Interviu cu doamna traducator Niculina Oprea

Interviu cu doamna traducator Niculina Oprea

by -
20

           Interviu cu doamna traducător Niculina Oprea

    Dragi cititori, a venit timpul să prezint o personalitate cu care noi, românii, ar trebui să ne mândrim.  E vorba despre doamna Niculina Oprea – un om cald, sensibil, care iubește cuvintele și care duce o neîncetată ,,luptă” pentru a promova frumosul, frumosul ascuns între paginile cărților, printre versurile poeziilor. Oricâte laude i-aș aduce știu că nu ar fi suficient, căci realizările și munca sa sunt neprețuite. Am cunoscut-o întâmplător sau, mai bine zis, m-a cunoscut dumneaei pe mine, după ce am lecturat câteva traduceri de-ale sale din limba turcă.

 Bănuiesc că sunteți curioși să aflați câte ceva despre doamna Niculina Oprea și, de aceea, voi reda câteva date bio-bibliografice:

NICULINA OPREA, poetă, s-a născut la 5 martie 1957 în Melinesti, jud. Dolj, România, și este licențiată în drept. Este Membru titular al Uniunii Scriitorilor din Romania și al Filialei Scriitorilor din București – Secţia Poezie. În 1974 a debutat cu poezie în suplimentul literar al cotidianului „Înainte” din Craiova apoi în revista ,,Ramuri” cu pseudonimul literar Ioanina Prelcu.

Poeme din creaţia Niculinei Oprea au fost traduse în peste zece limbi, engleză, franceză, spaniolă (catalană şi castiliană), turcă, poloneză, arabă, sârbă, albaneză, chineză, japoneză, telugu (India), ș.a. …

Este prezentă cu grupaje de poeme în numeroase antologii apărute în Europa, Asia,  America şi Africa.

 Cărţi de poezie publicate:

În apele Akheronului (1994), Trecerea ( 1996 ) 1996, Sub tirania tăcerii (2000),  Litanii la marginea memoriei (2002),  Aproape negru (2004),  … la vară, tot tu vei fi aceea (2004 ) Les Guérisons imaginaires (2007), Viețile noastre şi vieţile altora (2008), Neredeyse Siyah (2011, traducerea în limba turcă a volumului Aproape negru, traducător Ayten Mutlu), Editura Art Shop, Istambul, Turcia). Bizim yaşamlarımız ve onların yaşamları (2013, traducerea în limba turcă a volumului Vieţile noastre şi vieţile altora, traducător Mesut Şenol), Editura Art Shop, Istambul, Turcia).inserare-pe-bosfor_1

Eseu: Ipostaze ale Poeziei Româneşti.vol 1 (2015).

Traduceri:

Timp îngemănat, poezie de Enver Ercan (2016), Înserare pe Bosfor. Antologie de poezie contemporană turcă  (2015), Strada care caută marea, poezie de Hilal Karahan (2014), Iniţiatoarea, nuvele de Mustafa Balel, (2014, în colaborare cu Florin Logreştenu). Ochii Istanbulului, poezie de Ayten Mutlu (2012),  Eufratul, taina destinului meu, poezie de Sherko Bekas (2011).

  • Interviu: Celebratio (2011)

Afilieri:

  • Uniunea Scriitorilor din România.
  • Filiala Scriitorilor din București.timp-ingemanat-enver-282145

Premii :

  • Premiul ,,Dionysos Solomos” Larissa – Grecia, 2011.
  • Medalia pentru Excelență în Poezie şi Diploma de merit oferite în cadrul celui de-al 22-lea Congres al Poeților. Larissa, Grecia 2011.
  • Premiul Naaman pentru Cultură, Liban, 2011.
  • Premiul pentru Poezie, AD-VISUM, 2005, pentru volumul ,,Aproape negru”, Baia Mare.

Conferințe

-NHKM (Nazim Hikmet Centre Cultural), Istambul, Turcia, octombrie, 2010, cu tema ,,Literatura română contemporană”, octombrie, 2010.

 Centrul Cultural Turc Yunus Emre din Bucureşti, ,,Estetica poeziei şi rolul acesteia în abordările culturale”, 1 martie 2013.

            – Institutul Cultural Român de la Istanbul, prelegerea cu titlul ,,Traducerea ca formă de cunoaştere’’, 3 septembrie 2016.

 A susținut lecturi publice în țară și străinătate.

Și să nu uităm de evenimentul de pe 3 septembrie de la Istanbul, în cadrul căruia a fost lansată antologia ,,Înserare pe Bosfor”.

