Interviu cu autoarea Ioana Duda-Editura Herg Benet

Interviu cu autoarea Ioana Duda-Editura Herg Benet

by -
12

1.Pentru început te-aș ruga să ne faci cunoștință cu persoana Ioana Duda. Ce hobby-uri ai? Cum îți petreci timpul liber? Care sunt lucrurile sau întâmplările care te fac fericită?

Salut, sunt Ioana Duda J Ah, și Agata. Din păcate nimeni nu îmi spune așa. Nu am hobbyuri. Sunt prea comerciale pentru gusturile mele. Am doar pasiuni. Iubiri. Iubesc să mănânc, să îmi cumpăr fuste pantalon, să citesc, să scriu, să am polemici politice, să beau bere, prosecco și whiskey. Să fumez, daaaa. Să fumez. Ador țigările. Le venerez. Și iubesc la nebunie să fiu îndrăgostită. Din păcate nu mi s-a mai întâmplat de mult și aștept. Stau la pândă, iar când mi-o apărea dragostea în cale, haț pe ea. Și nu o mai las.

Eu nu am ceea ce lumea numește timp liber. Am timp. Și asta e minunat. Iar timpul ăsta care îmi e dat îl umplu cu lucruri care mă fac fericită sau, dimpotrivă, mă fac să sufăr pentru că am o dependență aproape patologică de suferință. Dar știu asta și o controlez. Îmi dau voie să sufăr. Când simt că viața mea e prea goală și nu mai trăiesc emoții tari mă îmbăt și intru în horă cu dracii mei.

Mă face fericită trotineta mea, prietenii mei, care, apropo, acum că am avut nevoie pentru că m-am despărțit de Popescu și sufăr ca un câine, mi-am dat seama că sunt atât de mulți. Și mă gândeam cum de mă mai iubesc oamenii ăștia pe care nu i-am văzut de ani de zile. Simplu: mă iubesc pentru că și eu îi iubesc la rândul meu. Iar ei știu că putem să nu ne auzim cu lunile sau anii. Când ne vedem, e ca și când ne-am despărțit ieri. Pentru că iubirea nu știe de timp și spațiu. Ea există și atât. Mă face nespus de fericită scrisul meu. Așa mă bucur că m-a ales și se manifestă prin mine. Îmi dă și mie un rost. Sunt fericită când îmi văd familia și pe Cea Iubită, cea mai bună prietenă a mea, fericită. Când iau oameni în brațe iar ei se lasă îmbrățișați. Sunt fericită când stau pe malul mării, tolănită în soare, fără niciun gând. Am fost fericită când am urcat în munte, noaptea, cu zăpada până la brâu. Sunt fericită când iubesc. Cea mai fericită când iubesc. Absolut.

2. Cum te-ai apucat de scris și de ce?

Să știi că eu nu m-am apucat încă de scris. Am avut doar nevoie să îmi clarific niște probleme și zbateri și s-a întâmplat ca scrisul să fie calea. E calea mea. Merg pe ea din inerție. Pentru că alta nu am. Și nici nu vreau alta. Scriu așa cum mănânc. Cum respir. Cum iubesc. Scriu și gata. Nu există un motiv. Scriu pentru că îmi face bine. Și, într-un fel, sunt dependentă de scrisul meu. Iar asta nu e bine. Îl și mă condiționează. Va trebui să îl eliberez cumva. Asta îmi doresc. Se va întâmpla, într-o zi. De la sine. Așa cum se întâmplă totul în viața. De abia atunci mă voi fi apucat de scris.

3. Știind că ai urmat cursurile Universității de Vest la Jurnalism și Limba engleză, ai lucrat în presă, poți să ne faci o comparație pro și contra între a fi jurnalist și a fi autor?

Nu pot să îți dau argumente contra, pentru că ar însemna să lovesc în ceea ce iubesc. Am iubit meseria de jurnalist. Îmi plăcea să fiu pe teren, să scriu textele, să iau interviuri, să mă duc la conferințe, să am ședințe de redacție. Dar aceea a fost o etapă din devenirea mea. Scrisul e parte intrinsecă din mine. Adică, dacă nu aș mai face asta, aș absenta cumva, din mine. Și m-aș simți trunchiată. Așa că nu, nu îți voi da niciun argument contra. E ca și cum mi-ai spune să îți spun ce defecte are mama, sau tata, sau frate-mio sau Cea Iubită. Ei nu au defecte. Pe ei îi iubesc și atât.

4. Cum a prins viață Instinct apărută la editura Herg Benet, ce reprezintă cartea pentru tine?

Uffff. Din păcate nici nu îmi dau seama cât de importantă e cartea asta pentru mine. Adică sunt nerecunoscătoare. Pentru că eu nu am făcut nimic altceva decât să îmi povestesc sufletul. Iar cei de la Herg Benet au zis că e ok sufletul meu, bun de tipar și hai să îl împrăștiem prin lume. La început credeam că e un fel de copil al meu. Nu e așa. Sunt eu. Și îmi face nespus de multă plăcere când lumea mă vrea. Mă descoperă și apoi mă iubește. Vreau iubire. Multă. Multă. Din toate direcțiile.

