Interviu cu Monica Ramirez

Interviu cu Monica Ramirez

Interviu cu Monica Ramirez

În primul rând ne face o deosebită plăcere să aflăm câte ceva despre Monica Ramirez. Plăcerea şi onoarea este cu atât mai mare deoarece sunteţi româncă şi suntem încântaţi că putem afla mai multe despre dvs. Trebuie să vă mărturisim că, în momentul în care citeşti cele două cărţi historical, nici prin minte nu-ţi trece că poate fi scrise de o româncă. Stilul abordat aduce o notă de continent, iar naraţiunea plină de spontaneitate şi umor printre acţiuni de spionaj şi aventură este deosebit şi unic.

1. Ştim că prima pasiune a fost baletul, domeniu în care aţi şi activat ca balerină. De la balet la literatură este un pas destul de mare. Ce v-a determinat să scrieţi? Cum aţi descoperit şi această pasiune?

Am visat și am știut mereu că voi scrie la un moment dat în viața mea. Jumătate din viață am fost balerină, acrobată și, în general, am făcut cam tot ce se putea face mai riscant. Dupa care m-am cumințit și m-am apucat de scris. Dansul a fost viața mea. Când am rămas însărcinată cu primul copil, mi-am dat seama că a sosit timpul să mă îndrept către altceva. Toată pasiunea aceea trebuia reinvestită, altfel probabil aș fi luat-o razna. Scrisul a fost o alegere cât se poate de naturală. M-a completat perfect, dând un sens experienței de viață pe care o acumulasem până în acel moment. Am avut parte de o viață destul de zbuciumată, cu experiențe bune, dar și rele. Fiecare în parte m-a schimbat într-un fel sau altul, iar asta m-a inspirat și continuă să mă inspire.

Cu scrisul am cochetat încă din timpul școlii, mai ales datorită profesorului de limba română. Omul era pasionat de scris, așa că ne dădea un subiect, nu neapărat dintr-o carte, și ne invita să ne lăsăm imaginația să zboare. A mea zbura foarte departe… cam cu 10 pagini mai departe decât ar fi trebuit, dar el nu se supăra niciodată. Domnul Dună a fost primul care m-a încurajat să mă apuc de scris la modul cel mai serios. Normal că mi-a intrat în cap. Dar au trecut aproape 20 de ani până l-am ascultat.

Seria Alina Marinescu a reprezentat imboldul de care aveam nevoie. Povestea e bazată pe fapte reale și o aveam de ceva timp în cap. Personajele cereau tot mai insistent să iasă la lumină. N-a fost o serie de la început, ci un roman cu mult prea multe pagini, așa că mai târziu am modificat pe ici pe colo și au ieșit cele 6 volume.

2. De unde vine inspiraţia pentru subiectele cărţilor dvs. ? Faceţi şi cercetare pentru anumite subiecte?

seductia_apeiÎn jurul nostru există o mulțime de povești care asteaptă să fie spuse. Important e să le descoperi. Spre exemplu, romanul Seducția apei l-am scris după ce am citit un articol referitor la greutățile cu care erau nevoite să se confrunte primele femei doctor. Iar Kit Black s-a născut după ce am citit un alt articol despre primele femei pirat.

Munca de documentare a unei cărți este una dintre etapele mele preferate în procesul de creație și sfătuiesc evenualii scriitori aspiranți să nu sară peste, ori să dea rasol, pentru că pot avea surpriza ca locul/lumea/perioada în care se desfășoară acțiunea romanului lor să nu fie conturate perfect, lăsând astfel cititorul cu gustul amar al superficialității. Plus că în felul acesta evită eventualele gafe. Am citit odată un roman a cărui acțiune se desfășura în secolul șaisprezece, sau măcar am încercat să-l citesc, în care eroul principal își făcea praf dușmanii cu ajutorul armelor automate. Și nu, eroul respectiv nu venea din viitor. Desigur, există posibilitatea de a crea o lume proprie, modelată și schițată după cum dictează imaginația. Însă chiar și în acest caz, este esențial ca autorul să-i împrumute o aură firească și naturală.

