Interviu cu Andreea Blandu- autoarea romanului ” Sclipind la ultimul vagon”

Interviu cu Andreea Blandu- autoarea romanului ” Sclipind la ultimul vagon”

by -
11

Interviu cu Andreea Blându - autoarea romanului " Sclipind la ultimul vagon"

Interviu cu Andreea Blându- autoarea romanului ” Sclipind la ultimul vagon” sclipind la ultimul vagon

     Pentru că am adorat la propriu cartea „ Sclipind la ultimul vagon” , pentru că a reuşit să mă sfâşie la propriu cu o poveste răvăşitoare şi pentru că în spatele unor cuvinte cu atât de mult impact emoţional se află o tânără plină de viaţă, cu visuri şi obiective ce abia aşteaptă să fie atinse, astăzi vă fac cunoştinţă cu Andreea Blându – autoarea care a reuşit să folosească frazele nu doar pentru a crea un roman, ci şi pentru a activa latura emoţională a cititorilor săi.

1. Spune-mi câte ceva despre tine. Cine este Andreea Blându?

      Sunt studentă la Relații Internaționale și Studii Europene, în cadrul Facultății de Istorie a Universității București. Am douăzeci și unu de ani și o poftă inepuizabilă de viață și de cunoaștere. Sunt autoarea romanului Sclipind la ultimul vagon, pe care l-am scris când aveam optsprezece ani. Scriu din pasiune și din dorința de a lăsa urme din ceea ce sunt, din ceea ce gândesc, din ceea ce simt… în scris. Acolo pot fi descoperită în forma cea mai autentică.

Sunt un om optimist, mereu cu zâmbetul pe buze, mereu dornic de cunoaștere. Privesc viața cu entuziasm și curiozitate. Mă descopăr pe măsură ce cresc și descopăr lumea din jurul meu, bucurându-mă de privilegiul fiecărei clipe. Mă consider un om împlinit, dar în același timp, aspir neîncetat la a deveni din ce în ce mai bună în tot ceea ce fac. Cum ar spune Nichita Stănescu: nu mă realizez niciodată pe deplin pentru că am o idee din ce în ce mai bună despre viață.

2. Câteva hobby-uri care îţi fac viaţa mai dulce.

     Pun pasiune în tot ceea ce întreprind și mă implic doar în ceea ce cred cu adevărat. Scrisul a devenit mai mult decât o pasiune pentru mine. Este un refugiu, un viciu, un cadou pe care știu că o să mi-l fac mie însămi, până la sfârșitul vieții.

Citesc cu aceeași dependență și cu aceeași plăcere cu care scriu. Lectura a fost, de fapt, unul dintre elementele care m-a determinat să îmi descopăr pasiunea pentru scris.

      Sunt pasionată de istorie și, în ultimii ani, am descoperit-o ca fiind o poveste fascinantă, iar cunoașterea mecanismelor din spatele ei, mi-a determinat noi sensuri ale lumii în care învăț să mă dezvolt treptat. Odată cu pasiunea pentru istorie, lectura a căpătat noi valențe pentru mine, care depășesc astăzi barierele ficțiunii, dar care, în același timp, o completează perfect. De la o vreme cochetez cu ideea de jurnalism, prin activitatea pe care o desfășor cu plăcere în cadrul Intervio.ro, prima platformă online de interviuri din România, dar și în cadrul Institutului pentru Democrație Participativă Euro Qvorum.

În general, îmi plac provocările și nu mă limitez la ceea ce știu deja. Viața mea devine mai dulce atunci când răspund cu pasiune la toate experiențele care m-ar putea face să devin un om mai bun.

3. Cartea „Sclipind la ultimul vagon” este o poveste mai mult decât profundă. Pe mine m-a sfâşiat la propriu şi mi-a rămas în suflet. Cum a luat naştere această poveste? E ficţiune 100% sau există factori reali care te-au inspirat în scrierea cărţii?

