Romanul Aripi smulse, reprezentând romanul de debut, este un roman în care dragostea se împleteşte cu crima într-un senzaţional periplu al personajelor prin situaţii conflictuale de viaţă.

Interviu cu autoarea Corina Savu

      Născută în luna Brumărelului, atunci când s-au trezit primii fulgi de nea din acel an. Se spune că sunt scriitoare, având un roman scris, Aripi smulse, şi o participare ca şi coautor în antologia Cuplul, în căutarea paradisului pierdut.

În câteva cuvinte, pot spune că sunt: sinceră, directă, cu un spirit analitic excesiv. Totodată, sunt o persoană simplă, sensibilă şi visătoare.aripi smulse

       1.Cum şi de ce te-ai apucat de scris?

      Am măzgălit de prin şcoala generală. Apoi au urmat, prin liceu, însemnări istorice despre Egipt. Aveam colegi care-mi citeau în pauze notiţele. După aceea, m-am pierdut în cotidian. Preocuparea de a lua bacul cu brio, apoi căutarea unei facultăţi, m-au îndepărtat de scris. Cititorul fidel al notiţelor mele şi bună prietenă mi-a spus: „Nu mai eşti aceeaşi fată care erai în liceu. Eşti tristă, abătută.” Avea dreptate, dar nu deţineam niciun răspuns şi nu găseam soluţii pentru a ieşi din impas. M-a întrebat de ce nu mai scriu. Întrebarea m-a urmărit luni bune şi parcă gândurile mele s-au adunat, deschizând cutia magică. Mi-am luat condeiul, mi-am scuturat foile îngălbenite şi am început… Am început cu mâini tremurânde să scriu pe un forum, Funny Fantasy. Acolo mi-am pus prima poveste, O inimă… două vieţi. Puţin câte puţin am prins curaj. Am cunoscut oameni minunaţi care mi-au deschis drumul şi mi-au dat încredere. Activitatea forum-ului s-a redus drastic şi povestea a rămas neterminată, dar sper că, într-o zi, să o pot duce la bun sfârşit.

     Starea de spirit nu s-a îmbunătăţit prea mult, dar cum hârtia suportă orice, m-am decis să pun totul, bun sau rău, pe ea. Aşa a luat naştere romanul Aripi smulse. Fiecare personaj din roman are un sentiment împrumutat de la mine. Fiecare personaj reprezintă un alt eu. Totuşi, nu se voia a fi un roman publicat, dar au existat insistenţe. Mi-am băut şi ultimul gram de încredere şi aşa l-am dat la tipar.

       2. Cine e cel mai mare critic al tău?

   Cel mai mare critic sunt chiar eu. Şi unul sever. Apoi vin criticile cititorilor pe care le iau ca fiind constructive. Nu mă supăr, dimpotrivă, încerc să văd partea partea bună a lucrurilor.

       3. Ce părere au colegii, cunoscuţii, prietenii când află că eşti publicat?

       Ai meu îmi spuneau că îmi pierd timpul când stăteam să scriu noapte de noapte. Când l-am terminat şi au văzut că nu mai stă becul aprins până în miez de noapte, au devenit suspicioşi. Le-am zis că am terminat cartea şi nu mai este nevoie. Apoi au devenit curioşi şi, într-un final, mi-au zis: “Păi şi ai pierdut timpul degeaba? Hai să o publicăm!” Când l-am dat editurii, mi-am anunţat două colege de muncă, care au crezut iniţial că glumesc. Acum sunt mândre de mine şi am sprijin total din partea lor. Reacţia cea mai haioasă a venit din partea bunicilor, stând ore bune să le explic tot procesul publicării.

      4. Ai sau ai avut jurnal personal?

     Am prins acea frenezie a oracolelor, a tricourilor scrise la sfârşit de generaţie. Am avut chiar două jurnale, deşi aveau aproape aceleaşi lucruri scrise în ele. Ţin minte că aveam unul roz foarte drăguţ, cu un mic lacăt. Credeam că secretele sunt în siguranţă sub cheia lui minusculă.

     5.Te-ai gândit şi la apariţia cărţii în format e-book?

     Sincer nu. Plăcându-mi să simt “mângâierea” hârtiei, am mers pe varianta clasică. Nu ştiu pe viitor.

     6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului?

      Prima sursă sunt chiar eu. Am vrut să văd, prin intermediul personajelor, cum mă văd din afară. A fost un proces psihologic extraordinar şi de mare ajutor. Într-o zi am descoperit cărţile de tarot. De acolo mi-a venit ideea crimelor, a unui asasin necunoscut şi misterios. Uite, că am dat şi un indiciu. Am văzut şi un film cu cartelurile de droguri mexicane şi mi-a plăcut. Am abordat subiectul, dar cu reticenţă, fiind unul violent pentru oameni.

      7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?

     În câteva cuvinte: acţiune, mister, crime, ghicitori şi iubire. Încercaţi să le combinaţi. Aştept părerile după ce cartea va ieşi de la reeditare pentru a ajunge la voi.

Detaliat: Romanul Aripi smulse, reprezentând romanul de debut, este un roman în care dragostea se împleteşte cu crima într-un senzaţional periplu al personajelor prin situaţii conflictuale de viaţă. Dragostea se împletetşe cu ura, interesul cu altruismul, fericirea cu drama. În această primă parte a cărţii, cititorul este sedus de tulburătoarea poveste a Aliciei Salazar care îşi doreşte să fie fericită şi iubită, să acceadă la statutul de fiinţă umană liberă şi demnă, dar trăieşte contrariul: acuzaţia de crimă, nebunia, viaţa ca o depresie continuă.

       8. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai în afară de scris?

    Aş dori să am mai mult timp pentru călătorii. Cu toate că am văzut destule în România, mai am o multitudine de locuri superbe de văzut în frumoasa noastră ţară. Mi-aş dori să pot ajunge, măcar o dată, în Egipt şi Mexic, ţările mele de suflet.

     În afară de scris nu există decât scris şi iar scris. Este ca orice altă dependenţă.

     Planuri literare: Peste puţin timp va vedea lumina tiparului, o nouă antologie, incluzând proza mea scurtă Lumi adiacente.

     Fac ultimele pregătiri pentru Aripi smulse volumul II şi creionez în gând un nou roman.

     De asemenea, sunt bucuroasă să particip la ateliere de scriere creativă.

Mulţumesc tuturor celor implicaţi în proiectul LPT pentru oportunitatea oferită.

Mulţumesc, Corina că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci! 

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

 

 

Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

19 COMMENTS

  1. Foarte frumos interviul! Mă bucur să citesc despre oameni care au această frumoasă pasiune – scrisul!

  2. Am auzit numai de bine de cartea Corinei Savu dar nu am citit o. Sper sa remediez problema 🙂
    Este la inceput de drum si mult succes in continuare 🙂

  3. Felicitari ! Un interviu foarte frumos ! Mult succes in continuare ! locco_smiley_10 locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.