În general, mai toate orașele și țările în care se desfășoară acțiunile romanelor mele sunt locuri pe care le-am vizitat personal. Mă folosesc mereu de experiențele personale atunci când scriu și las câte puțin din mine în toate personajele pe care le creez. Pentru Viață dublă la Veneția am studiat intens istoria Veneției pentru a reda atmosfera specifică a unor vremuri demult uitate. Fantoma de pe lac m-a purtat în lumea fantomelor și am studiat cu interes fenomenele și manifestările ciudate legate de apariția lor. Traficantul de umbre e mult mai apropiat de genul mystery&thriller, care e si preferatul meu până la urmă. Mai am multe povești în minte care abia așteaptă să fie spuse, dar am observant că fiecare poveste în sine se naște la timpul și momentul potrivit.

3. Aţi afirmat că sunteţi atrasă de spionaj, asasini, servicii secrete, lume întunecată. Şi asta se observă chiar şi în cărţile istorico-romantice. De ce?

Lumea secretă e reală și poveștile ei pot bate de departe realitatea. Oamenii care fac parte din această lume întunecată sunt nevoiți să ducă vieți duble. Doar acest fapt în sine e un subiect intrigant. Poveștile sunt extrem de ofertante, posibilitățile nebănuite. Ca scriitor, nu pot să nu fiu fascinată de acest potențial. Încerc să speculez la maximum posibil acest gen de povești, să extrag toate variantele. De multe ori, povestea o ia pe un drum nebănuit și asta în mod natural, fără să fiu nevoită să o forțez în vreun fel. Drumul se află deja acolo.

4. Ceva din personajul Alina Marinescu, se regăseşte în dvs? Ne puteţi spune câteva cuvinte despre seria Alina Marinescu?

Seria.Alina.Marinescu

Alina este un personaj foarte drag mie, poate cel mai drag din toate personajele pe care le-am creat până acum. Povestea ei este dramatică, incitantă, duce o viață pe muchie de cuțit, iar iubirile interzise și imposibile pe care le trăiește alături de Alex și Marius par a fi din altă lume. Alina a luat ființă și a trăit în mintea mea cu mult înainte de-a mă apuca să scriu seria, m-a însoțit din umbră vreme de ani buni. Ca scriitor, este imposibil să nu te identifici la un anumit nivel cu personajul pe care l-ai creat. Alina este parte integrantă din mine. Punctul de intersecție dintre Monica Ramirez și Alina Marinescu nu există. Suntem una, un întreg.

Seria Alina Marinescu transportă cititorul într-o lume fantomatică, unde oamenii sunt recrutați împotriva voinței lor, pentru a deveni agenți operativi. Alina are neșansa să devină unul dintre ei, recrutată și antrenată chiar de către bărbatul pe care-l iubește, Alex Ștefănescu, ori Alex Therein după propria lui recrutare, care devine astfel prietenul, iubitul, ba chiar mentorul ei, fundația distrugerii întregii ei vieți, persoana responsabilă pentru transformarea ei într-o mașină de ucis extrem de eficientă. Alex este soțul Alinei, însă mariajul lor nu este nimic altceva decât o acoperire convenabilă pentru misiunile în care sunt trimiși. De aici pornește întreaga dramă a iubirii lor interzise. Conflictul psihologic este enorm, Alina devenind fără voie un asasin de elită, fără a renunța însă la umanitate și conștiință. Libertatea, sau lipsa ei, reprezintă de fapt drama centrală. A fi liberă să aleagă orice în viață nu mai este o opțiune pentru Alina, cu atât mai puțin a se ghida după ceea ce-i spune inima. Odată cu pierderea libertății, a pierdut și posibilitatea de-a alege între bine și rău, trebuind să se mulțumească cu ambiguitatea noii lumi din care face acum parte.