      Când am scris Sclipind la ultimul vagon, mă aflam, asemenea Nidiei, personajul principal al cărții, la vârsta la care simțeam nevoia să găsesc răspunsuri pentru toate întrebările care mă răscoleau. Vârsta de optsprezece ani marchează momentul în care descoperim că am crescut. Ne izbește în față responsabilitatea de a deveni adulți. Începem să cunoaștem viața, descoperim că suntem predestinați să experimentăm, să suferim, să greșim și să învățăm din greșeli. Predestinați să iubim. Începem să ne temem de timp. Suntem îngroziți de microbul efemerității, care ne ucide tot ceea ce avem sau tot ceea ce credem că avem. Ne asumăm lupta împotriva timpului, având nostalgia iluziilor cu care ne-am hrănit în trecut. Spre exemplu, ne e dor să fim din nou copii, pentru că vrem să ne simțim din nou în siguranță. Și astfel ne simțim nevoiți să luptăm impotriva schimbărilor din viața noastră sau, dimpotrivă, învățăm să le acceptăm cu maturitate și înțelepciune.

Toate aceste trăiri mi-au impus necesitatea obținerii unor răspunsuri pe care eu le-am găsit în interiorul meu, prin scris. Scriind acest roman am învățat să cresc. Sclipind la ultimul vagon s-a născut dintr-o nevoie interioară! Pasiunea a intervenit pe parcurs.

Acțiunea cărții este fictivă, însă trăirile Nidiei îmi aparțin într-o oarecare măsură. Recitind acum cartea, după trei ani, este fascinant pentru mine să descopăr în ce măsură m-am schimbat și în ce măsură am rămas aceeași.

Tocmai pentru că sunt unele aspecte cu care eu, astăzi, nu mai sunt de acord și tocmai pentru că în alte aspecte ale cărții, mă regăsesc în continuare – îmi demonstrează mie, atât faptul că am progresat în acești ani, cât și faptul că există lucruri care sfidează timpul și nu se schimbă niciodată.

4. Ce fel de cărţi citeşti de obicei? Ce genuri te atrag?

     Nu prefer un gen anume. Îl ador pe Dostoievski pe care l-aș reciti la orice vârstă, descoperind în cuvintele lui, de fiecare dată, sensuri noi. Iar, în general, devorez tot ceea ce mi se pare a fi de calitate.

5. Ai un citat preferat?

     Mi-e destul de greu să aleg unul singur, pentru că ar însemna să le exclud pe toate celelalte care mă inspiră și în care cred în egală măsură. De-a lungul timpului am fost fascinată de multe cuvinte cu ale căror semnificații rezonez.

Îmi amintesc că atunci când aveam optsprezece ani mi s-a pus aceeași întrebare. Atunci am răspuns, invocând, ca deviză personală, citatul: Iubește și fă ce vrei, în ideea de a face întotdeauna ceea ce simți și de a pune întotdeauna iubirea mai presus de orice. Să spunem că și astăzi mă regăsesc la fel de idealistă.

6. Literatura română contemporană a cunoscut recent o ascensiune uimitoare. Avem tot mai mulţi autori tineri care scriu cărţi cu impact emoţional asupra cititorilor. Cum vezi tu literatura română actuală în cadrul literaturii universale?

       E un subiect sensibil și nu știu în ce măsură aș fi eu îndreptățită să comentez, ținând cont că, la rândul meu, încă experimentez, încă învăț. Totuși, din punctul meu de vedere, există cărți scrise foarte bine, precum există, din păcate, și cărți scrise strict în scop comercial, lipsite de substanță și de orice valoare literară. Cred că înainte de a dezbate poziția literaturii contemporane autohtone în cadrul literaturii universale, ar fi indicat să încercăm să determinăm cu exactitate la ce ne putem referi atunci când vorbim despre literatură contemporană, în adevăratul sens al cuvântului. Se impune astfel o diferențiere clară între literatura de calitate și cea de duzină. Cred că ar trebui să se pună mai mult accent pe sistemul de valori folosit în procesul creației, pe calitatea creației și mai puțin pe cantitate. Mai mult accent pe esență, și mai puțin pe formele lipsite de fond. Preferințele publicului sunt, desigur, relative și discutabile. Intrând astăzi într-o librărire, avem posibilitaea de a găsi cărți distribuite pe curba lui Gauss, pentru toate tipurile de oameni, în funcție de valori și preferințe. Ar fi minunat dacă s-ar putea trasa mai tranșant o graniță între ceea ce merită cu adevărat și ceea ce necesită mai multă muncă, ori talent.