Instinct de Ioana Duda

5. Ce te inspiră? Te regăsești în ceea ce scrii?

Mă inspiră totul din jurul meu. Vânez personaje, emoții. Da, cred că vânez mai mult emoții. Ale celor din jur, ale mele, ale mele raportate la cei din jur. Din orice rahat pot să fac un text dacă simt. Pentru că încep să fac tot felul de conexiuni între ceea ce i se întâmplă sau ceea ce am și sufletul meu. Îmi pun întrebări, am zbateri, dileme și le scriu. Nu mă regăsesc în ceea ce scriu. Eu SUNT ceea ce scriu.

6. Se știe că în România nu te îmbogățești din scris. Mai ai și o altă ocupație?

Mă bucur enorm că am și un job. În felul ăsta scrisul e doar o pasiune. Nu simt nicio presiune materială. Lucrez într-o multinațională, în cel mai fain colectiv pe care vi-l puteți imagine. Acolo, în birou, e o explozie de culori, parfumuri, inteligență, glume și voie bună. Și vă vine să credeți ori nu, suntem în proporție de 90% femei. Da, totul se poate pe lumea asta J Chiar și să muncești într-un colectiv de femei și să aștepți cu nerăbdare să ajungi la birou a doua zi. Sunt familia mea de la Timișoara, colegele mele. Îmi sunt nespus de drage. Una dintre ele s-a mutat la București și mi-e dor de ea în fiecare zi.

7. Povestește-ne o întâmplare emoționantă sau amuzantă cu cititorii tăi.

Toate întâlnirile cu ei sunt emoționante. Când mă iau în brațe și îmi mulțumesc sau îmi spun că mă iubesc, simt că am și eu un rost pe lumea asta. Că fac și eu un dram de bine și asta mă face așa de fericită. Îmi place să îmbrățișez oamenii. Așa, tare, din tot sufletul. Și să îi pup. Amuzant a fost la Bookfest când, după ce vorbisem la lansarea Rockstar și avusesem tricoul cu Rockstar a trebuit să mă schimb în 2 minute. Nu mai știam unde e baia. Am luat de mână un tinerel și l-am dus între uși, l-am pus pavăză, mi-am dat jos tricoul, el s-a uitat la țâțele (nu știu cum de purtam sutien în ziua aia) cu ochi mari, mi-am luat tricoul meu, apoi i-am mulțumit și m-am dus să îmi lansez cartea.

8. Ai avut susținere din partea celor din jur? Dar critici? Cine e cel mai mare critic al tău?

Am prea multă susținere din partea celor din jur. Eu nu consider că fac ceva extraordinar. Poate că au dreptate. Poate că fac. Poate încă nu am învățat îndeajuns stima de sine. Și de multe ori m-am gândit să renunț la scris, pentru că am impresia că nu o fac destul de bine. Și apoi primesc mesaje de la oameni în care îmi spun să continui să scriu, pentru că îi ajut așa de mult. Atunci mă scutur de gândurile negre, deschid wordu` și îi dau bătaie.

Am avut și critici. Dar cele mai aprige sunt din partea mea. Pentru că eu spun că, din moment ce au existat Tolstoi, Dostoievski, Esenin, Poe, surorile Bronte, Bukowski, Wolf, cu ce tupeu mai vin eu să scriu? Dar încerc. Poate o să îmi iasă și mie odată J

9. Am descoperit un fragment din Instinct pe site-ul editurii care mie mi-a plăcut și mi-a adus aminte de copilărie.

„Cum m-am făcut mică când m-am făcut mare

 Când era mică, mâncam pâine cu zahăr și lapte praf în cornet de hârtie, când primeau la laboratorul din colțul străzii. Băgam limba în cornet și luam cât de mult puteam. Și puteam mai mult decât mi se lipea de limbă, de dinți și cerul gurii. Când Abilă avea bani să cumpere făină, zahăr și ce mai trebuia ca să facă biscuiți șprițați, era sărbătoare. Ce buni erau! Calzi. Se topeau în gură. Când eram mică, băteam pădurile din Alba Iulia și mâncam pâine cu untură și mere furate din livezile din jurul pădurilor. Când eram mică, într-o zi, pe când ne întorceam din pădure, a început să plouă. Am căzut într-o baltă și Abilă s-a trântit lângă mine. Am râs până ne-au durut fălcile și burta.„

10. Cum a fost copilăria ta? Este inspirat textul de copilul din interiorul autoarei?

Textul este 100% autobiografic. Ca toate textele mele. Inclus cele câteva proze scurte din carte sunt tot autobiografie. Iar copilăria mea a fost o minunăție. Eram săraci și fericiți. Și chiar fiind cei mai săraci din bloc, am fost prima dintre copiii de acolo care a avut patine. Mama și bunicele mele mi-au dăruit cea mai frumoasă copilărie. Bineînțeles! Doar a fost a mea.

 Noi, echipa Literatura pe tocuri îți mulțumim și îți urăm mult succes!

Cu prietenie

Veronica Budea

Surse foto: Facebook Ioana Duda

Review overview
5

SIMILAR ARTICLES

12 COMMENTS

  1. felicitari Vero pt.interviu.Sincer nu stiam pe Ioana,dar,acum o stiu putin din acest interviu.
    Felicitari si autoarei pentru interviu si pentru carte!

  2. felicitari vero!dar mai ales felicitari ioana!sper sa ne si cunoastem mai ales ca locuim aproap ;) e si sigur vreau sa-ti citesc cartea! ;) ;)

  3. Felicitari pentru interviu! Nu stiam de aceasta scriitoare. Ii urez mult succes in cariera sa! :)

Leave a Reply