Este o serie de acțiune, dar și de dragoste. Din câte spun cititorii, îți rămâne în minte și în suflet mult timp după ce o termini de citit. Prin ceea ce simt unul pentru altul, Alina și Alex rămân complicați și tridimensionali într-o lume limitată emoțional, unidimensională, de unde și complexitatea poveștii lor de dragoste. După care apare Marius și lucrurile se complică tot mai mult.

5. L-aţi cunoscut pe soţul dvs. pe un vapor. O astfel de situaţie întâlnim oarecum şi în cartea “Seducţia apei“. Aţi fost inspirată de acel moment?

Nu, însă în Balanța Puterii, volumul 3 al seriei Alina Marinescu, Alina îl întâlnește pentru prima oară pe Marius pe un vapor. Scena este oarecum identică cu cea reală.

6. În prezent Monica Ramirez, trăieşte în România. De ce aţi plecat din America? Aţi simţit acea chemare către locurile natale?

America a fost visul meu dintotdeauna. O iubesc, este țara mea adoptivă. Mi l-a dăruit pe Sergio, copiii noștri s-au născut acolo, am fost mândră când am primit cetățenia americană, dar… Mereu există un dar, nu-i așa? La un moment dat, am simțit nevoia să mă întorc acasă. Măcar pentru o perioadă. Este foarte posibil ca în curând să plec din nou acolo, dar România rămâne țara mea și prima mea iubire, cu toate defectele, lipsurile și problemele ei. Ca balerină, am colindat mai toată lumea, am lucrat șapte ani pe vapoare de croazieră și am vizitat multe locuri incredibil de frumoase, țări civilizate și curate, am cunoscut oameni frumoși și politicoși. Dar în inima mea nimic nu se compară cu frumusețea României mele și a oamenilor frumoși pe care i-am cunoscut aici, oameni care simt românește, la fel ca mine. Cred că asta contează foarte mult, cel puțin pentru mine. Asta nu înseamnă că am dispărut de pe piața americană, public în continuare și acolo.

7. Să poţi publică cărţi nu cred că este uşor. V-a fost greu? Aţi întâmpinat obstacole, mai ales că, primele cărţi au apărut în America?

În America, procesul de trimitere a unui manuscris la o editură este extrem de complex, complicat și de durată. Am urmat toate regulile impuse – cu toate că am călcat ușor pe lângă, trimițând manuscrisele la mai multe edituri odată, ceea ce e interzis – după care a urmat partea cea mai cruntă: așteptarea. Am primit mai multe oferte și am ales-o pe cea care m-a atras cel mai tare. În total, cu tot cu procesul de scriere a cărții, a durat cam doi ani până am publicat prima carte, ceea ce înseamnă că am fost un caz fericit. Sunt mulți scriitori care așteaptă chiar și zece ani pentru a fi publicați. Eu am dat lovitura cu seria Alina Marinescu, prima publicată în State. Au urmat cele două romane de dragoste istorice, Intimate Stragers AffairSeducția Apei, și Kit Black, apoi Blackout – Traficantul de Umbre.

8. La ce lucrează Monica Ramirez în prezent? Va fi ceva care să ne surprindă?Requiem for an Assassin

De curând am terminat și publicat Requiem for an Assassin, volumul 6 și ultimul al seriei Alina Marinescu. A fost o inspirație de moment, acest ultim volum, așa că m-am apucat să-l scriu după ce în mintea mea terminasem deja seria. Totul a pornit de la o idee și am fost surprinsă să descopăr că aventurile Alinei erau departe de a se fi terminat. In fine, cert e că am început să scriu la el acum câțiva ani, dar la un moment dat am încurcat ițele atât de tare, încât mi-a luat ceva timp să le descurc. Până la urmă, povestea mi-a arătat oarecum singură în ce direcție vrea să o ia. Am primit reacții extrem de positive, ceea ce mă bucură foarte mult. Mi-a fost destul de greu să renunț la povestea Alinei și la toate personajele seriei, așa că nu pot decât să mă bucur că am reușit să duc povestea pe un făgaș cât mai plauzibil și natural.