7. După o poveste răvăşitoare precum cea dintre Nidia şi Eric, ai în plan o nouă carte?

      Spre deosebire de prima carte, care a fost asemenea unei explozii de sentimente și idei pe care am reușit să le adun într-un volum, în doar șase luni, la cea de-a doua carte lucrez de aproximativ trei ani. Am început să lucrez la In tempora, încă de când am finalizat Sclipind la ultimul vagon. Iar de aproape doi ani mă lupt cu mine însămi, încercând să pun punct acestui al doilea roman care are, pare-se, o personalitate proprie, întrucât a refuzat până acum să se lase încheiat. Nu mi-am dorit deloc să îl forțez în vreun fel și cel mai greu, în acest moment, îmi este să mă opresc din scris, din modificat, din criticat, din retușat. În permanență am senzația că ar putea fi mai bine sau că ar trebui să fie mai bine. Constat că am devenit mult mai critică eu cu mine însămi, ceea ce mă mulțumește, dar în același timp îmi și îngreunează misiunea. Urmează o reeditare a cărții Sclipind la ultimul vagon, sub egida Librex Publishing. Iar, până la sfârșitul anului, va apărea și mult-așteptata In tempora.

8. Un mesaj pentru cititorii tăi.

      Celor care mă citesc le sunt recunoscătoare, în primul rând, pentru că există. Le mulțumesc pentru timpul dedicat și pentru încrederea pe care o investesc în mine, alegând să citească ceea ce scriu. Gândul că sunt oameni care se regăsesc în ceea ce mi-am dorit să exprim, îmi creează o senzație unică, fascinantă, imposibil de descris în cuvinte. Sunt fericită să știu că există oameni care, deși nu m-au cunoscut niciodată, rezonează cu trăirile pe care reușesc să le transmit, ajungând astfel să mă cunoască prin ceea ce aștern pe hârtie.

Și totodată mă bucur că, citindu-mă pe mine, reușesc să se cunoască pe ei înșiși mai bine. Mă simt împlinită să știu că ceea ce eu am creat – a produs un ecou în mintea și în sufletul fiecărui om care m-a citit. Cred că ceea ce face un roman să fie reușit este inclusiv ceea ce acesta reușește să le transmită cititorilor, trecând dincolo de propria viziune a autorului.

Dacă reușesc să aduc o contribuție pozitivă, benefică oricât de mică în viața unui om, atunci sensul vieții mele capătă valențe cu totul și cu totul deosebite. Le mulțumesc pentru acest privilegiu!

9. Un mesaj pentru Literatură pe tocuri.

Vă felicit pentru activitate. Salut inițiativele voastre. Îmi place modul în care evoluați. Mult succes în continuare! Vă mulțumesc pentru interviu!

Îţi mulţumesc şi eu pentru interviu, Andreea, şi îţi doresc … un camion de succes pentru că îl meriţi!

11 COMMENTS

  1. Felicitari pentru interviu, si felicitari autoarei pentru realizarea ei. Multa bafta in continuare!

  2. multumesc mara,am auzit de andreea cand ne-ai vorbit despre carte.
    chiar imi doresc sa citesc cartea si normal si urmatoarea,urmatoarele…
    succes andreea in tot ce ti-ai propus!
    felicitari mara! ;) ;) ;)

  3. Intrebari si raspunsuri foarte bune. Am auzit de aceasta carte, insa nu am avut parte sa aflu mai multe despre ea
    In orice caz, multumim pentru interviu Literatura pe tocuri si, multumim scriitoarei pentru aceasta carte!

  4. Felicitari, Mara pentru interviu! Abia astept sa citesc aceasta carte.
    Cu autoarea am vorbit putin chiar acum. Si confirm faptul ca este o draguta! :)

  5. Felicitari pentru interviu ;)
    Autoarea imi este straina, deci si cartea ei. Mersi de recomandare :)

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro