Interviu cu autoarea Cristina Oţel-Felinare stinse

    O studentă care zâmbește de câte ori scrie, citește sau încropește o rețetă nouă.
Îmi place să scriu și să concretizez toate gândurile care umblă hai hui prin mintea mea, să citesc în nopțile de vară
și să prepar rețete dulci, dar sănătoase.
Dacă nu-mi petrec timpul printre litere și ingredientele unei prăjituri, mă găsești lângă oamenii care mă fac
fericită. Și lângă toți cățelușii mei-Editura Quantumfelinare-stinse

1. Cum şi de ce te-ai apucat de scris?

Cristina: Am început să scriu romanul pentru că mă sufoca aglomerarea de imagini, replici care-mi alergau prin minte. La început, am ignorat ideea, nici nu mă gândeam să aștern totul pe hârtie. Doar că timpul trecea, noaptea nu puteam să dorm din cauza acelor gânduri, așadar am zis că, pentru sănătatea mea, trebuie să scriu și fie ce-o fi.

2. Cine e cel mai mare critic al tău?

Cristina: Eu. N-o să mă auziți niciodată că sunt mulțumită de rezultatul final. Da, există scene sau simple replici pe care nu vreau să te schimb în ruptul capului, dar în rest… Numai eu știu cât de multe pagini am șters.

3. Ce părere au colegii de liceu/facultate când află că eşti publicat?

Cristina: Din păcate nu pot să vă ofer un răspuns concret la această întrebare. Puținii prieteni pe care-i cunosc încă din liceu s-au bucurat. Chiar îmi spunea cineva că au citit un fragment postat pe Facebook, dar și-au dat seama târziu că-mi aparține. Oana, prietena care a citit multe versiuni a avut o reacție amuzantă și încurajatoare, așa cum îmi imaginam. În rest, nu știu ce să spun, probabil că nu se așteptau, atât.

4. Ai sau ai avut jurnal personal?

Cristina: Nu, niciodată, n-am avut nici măcar intenția să scriu într-unul.

5. Te-ai gândit şi la apariţia cărţii în format ebook?

Cristina: De acest aspect se ocupă editura.

6. Ce surse de inspiraţie ai avut la scrierea romanului?

Cristina: Greu de spus. Ideea, prima idee, a apărut pe neașteptate, nu știu de unde, nu m-am întrebat niciodată. Pe parcurs, în timp ce scriam, m-am inspirat din tot ce alții refuză să vadă. Oameni, locuri, trăiri, povești, chiar și momente pe care le-am trăit într-o mică măsură. Spre exemplu, familia Sorinei, personajul principal, este opusul familiei mele. Am conturat părinții ei ca fiind opusul alor mei (cel puțin la început). Sunt întrebări și răspunsuri, două personaje pe care le-am iubit și le voi iubi mereu, deoarece ambele sunt o parte din mine.

7. Spune-ne câteva cuvinte despre cartea ta?

Cristina: Îmi place să spun că este o carte amuzantă, dar nu este numai asta. Amuzamentul este doar învelișul, iar personajele mele, gândurile, întrebările și experiențele lor sunt acel nucleu care suferă transformări.
Am scris romanul în clasa a 10-a și l-am modificat destul de mult după terminarea liceului. Am vrut să păstrez bucăți care, chiar dacă nu mai erau pe placul meu, îmi aminteau de aceea fată care a început să scrie. Nu vreau să vorbesc despre poveste în sine, dacă stau să mă gândesc romanul este despre toate discuțiile în care s-au angrenat personajele și ceea ce au lăsat în urmă. Probabil că o povestea să fie percepută în multe feluri și chiar aș vrea să aflu ce părere au alții, ce înțeleg și cum o privesc.

8. Ce planuri/vise/dorinţe mai ai în afară de scris?

Cristina: Visez, ca orice om, însă am picioarele bine înfipte pe pământ. Uneori este o calitate, alteori un defect. În general nu vorbesc despre ceea ce mi-aș dori să fac.

Mulţumesc, Cristina că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!

Review overview
5
***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

12 COMMENTS

  1. Felicitari pentru interviu 🙂 !
    Autoarea este tanara, la inceput de drum. Sunt sigura ca in timp se va perfectiona, cartile ei vor fi tot mai bune. Cartea „Felinare stinse” nu am citit-o desi o am pe lista. Imi place coperta 🙂

  2. Felicitari pentru interviu, mi-au placut raspunsurile autoarei. Inca nu am citit cartea, dar ma tenteaza.

  3. Am de gand sa achizitionez ,,Felinare stinse”. Ma atrage mult prea mult. Nu mai suport tentatiei 🙂

  4. Imi place modul ei de a se exprima, este unul asemanator cu al meu.. Adica asa raspund si eu la intrebarile celorlalti, sap adanc pana sa gasesc ceva frumos de discutat. Chiar imi place, are un fel mai deosebit de a fi. 🙂 Felicitari! locco_smiley_10

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.