. Felicitari pentru interviu ! Este minunat ! ;) ;)

  3. Dana ști că-mi ești draga.
    Ție sa specific ca scrie superb, scrierile ei sunt de rasu’ -plansu’ , iar lucrurile de artizanescu.ro sunt de calitate ( am dovezi)
    Va felicit pentru interviu Dana și Arci

  4. Fetelor, va multumesc mult pentru increderea voastra. Nu stiu dacă merit asta, că numai prostii fac uneori! Pe bune! 😉 Va pup, cu drag!

  5. multumesc fetelor!multumesc inca odata dana pentru interviu si pentru ca ne faci zilele mai frumoase cu postarile tale!

  6. Și uite așa ..sparg gheața aici.

    Dana Fodor Mateescu m-a făcut să văd lumea cu alți ochi. Cu ochii cuvintelor scrise. M-a făcut să simt parfumuri, să cunosc personaje, să simt, să plâng, să râd de tembele și Ciripești, să o citesc din scoarță-n scoarță, să o uit, sa o recitesc, să zâmbesc, să cad, să plec în călătorii, să o caut mereu, să o admir, să o cred cea mai din cei mai.

    Însă, Dana este cea care m-a încurajat mereu să zugrăvesc, prin cuvinte proprii, lumea mea, iar acest lucru mă face să o simt ca pe un membru al familiei mele. Datorita ei…scriu nimicuri pe care n-am știut niciodata ca le pot scrie. Mulțumesc, Dana!

    Mă bucură acest interviu și o îmbrățișez și aici! Și pe voi, cu drag.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro