INTERVIU DIN VIITOR: SIMONA TĂNĂSESCU

INTERVIU DIN VIITOR: SIMONA TĂNĂSESCU

Fascinant, iată cuvântul care descrie cel mai bine talentul Simonei Tanasescu, autoare născută în România, dar care trăiește de ceva timp în Belgia.

INTERVIU DIN VIITOR: SIMONA TĂNĂSESCU

Autor: Mihaela Popescu

    Fascinant, iată cuvântul care descrie cel mai bine talentul Simonei Tanasescu, autoare născută în România, dar care trăiește de ceva timp în Belgia. Simona a lăsat jurnalismul, pentru a îmbrățișa arta scrisului. Prin cei asemeni ei, ne păstrăm vie speranța că scrisul românesc mai are o șansă. Cărții vii, care se derulează cu încadraturi inedite, cu sărituri surprinzătoare, dincolo de barierele timpului și spațiului, cuvântului și necuvântului. Am întâlnit pagini, care te fac să treci de la o trăire la alta, care te mută cu ingeniozitatea și talentul mâinii dedicate scrisului autentic din planul ei, de carte, în planul tău de receptor. Cărți, care îți verifică la  fiecare pas vigilența de cititor. Fascinant și derutant, în același timp. Derutant modul cum scrisul se strecoară în intimitatea ta și te citește el, pe tine, cititorule…

 pe gaura cheii

Reporter: SIMONA TĂNĂSESCU – jurnalist și scriitor. Cui dai întâietate – realității sau ficțiunii?

AUTOR: Vieții.

Reporter: Un motto al vieții tale…

AUTOR: Nu spune nu pot, înainte de a încerca!

 Reporter: Care este cel mai valoros lucru pe care îl ai?

 AUTOR: Familia mea și prietenii cu adevărat, adevărați.

Reporter: Care este ocupația ta favorită?

AUTOR: Pe vremea când lucrăm în televiziune, deși am avut și posturi de conducere, cel mai mult mi-a plăcut munca de teren, ca reporter. Îmi plăcea sa fiu mereu in mijlocul evenimentelor, să iau pulsul acțiunilor, să simt totul la maximă intensitate pentru ca, în final, cel de acasă, telespectatorul, nu doar sa audă știrea, ci să o trăiască, să o simtă, la fel  cum și eu o făcusem, cu doar câteva minute sau ore în urmă. Acum, timpul meu îl dedic, fetiței mele Astrid, familiei, prietenilor, cititorilor mei și bineînțeles scrisului.

Reporter: Ciclului VITAL NOUĂ – aer proaspăt pentru iubitorii de carte. Cum s-a născut ideea acestei trilogii cu o viziune atât de nouă și modernă?

AUTOR: Momentul când m-am decis să scriu a fost cel în care am realizat, fără echivoc, că lumea în care trăim s-a întors cu fundul în sus. Anii din urmă au adus prea multe transformări urâte și mă întristează să trăiesc pe un Pământ în care ura, intoleranța, superficialitatea, invidia, îngrădirea din ce in ce mai mare a libertăților individuale și controlul din ce în ce mai invaziv asupra vieții personale, să fie sâmburele, care va duce în final la autodistrugerea societății sau chiar a rasei umane așa cum o știam. Nu-mi doresc ca, peste ani, copiii noștri să trăiască într-o asemenea lume fără viitor, fără valori. Astfel, am decis că, dacă pot să aduc măcar un dram de lumină, în mințile și sufletele oamenilor, de bunătate, de trăiri, de sentimente și emoții frumoase, constructive, merită să încerc. Practic, trilogia reprezintă, într-o anumită măsură, un semnal de alarmă. Este de datoria noastră a oamenilor să menținem în echilibru balanța binelui și a răului.

Așa a apărut Ciclul Vital Nouă.

Reporter: Ai creat o lume cu drumuri în multe direcții. La ce ai vrea să se gândească cititorul după ce închide ultimul volum al trilogiei, LA
MICROSCOP
?

AUTOR: La viață, sub și cu toate aspectele ei! Doar la viață și va fi îndeajuns pentru o mare trezire.

Reporter: În toate cărțile tale, personajele par să sufere efectele secundare ale unui context – sunt ele niște victime ale propriilor decizii? Sunt niște oameni înfrânți de propriile gânduri și idei?

 AUTOR: Sa fie asta oare o întrebare capcană? Cu toții avem de suportat anumite trăiri generate de anumite contexte. Nu cred că este o rușine să îți recunoști suferința atâta timp cât nu o transformi în comportamente exagerate. Personajele mele nu sunt victime ale propiilor decizii, ci oameni care își îmbrățișază soarta, un destin permanent creat, cu fiecare literă ce se alătură alteia, în formarea unui alt cuvânt, care, pagină după pagină, se conturează asemenea unui alt pas, pe o hartă a vieții, practic un traseu al imaginației mele, ca autor, cu totul nou chiar și pentru mine. Și, sub nicio formă, nu sunt oameni înfrânți! Sunt persoane care evoluează permanent și care fac eforturi importante pentru a-și depăși condiția.

Reporter: Te-ai gândit la posibilitatea unei ecranizări? Dacă s-ar face una, pe cine ai vedea distribuit în rolul principal?

AUTOR: La început, s-a vehiculat ideea unei ecranizări. Și, pentru că m-ai întrebat, nu știu de ce însă eu simt că povestea lui Lily Rose, într-o bună zi, va lua naștere și pe marile și micile ecrane. Uneori este suficient să crezi cu tărie că se întâmplă și poți rămâne surprins de realitate. Dacă se va întâmpla cu siguranță, în rolul lui Eduoard mi-ar plăcea să îl văd pe Nathan Fillion, actorul din serialul Castle. Cum am mai spus, nu vin să mă bat cu pumnii în piept cum se spune că am scris ,, cartea vieții,, dar pe acolo pe unde a trecut, în sufletul cititorului, rândurile mele au lăsat o urmă….iar pentru început asta este tot ceea ce contează.

Reporter: Public țintă pentru cărțile tale?

AUTOR: Cred ca am ales o nișă extrem de ,,prețioasă,, să spun așa. Asta pentru că, scrisul meu nu poate fi înțeles decât de cei care nu au teama să iubească, să sufere și, nu în ultimul rând, să recunoască și să-și asume toate acestea.

Reporter: Ce personaj este cel mai departe de sufletul tău?

AUTOR: Lily Rose, cu siguranță. Ea este cea care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, încă de la început. Am făcut eforturi disperate să o înțeleg și atunci când credeam că sunt gata, îmi dădea toate plla microscopanurile peste cap. Vorbind serios, îmi este greu sa spun care dintre personaje este cel mai departe de sufletul meu pentru că, după atâtea nopți multe petrecute împreună(timp în care scriam), acum este ca și cum fac parte din mine, toate sunt în sufletul meu, în mintea mea. Nu pot uita niciunul dintre ele și am încercat să-i readuc, rând pe rând, după cum s-a văzut și în partea a doua a trilogiei, PRIN TELESCOP.

Reporter: Următorul pas?

AUTOR: Adică următorii pași, vrei să spui. La începutul lunii noiembrie al acestui an intenționez sa scot un nou roman – ÎN FIECARE DIN NOI SUNT MAI MULȚI, la începutul anului viitor urmează cea de-a treia parte a trilogiei CICLUL VITAL NOUĂ – LA MICROSCOP, pentru ca, undeva la începutul verii lui 2017, să-mi apară un nou titlu – LA PARTOUZE.

Reporter: Pe cine admiri, din viața reală?

AUTOR: Sunt, au fost și vor fi mereu în admirația mea, părinții mei.

Reporter: Care e cea mai mare teamă a ta?

AUTOR: Singurătatea și neputința.

Reporter: Pe cine disprețuiești dintre contemporani?

AUTOR: Nu am să nominalizez pentru că nu văd rostul însă mă apucă groaza când aud de anumite titluri, semnate de anumite persoane care se autointitulează peste noapte mari scriitori doar pentru faptul ca singura ,,valoare,, a maculaturii, pe care o reușesc în mod ciudat să o publice, o reprezintă cantitatea exagerata de elemente scabroase și uneori chiar scatologice din paginile respective.

Reporter: Ce i-ai spune lui Dumnezeu dacă L-ai întâlni?

 AUTOR: Îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat în aceasta viață, cu bune sau mai puțin bune!

 Reporter: Dacă cineva ar scrie o carte despre tine, care ar fi titlul acesteia?

 AUTOR: Mă sucesc, mă răsucesc / Lumea toată o înnebunesc.

 Reporter: Un mesaj pentru cititori…

AUTOR: Nu am cuvinte prin care să vă mulțumesc și, dacă vă plac poveștile mele, am să vă rog să-mi rămâneți la fel de aproape.

Reporter: Ce notă ai acorda acestui interviu?

AUTOR: Îmi pot acorda o jumătate de stea, asemeni lui Lily Rose, la începuturi? Îmi permiți sa-i lăsăm pe cititori sa acorde notele? Îți mulțumesc, Mihaela Popescu și vouă, prețioșilor mei cititori!

Pe Simona Tănăsescu o puteţi găsi pe facebook, iar cărţile le puteţi achiziţiona de aici
SursaALTFEL /BY MIHAELA POPESCU

 

Acest articol este preluat integral cu permisiunea autorului, redactor Mihaela Popescu. Articolul apare prima dată pe site-ul ALTFEL

Mulţumim, Mihaela Popescu! Succes autoarei!

SIMILAR ARTICLES

10 COMMENTS

  1. Super interviul :) . Eu nu stiam de aceasta scriitoare dar tot e bine ca aflu :) . daca reuseste cineva sa ii citeasca cartile poate revine cu o recenzie :)

  2. Imi era dor sa citesc un interviu de-a dreptul bun. Felicitari pentru acesta si mult succes scriitoarei pe mai departe! Astept si o recenzie in care ne este prezentata o opera semnata de dansa. :)

  3. Nu am mai auzit de autoare si nici de cartile ei, dar ma bucur ca descopar cat mai multe, aici, pe blog. :D Foarte frumos interviul! Felicitari si mult succes pe mai departe! :)

  4. Buna seara, tuturor!
    Am sa incep prin a multumi pentru gazduire, revistei Literatura pe tocuri, Mihaelei Popescu, omului care are darul de a scoate ce este mai bun mine, din noi si, nu in ultimul rand voua, prieteni ai paginii, voua cititorilor, fara de care noi, povestitorii, nu am exista ca autori. Faptul că nu mă cunoașteți, că nu ați auzit despre mine se datoreaza unui mediu in care, in ziua de astazi, este foarte greu sa patrunzi, atunci cand refuzi sa iti asociezi numele sau lucrarea cu a unei vedete de carton :).
    Nu sunt o persoana complicata, poate si de aceea, in cazul meu lucrurile iau amploare sau nu, putin mai greu. Nu am cautat succesul peste noapte, nu am cautat sclipiri ale celebritatii, am vrut doar sa aduc, sa trezesc emotii si sentimente frumoase in sufletele celor ce ma citesc.:)
    Citind comentariile voastre, am vazut ca sunteti interesati sa cititi recenzii ale cartilor mele. Trebuie sa va recunosc pe aceasta cale ca, recenzii autorizate, daca le pot numi asa, nu am. Si asta nu pentru ca nu m-as fi interesat pentru a le avea ci pentru ca, fara exagerare, toti la care am intrebat au fost si sunt foarte ocupati cu alte carti pentru a-si arunca o privire si asupra cartilor mele.
    Asa se face ca, dupa un an de la aparitia primei mele carti, nu am recenzii autorizate ci doar pareri ale cititorilor si, care pentru mine sunt cele mai importante.
    Inca de la prima lansare, am fost intrebata daca am un PR iar raspunsul meu de atunci a fost: ,,da, am cel mai bun PR din lume: cititorii.” :)
    Eu va multumesc inca o data tuturor si sper ca intr-o buna zi sa ma cititi si sa-mi spuneti parerile voastre sincere.
    Pana atunci, eu, Simona Tanasescu, voi continua sa scriu, sa public noi titluri, cu care intentionez sa-mi bucur cititorii, sa las in urma o stare de bine, de visare pe care, pana la urma si criticii vor dori sa o experimenteze.:)
    Cu multe ganduri bune, indreptate spre voi, va doresc numai bine!

Leave a Reply