Interviu cu poeta Vitelaru Loredana Nicoleta

Interviu cu poeta Vitelaru Loredana Nicoleta

by -
14

Interviu cu poeta Viţelaru Loredana Nicoleta

    Primele emoţii în ceea ce priveşte activitatea mea literară au fost în aprilie 2013 debutând în Revista Dor de Dor sub bagheta d.lui Marin Toma, apoi am colaborat cu revista Lohanul-magazin cultural-ştiinţific, fondată de dl. Vicu Merlan. Am participat la Concursul Naţional de Poezie Dor de Dor unde am câştigat mențiunea l. Am participat în diferite antologii, urmând în 2014 publicarea cărţilor personale, Inima Oceanului, Dincolo de noi, În palmele codrilor, Dulce şi amar colaborând cu Editura Ştef din Iaşi, iar în acest an am publicat alte trei volume într-o ediţie specială, Magia unei nopţi albastreLacrimă de diamant şi Răvaşul ultimei ninsori în colaborare cu Editura Dantes Press din Drobeta Turnu Severin, editura care a organizat şi Concursul Internaţional de Poezie Steaua Severinului, concurs în care am câştigat Trofeul Steaua Severinul.loredana vitelaru

     1.Când ai scris primele poezii şi mai ales când ai arătat creaţiile tale şi altora! Ce anume te inspiră!

     Nu este un talent moştenit, dar pot spune că aşa m-am născut cu anumite veleităţi artistice. Am cochetat cu poezia din copilărie, chiar mă jucam la vârsta de 10 ani, compunând cântecele pentru copii, apoi ceva mai târziu, am scris prima poezie inspirată de valurile mării.
    Nu ştiu dacă trebuie să avem un motiv anume pentru a scrie, dacă inima îţi dictează, de ce nu ?
   Eu scriu pentru că îmi dă stare de linişte, întru într-o lume doar a mea unde paşii mă poartă şi versurile curg dintr-un rău imaginar, aici pot visa cu ochii deschişi, pot aşterne pe hârtie tot ce nu poate fi atins.
    Nu demult am lăsat să fie citite poeziile mele, recunosc, aveam o teamă de a nu râde cei din jur, dar eu mi-am urmat calea cu 3 ani în urmă. N-aş putea descrie fericirea care o am după ce termin o poezie, rămân în acel peisaj unic multă vreme.
   Inspiraţia este de moment, nu contează momentul zilei. mă inspiră întradevăr fenomenele naturii, în general ploaia, vântul şi ninsorile din noapte, dar dacă stau şi mă gândesc totul mă inspiră, chiar şi zgomotul paşilor pe stradă. Toamna este cel mai frumos anotimp pentru mine. Îmi place să colind munţii de una singură. Pe cărările lor merg şi mă înregistrez aproape că pierd noţiunea timpului. În munţi este lumea mea, la gura cascadelor scriu fără să mă opresc.

      Sunt o fire romantică, dar ca orice om am stări de tristeţe, melancolie, fericire. De regulă noaptea îmi este cea mai bună prietenă, în noapte hoinăresc prin anii ce-au trecut şi de ce să nu recunosc devin tristă, atunci scriu, uneori chiar plâng pentru că îmi las sufletul să aştearnă pe hârtie tot ce vrea să spună.
   Zi de zi am contact cu oamenii, lucrând ca terapeut trebuie să ascult poveştile lor, într-o oarecare măsură cred că mă influenţează ceea ce fac. Şi aici ca şi în scris lucrez cu sufletul. Unele poveşti mă inspiră, altele nu.

      Despre Concursul Steaua Severinului prin intermediul internetului am aflat, şi aşa am participat la fel ca şi celelalte concursuri menţionate mai sus.
    Acest concurs pentru mine a însemnat enorm având în vedere premiul care l-am câştigat.
   Pot considera că am luat notă maximă pentru ceea ce am scris până acum. Mă motivează în a scrie mai departe şi mă bucură enorm că place ceea ce creez, cititorilor. Ca proiect de viitor, aşa cum am mai spus vreau să merg în paralel cu proză, sper din tot sufletul să fie binevenită la fel ca şi poezia nu numai apreciată ci şi înţeleasă.iubirea doar in poezie

2. Ştiu că scrii şi poezie şi proză. Ce înseamnă poezia pentru tine şi cum te-ai apucat de scris?

    De ce m-am apucat de scris?
   Nu ştiu dacă acum sau din copilărie am început să mă joc cu versurile. Nu pot spune că m-am apucat de scris, nu încă, deoarece timpul pentru a scrie poezie sau proză nu există, scrisul curge prin venele celui ce iubeşte scrierea, indiferent de este un rând, un vers, o carte sau 100 de cărţi. Scrii şi atât. Trăieşti o lume ce numai tu o vezi, intri în rolul personajelor ca şi cum ai fi cu 1000 de chipuri, râzi, plângi, tipi, mori şi învii de atâtea ori când eşti vesel, trist, fericit, iubeşti sau urăşti. În aceste momente pot spune că e un nou început în ceea ce priveşte scrisul pentru mine. Am început ieri cînd încă mai aveam părul împletit în două codiţe, m-am oprit azi când simt că nu pot scrie tot ce gândesc şi voi începe mâine iarăşi când voi aşterne întâmplări, poveşti ce au fost trăite şi povestite. Voi termina poate de spus totul atunci când voi ajunge la ultima amintire şi trăire din viaţa mea şi acelor întâlniţi în calea mea.

      Să-i spun refugiu ? Nu. Poezia face parte din mine, trăiesc cu poezie, mă hrănesc în fiecare zi cu versuri indiferent de ceea ce fac. Nu-mi pasă că sunt auzită în momentul când creez, m-am obişnuit, nu-mi pasă că azi sunt tristă şi plâng, scriu, de sunt fericită? scriu …totul aştern pe hârtie. De ce? Pentru că-mi place să dau viaţă amintirilor, clipelor ce s-au dus, anilor ce se scurg, aici mă cert cu mine mereu, ştiu că anii mei vor rămâne cei de-atunci, cei de-acum când încă mă simt copil în lumea basmelor, în Raiul cuvintelor ce înfloresc şi se sting de fiecare dată când termin o poezie printr-un oftat deoarece las o parte din mine mereu. Când vreau să fiu cu mine? Recitesc şi mă simt împlinită. Nu-mi place să scriu ceea ce nu a fost viu. Cred că totul are o notă aparte şi transmite în acelaşi timp starea scriitorului, cititorilor aşa cum a fost, trist sau vesel.

     3. Cine e cel mai mare critic al tău?

     Critic? Nu eu, n-am cum să fiu, deşi de multe ori îmi reproşez că aş putea mai bine, mai mult. Cei ce îşi opresc ochii peste cărţile mele pot critică. Mereu e constructivă.
      În ceea ce priveşte calitatea poeziei mele, că despre proză încă nu pot vorbi decât după ce termin, cel mai bine ar fi să las cititorii să răspundă, nu sunt în măsură să-mi dau calificative, e prea devreme şi nu ştiu dacă voi putea vreodată.

     4. Ce ai publicat până acum şi mai ales ce surprize literare pregăteşti?

       Da, am publicat 7 cărţi de poezie, în alte 8 antologii, reviste culturale şi de literatură.
      În curînd, sper să reuşesc în acest an să termin următoarea carte de poezie care nu ştiu cum se va numi şi primul volum de proză ,,Lara, Parfumul umbrei”, care va fi publicat în 3 limbi, română, germană şi engleză, iar lansarea acestui volum va fi cu siguranţă în afara ţării.
    Cartea mea de suflet rămâne una din cele 3 de colecţie publicate în 2015, Magia unei nopţi albastre, Lacrimă de diamant şi cea care mă reprezintă Răvaşul ultimei ninsori. Nu pot spune că sunt mai presus aceste cărţi faţă de Inima oceanului, Dincolo de noi, Dulce şi amar. În palmele codrilor şi antologiile care sunt la fel de importante cu autori bine cunoscuţi.

     5. Ce părere au colegii, prietenii, cunoştinţele, când află că eşti publicat?

      Prietenii, cunoscuţii? Unii mă felicita, alţii, reticenţi, iar alţii consideră că e un dar de Sus, ceea ce le dau dreptate. Nu mă împiedic de obstacole, cine vrea mă citeşte, cine nu, mă ocoleşte.

     6. Ai sau ai avut un jurnal personal?

     Cel mai bun jurnal cred că-s caietele cu ciorne din trecut, acolo mâzgăleam ce-mi trecea prin minte.
Despre inspiraţie ar trebui să vorbesc doar în câteva cuvinte, tot ce este real.

     7. Spune-ne câteva cuvinte despre romanul tău.

      Ceea ce lucrez acum sunt tot poezii de dragoste, mai puţină dramă şi mai multă iubire, iar romanul, e o întâmplare a Larei, o femeie ce a cunoscut adevărata iubire după 40 de ani, îndrăgostindu-se de Beny, un bărbat întâlnit în munţi. O dragoste de basm, o iubire imposibilă de a merge mai departe. Lara fiind bolnavă decide să plece cât mai departe fără a-şi lua rămas bun şi ai spune motivul despărţirii lor. Se izolează undeva în Alpi trăind cu cele mai frumoase amintiri din viaţa ei, neuitând că el este umbra ce merge alături de ea. Reiau legătura, dar la fel nu are puterea să-i spună ce i se întâmplă. Lara, o femeie puternică, învinge boală revenindu-şi miraculos. Se întoarce în ţară pentru a-i spune adevărul doar că vede un bărbat rece, distant, străin, doar o umbră a ceea ce a iubit şi va iubi până va muri rămânând doar cu parfumul iubirii unei umbre.

   8. Ce părere ai despre implicarea statului în viaţa culturală? Cât este de greu să publici în România?

    Nu ştiu dacă putem cântări puterea de a publica, nu este greu dacă ai bani, ceea ce pe mine mă dezgustă, nu banii ar trebui să scoată în evidenţă un talent, indiferent de natura lui, ci frumuseţea a ceea ce reprezintă şi asta face ca un scriitor să-şi aloce economiile pentru a se vedea publicat, nu pentru public ci pentru el, pentru ceea ce vrea să lase în urmă. Mă doare să spun că e foarte uşor, dar neapreciat, este la fel cu a bea o cafea într-o cafenea nou deschisă. Ce ar trebui ? Încurajare, susţinere din partea Statului.
   Spre deosebire de alte ţări eşti aruncat din colţ în colţ şi aici vorbim despre plata locului meritat cum de altfel se procedează în România. Mă înfurii iar pe cei abilităţi, de ce în alte ţări ai respect pentru ce faci, de ce te susţin, de ce te promovează fără să ceri tu? Chiar de eşti străin în ţara lor? De ce trebuie să ducem în spate povara care este grea ce-i drept şi ne este teamă şi ruşine să spunem că Statul Român nu face nimic în privinţa culturii?

     9.Care sunt poeţii preferaţi?

     Nu pot numi un poet, îmi place poezia Bacoviană, Puşkin, Păunescu, dar dacă ar învia Eminescu, cred că aş vrea să-l privesc scriind la lumina lămpii fără să respir.

     10. Care este cea mai mare dorinţă a ta?
    Nu-mi doresc nimic în plus decât să scriu până ce închid ochii poezie sau proză, indiferent ce, pentru că scrisul este viaţă.

10. Cum ai defini tu poezia?

iubire în freamătul de frunze,
aş vrea să-mi fii, să-mi fii tăcere albă
să-ţi simt vibraţia cuvintelor de jad
într-un delir al toamnei, fii tu salbă
pe gâtul meu să-ţi simt sărutul cald.
în purpuriul nopţii, să-mbrăcăm satinul
cu-atingeri fără grai, croindu-ţi drum spre mine
şi în hipnoză şoaptelor, să-mi fii doar tu ,alinul
dorinţelor ce-mi sunt tresalt că sunt cu ţine.
tăcerea ta albastră, mă fierbe, mă pătrunde
cu razele ascuţite ce-mi taie răsuflări
şi în strânsoarea ei, o pradă, mă ucide
cu patosul iubirii, ce mi-a rămas de ieri.
curg clinchete în râuri, prin mine se răsfrâng
ecoul aşternut, al degetelor tale
se împletesc uşor cu buzele iubind
când îţi răspund ,chemării, în unduiri, tăcerii ce mă doare.
în flori de răsărit, brodez în jur plăcere
şi rup câte o rază din soarele tăios
tu taci, uitat în mine cu gură ta de miere
şi graiul îl lăsăm, fior pe trupul tămâios.
e dulce, e amară, tăcerea ta din noapte
glazuri de zâmbet viu, m-acoperă, îl simt
durerea-mi e sălbatic decor de alb, pe pleoape
cu irisii ce-mi lasă albastrul infinit.
hai să cădem la învoială ……….
cu fiecare zi ce trece că un gând
şi să-mbrăcăm doar noaptea în parfum de gala
şi să uităm că suntem azi, sau nu ştiu când.
hai să-mpartim pe jumătate zorii
trăgând din asfinţit o pleoapă de răstimp
să mai simţim prin noi cum trec fiorii
şi s-aşteptăm al nostru anotimp.
hai să legăm cu linişte iubirea
cu flori albastre ,,de nu mă uită,,
să fim doar unul când vine despărţirea
tu, ochii mei iubind, eu, şoaptă-n gura ta.
şi câte nu aş face să fie vrerea mea
aş împleti albastrul cu pumnul de pământ
ce-ţi îngăimau toţi paşii şi ochi-mi amăgea
că eşti atât de-aproape, dar eşti departe-n timp.
şi m-aş tocmi cu beznă dintr-odată
deşi nu ştiu de-ar mai avea vreun rost,
să-i dau la schimb din viaţă o bucată
dar ea îmi vrea tribut tot ce a fost.
cui să-i mai spun că dau în jumătate
şi visele ce-n vraja m-au ţinut
că m-au înfrânt cu ştirea mea în toate
şi-acum plătesc suspinelor ,tribut.
m-aş învoi cu neputinţă minţii mele
să-mi dea răgaz măcar pentru o zi
să-mi vând singurătatea pe-un ceas din toate cele
ascunse într-un scrin cu amintiri.
Această poezie abia am scris-o. Nu am putut alege. Mulţumesc Arci.
Loredana Viţelaru Nicoleta
Mulţumesc draga mea Arci. O zi minunată. M-ai făcut să mă întorc în timp.

Mulţumesc Loredana că ai acceptat să răspunzi la câteva întrebări! Arci! 

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!Loredana Nicoleta Vitelaru

 

 

 

SIMILAR ARTICLES

14 COMMENTS

  1. Felicitari pentru interviu. Datorita interviurilor voastre, reusim si noi sa aflam de scriitorii nostri contemporani, si avem ocazia sa citim cateva dintre lucrarile lor, sa ne putem face o impresie despre stilul pe care il abordeaza. Mult succes autoarei!

  2. Are dreptate Eva Anca :) Datorita interviurilor voastre mai aflam si noi de autori romani contemporani.
    Felicitari si multa bafta scriitoarei :)

  3. multumesc!pe loredana puteti s-o cititi si pe literatura,pe grup,unde mai posteaza si ea si ceilalti poeti.

  4. va multumesc tuturor si va astept pe pagina de poezie ,,Iubire doar in poezie sau pagina de F.B. LoreLaraGraft.

  5. va multumesc tuturor. va astept pe pagina fb. LoreLaraGraft si pagina de poezie Iubire doar in poezie

  6. Felicitati pentru interviu ! Multumesc pentru sanșa de a cunoaste oameni minunati ! Mult succes in continuare ! ;) ;)

  7. Foarte frumoase versurile! Sincere felicitări! Mulțumim, Arci, pentru că ne faci cunoștință cu oameni atât de talentați!

  8. Dragă Loedana, citind…m-am regăsit în multe fraze… Cum aș putea altfel?! Te felicit pentru ceea ce faci, te felicit pentru ceea ce ai spus. Eu, iubesc tocurile. Și literatura. :) Înțelegi? Iubesc femeia care scrie, femeia care citește…respect creația, frumosul…Să scrii în continuare! Abia aștept romanul!!!!

  9. Felicitari pentru interviu! Ma bucur ca am putut afla de inca o poeta de-a noastra. Mi-a placut foarte mult poezia dansei! :)

  10. multumesc tuturor. Da Amalia , va veni , ce i drept am emotii , dar va fi asa cum mi am dorit .

Leave a Reply