      Acestea sunt doar o parte din realizările doamnei poet și traducător. Sper că nimeni nu mă poate contrazice când zic că este un om excepțional, un adevărat model de muncă, ambiție, care pune pasiune în ceea ce face. Și când faci ceva  cu pasiune, e imposibil să nu fie ceva temeinic.

       Dumneaei a acceptat să ne ofere și un scurt interviu despre poezie, traducere și pasiunea sa pentru Turcia și limba turcă, pentru care îi sunt profund recunoscător. După ce îi veți citi răspunsurile, cu siguranță veți dori să citiți ceva scris/tradus de Niculina Oprea.

1.Pentru început, cine este Niculina Oprea? Cum v-ați descrie?

Niculina OPREA: Dragă Cosmin Lazăr, pentru cititorii tăi mai tineri care nu au timp să caute date despre scriitori, pot spune că sunt unul dintre scriitori care şi-a făcut ucenicia literară în oraşul Craiova, în urmă cu mai mult de 40 de ani. Pe vremea aceea, vorbesc despre anii 1970-1980, la Craiova exista un adevărat fenomen literar. Dincolo de multe alte cenacluri literare care existau în oraş, cenaclul literar înfiinţat în jurul revistei Ramuri, era o adevărată şcoală pentru tinerii din acea vreme. În perioada despre care vorbesc, revista Ramuri a fost condusă mai întâi de criticul şi istoricul literar Alexandru Piru, apoi de scriitorul Marin Sorescu, fiind una dintre cele mai bune reviste literare din ţară.

Ca mulţi alţi tineri, pentru început şi eu am debutat în pagina rezervată culturii a cotidianului ,,Înainteˮ, prin 1974. Tot în acea perioadă, am obţinut şi primul premiu la un concurs literar din Craiova, ,,Traian Demetrescuˮ, cred că era prima ediţie. De asemenea, poeziile mele au fost publicate în antologiile literare care erau tipărite periodic la Craiova. În fine, după 1980 am debutat în revista Ramuri dar cu pseudonimul literar Ioanina Prelcu. Atunci se debuta foarte greu în comparaţie cu ceea ce se întâmplă azi, cenzura era neobosită.

Pentru date bio-bibliografice, iată două link-uri:

Toamna începe la ICR Istanbul pe Înserat…

Sonbahar, İstanbul Romen Kültür Merkezi’nde Gün Batımı’nda başlıyor …

 

    În ceea ce priveşte ,, descriereaˮ, cred că cel mai bine o pot face cei ce mă cunosc îndeaproape, prieteni şi colaboratori. Pentru că doreşti un răspuns, pot să-ţi spun că dincolo de revistele literare la care aveam abonamente şi dincolo de debuturile în poezie, de când eram în liceu, am citit foarte multă critică şi istorie literară. Pot spune că sunt un scriitor care a fost foarte atent la apariţiile editoriale fie că erau ale scriitorilor consacraţi, fie că erau ale altora mai puţin cunoscuţi pentru că nu erau promovaţi suficient. Revistele literare au avut rolul principal în formarea mea ca scriitor.

2 Mie mi se pare încântător ceea ce faceți. Prin traducerile pe care le realizați ne permiteți să descoperim valori culturale ale unei țări apropiate, dar despre care mulți nu știu nimic. La rându-mi sunt pasionat de tot ceea ce reprezintă Turcia. Dar cum s-a născut pasiunea dumneavoastră pentru aceste meleaguri încântătoare?

Niculina OPREA: În 2008 am fost invitată la Festivalul İnternaţional de Poezie ,, Şiir İstanbulˮ. Atunci l-am cunoscut pe marele poet din Kurdistan, Sherko Bekas, poet pe care atât organizatorii festivalului cât şi ceilalţi scriitori turci dar şi publicul turc l-au primit cu deosebită admiraţie şi preţuire. Cu acea ocazie mi-am dat seama că cel puţin scriitorii pe care i-am cunoscut la festival erau cu adevărat dedicaţi artei poetice. Trăiau pentru poezie şi prin poezie.

Dacă atunci când am plecat la Istanbul îl cunoşteam personal doar pe poetul Erkut Tokman (poet cu care continui colaborarea şi azi), la plecarea de la acest prim festival din Turcia aveam deja stabilite câteva repere cu privire la ceea ce va urma să fac. Desigur, am început să citesc poezie turcă, mai întâi în limba franceză, apoi în limba turcă. Poezia modernă turcă lipsea din traducerile care s-au facut de-alungul timpului, nici astăzi nu este suficient cunoscută. După Festivalul İnternaţional de Poezie de la Akyaka, 2010, împreună cu poeta Ayten Mutlu am pus la cale un proiect de traduceri. Unlterior cunoscând mai mulţi poeţi, primind cărţile lor, întâlnindu-ne din ce în ce mai des, discutând despre poezia fiecăruia, a început să-mi placă munca de traducător. Ȋntrucât limba turcă este o limbă destul de dificilă iar în original poemele sună admirabil, am constat că multe dintre traducerile în limba franceză nu atingeau nivelul poetic al poemelor respective. Astfel am purces la a merge la cursuri de limba turcă, în special pentru partea gramaticală.  Munca de traducător de poezie este o muncă personală şi nu colectivă, ea implică mult efort intelectual iar experienţa de scriitor este  binevenită în arta traducerii. Trebuie menţionat că înainte de a traduce poezie turcă, am tradus şi publicat în revistele literare româneşti, poeme ale mai multor poeţi pe care i-am cunoscut în Franţa.

3.Din câte am citit sunteți și dumneavoastră poetă. Cum priviți această ,,profesie”? Ați putea trăi fără versuri, fără metafore și poezie?

Niculina OPREA: Deşi am debutat devreme în presa literară, din motive de ordin familial, debutul meu editorial s-a produs în 1994 cu volumul În apele Akheronului, având o prefață scrisă de scriitorul Florea Miu. Editura Vlad & Vlad din Craiova. După acest volum, carţile mele au apărut cu regularitate la doi ani până în anul 2008, an în care am început să lucrez la traducere de poezie turcă.

De profesie sunt jurist. Nu am trăit din banii câştigaţi pe cărţi.

Nu cred că aş putea trăi fără măcar să citesc poezie.

4.Cu toții știm că după scriitor, traducătorul joacă cel mai important rol pentru existența unei cărți. E greu să fii traducător? V-ați vedea făcând altceva? Dacă ați da timpul înapoi ați alege același drum?

Niculina OPREA: Da, a fi traducător este o responsabilitate aproape mai mare decât aceea de autor. Dacă îmi dai voie, pot spune că munca traducătorului poate fi comparată cu cea a unui chirurg. Colaborarea dintre traducător şi autor este definitorie pentru o carte de poezie. Ȋn special în poezia turcă găsim multe sintagme, sintagme pe care nu le poţi gasi la îndemână în dicţionare sau manuale. Pentru o înţelegere corectă sigur că este obligatorie colaborarea dintre traducător şi autor. Pentru mine munca de traducător nu s-a oprit doar la a traduce o lucrare. Ȋnainte de a publica o carte de poezie turca în limba română, am publicat grupaje de poeme ale autorului respectiv în revistele literare româneşti, am publicat un interviu cu el iar altora, împreună cu editurile la care au apărut cărtile, le-am organizat lansari de carte.

Dacă aş da timpul înapoi, nu ştiu ce-aş face. Acum trăiesc nişte sentimente speciale pentru că peste o săptămână, nepoţelul meu, Andreas, va împlini trei luni.

 5.Ce mesaj doriți să le transmiteți cititorilor dumneavoastră, cititorilor noștri? I-ați îndemna să-și urmeze pasiunea, indiferent de ce spun cei din jur, chiar dacă nu e cea mai ,,bănoasă” carieră?

Niculina OPREA: Cititorilor mei le doresc să citească atât cât pot ei şi să caute să înţeleagă aşa cum trebuie un text.

Ȋn legătură cu pasiunea este mai complicat. Şi copiii mei, deşi au talent literar,  au preferat meserii plătite bine .

 Vă mulțumesc mult pentru timpul acordat acestui interviu!

Niculina OPREA: Cu plăcere, dragă Cosmin.

23 septembrie, Otopeni.

Ce-aș mai putea adăuga? Nu ne apreciem destul de mult proprii scriitori, propriile talente, însă consider că nu e prea târziu pentru a ne schimba. În bine, desigur.

Toate cele bune!

Review overview
5

SIMILAR ARTICLES

20 COMMENTS

  1. Ma bucur ca am avut ocazia sa aflu astazi un nou nume. Felicitari si mult succes pe mai departe!

  2. Nu pot sa nu mentionez inca o data cat de mult imi place faptul ca promovati si autorii nostri romani. Ma bucur ca am aflat si de aceasta autoare. Nu am mai auzit de ea pana acum. Mult succes!

  3. Foarte fumos interviul! Este o onoare sa cunosc detalii despre aceasta doamna! Felicitari si ii doresc tot binele pe mai departe! ;) :D

  4. Cosmin, felicitari pentru interviu :) !!! Asta da surpriza. Nu stiam multe despre doamna Niculina, cum ar fi ca este poet. Ca si traducator i-am intalnit numele de alungul timpului :)

Leave a Reply