Acum lucrez la un fel de hibrid thriller/fantasy/romance. Titlul ar fi Comoara din vis, dar e foarte posibil să-l schimb. De vreo 10 ori  :)

9. Câteva gânduri pentu cititorii noştri.

Aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care îmi citesc romanele. Aș dori să știți că prețuiesc nespus fiecare cititor în parte, fără voi n-ar mai exista nimic. Vreau să vă mulțumesc și vouă pentru fiecare recenzie în parte, sunt extrem de recunoscătoare pentru timpul pe care-l investiți în acest minunat proiect. Iar pe cei care n-au citit încă un roman de-al meu, aș dori să-i invit la lectură. Promit să nu-i dezamăgesc.

Vă mulţumim pentru că aţi acceptat să ne răspundeţi la câteva întrebări, şi ne-aţi dat posibilitatea de a vă cunoaşte mai bine. Nu putem decât să vă spunem : Tot înainte! Este bine ceea ce faceţi.

Cu respect !

                                                                            Echipa Literatură pe tocuri.ro

Mili & Iasmy

Site autoare: http://monica-ramirez.weebly.com/

7 COMMENTS

  1. Felicitari pentru interviu !
    Ma bucur ca ne-ati dat ocazia sa aflam gandurile autoarei, sursele de inspiratie si planurile de viitor.
    Monica Ramirez este o autoare extrem de talentata, pe care am descoperit-o in urma recenziilor de pe site-ul literatura pe tocuri.
    M-a incantat romanul Seductia apei si abia astept sa mai citesc si alte carti ale acestei autoare. Viata dubla la Venetia este prima pe care o am in plan.

  2. Felicitari pentru interviu! L-am citit cu mult interes si am descoperit cine este Monica Ramirez, cea din spatele numelui! E o persoana frumoasa, o scriitoare inspirata si apropiata de cititori!
    Si mie mi-a placut foarte mult Seductia apei, singurul pe care l-am citit pana acum, dar voi remedia cu siguranta acest lucru, abia astept sa descopar povestile din alte carti ale ei!

  3. Felicitari pentru interviu! Si felicitari autoarei pentru modul cum gandeste si pentru ceea ce face pentru noi cititorii.Am citit 3 dintre romanele sale si mi-au placut .Imi plac genurile abordate de ea ,desi marturisesc ca mai mult inclin spre paranormal-romance . Mai ramane sa ii descopar cartile din genul historical

  4. E foarte interesant sa dai peste autori de care doar ai auzit, sa afli ca, de fapt, sunt romani publicati in afara si apoi si in tara , sa afli ce si cum. Imi place stilul autoarei, abia am inceput sa citesc ceva, dar te cuprinde si te transporta in lumea creata de ea in carti. Ajungi sa iubesti personajele. Si asta e mare lucru. Multumim de interviu si felicitari autoarei! Mai asteptam traduceri ale cartilor ei in romana.

  5. […] “Monica Ramirez parcurge un drum în sens invers decât cel la care visează orice autor de suspans din România. A publicat acest roman mai întâi în SUA, iar acum îl vede apărut şi în Romania. Eroina ei, Alina Marinescu, şcolită pentru războiul care se poartă în umbră, are toate şansele să devină una dintre cele mai îndrăgite eroine ale thriller-ului românesc. E o făptură în care se combină duritatea cu gingăşia, curajul nesăbuit cu teama paralizantă, ambiţia de a reuşi cu descurajarea inerentă după o acţiune eşuată. Ea traversează experienţe cumplite, traumatizante, fiind implicată în misiuni periculoase – între altele, într-o tentativă de asasinare a lui Ceauşescu. Tenacitatea de care dă dovadă, pregătirea de care dispune o salvează însă din orice primejdie.“ […]

Leave a Reply