Jucatorul de Oana Stoica-Mujea-Editura Crime Scene Press

Jucatorul de Oana Stoica-Mujea-Editura Crime Scene Press

by -
9

Jucatorul de Oana Stoica-MujeaJucătorul de Oana Stoica-Mujea

Editura Crime Scene Press
Anul 2015
Nr. pagini: 200

“Jucătorul” este “o investigaţie pasionantă întreprinsă de-o anchetatoare aflată într-o situaţie limită”(George Arion).
Iolanda Ştireanu, o anchetatoare foarte bună, folosită mult la muncă sub acoperire, este împuşcată în mână, picior şi la cap şi totuşi printr-o minune este găsită la timp şi supravieţuieşte, dar nu-şi aminteşte nimic din viaţa ei anterioară. Prin salonul ei de spital şi mai apoi la ea acasă, unde este şi păzită, se perindă o mulţime de şefi şi colegi, unii încercând s-o ajute, alţii vrând să afle ce şi cât îşi aminteşte, alţii pur şi simplu pentru că ţin la ea. Crescută de un tată care nu putea să-şi arate afecţiunea, cu o mamă schizofrenică, care încercase de multe ori s-o ucidă, Iolanda ajunge la 9 ani (tatăl moare, mama internată la psihiatrie) acasă la Mihai, care o primeşte şi o iubeşte că pe o fiică. Apoi în timp ajunge să lucreze în poliţie.
Jocul porneşte de la o partidă de pocher săptămânală, pe care o joacă în patru: Mihai, şeful Iolandei, Vlad Panait-şef la crimă organizată, Sorin Şerban–şef DNA şi Iolanda.

Când Dan Lungu, un afacerist în imobiliare îmbogăţit peste noapte, ajunge în politică deranjează pe mulţi şi se iscă tot felul de zvonuri denigratoare la adresa lui. Astfel că la presiunea celor de sus, DNA adică procurorul Sorin Şerban şi Vlad Panait, şeful Crimei Organizate “trebuie” să găsească dovezi care să-l înfunde pe afacerist. Îi cer Iolandei să-i ajute, ascunzându-i de fapt adevărul, şi ea, crezând în ei, acceptă deşi însemna să pozeze într-o tânără care bea, se droghează (şi chiar o face uneori pentru a părea credibilă, ceea ce o face uşor instabilă şi în relaţiile umane, are o aventură cu colegul ei Victor, apoi cu Paul coleg de la Moravuri), dar în esenţă Lala (cum îşi spune ea) nu aparţine nimănui, numai ei însăşi ”Este genul de om pe care ori îl iubeşti, ori îl urăşti. Nu există cale de mijloc”.
Găseşte dovada că Dan Lungu nu este vinovat şi jocul se schimbă, hotărâtă să se răzbune pe cei care au vrut s-o folosească ascunde dosarul la un mafiot (informator şi prieten al ei pe care-l ajută cu sora lui) dar este chemată la o întâlnire şi împuşcată. Are noroc că Paul, intrigat de plecarea ei, o urmăreşte aşa ajunge rapid la spital. ”Încrederea îi spusese ea. Încrederea e pentru cei slabi”. ”Laşii completase. Doar laşii au încredere”.
În timp ce ea se străduia să-şi revină şi să-şi amintească, Mihai prietenul şi şeful ei îi cere să nu vorbească cu nimeni, să nu aibă încredere în nimeni deoarece în urma cercetărilor bănuiau că cel care pusese la cale uciderea ei era poliţist. ”Cum se poate răzbuna un invalid pe toată lumea? Cum poate un invalid să afle cine l-a adus în starea asta?” Şi totuşi…

Victor o implică în cercetările privind moartea suspectă a unui chitarist vrând să profite de talentul ei (Iolanda fiind un investigator criminalist foarte bun cu mintea ascuţită şi foarte bună la detalii). Ei au impresia că cele două cazuri sunt legate şi Victor încearcă să colaboreze şi cu Paul. Se află că de fapt Dan Lungu nu era vinovat şi dovezile găsite erau pentru apărarea lui, acesta fiind şi motivul încercării de ucidere a Iolandei. Urmează cercetări, discuţii, întâlniri, sentimente, relaţii între colegi, simpatii şi antipatii, invidie şi ură.
În final Iolanda îşi aminteşte, pune la cale o capcană cu Mihai şi-i prinde pe cei care din diferite motive au vrut s-o ucidă. ”Nu voiam să mă mai iubească nimeni. Mă speria lucrul acesta. Mă speria totul”
Cartea este antrenantă, interesantă şi foarte surprinzătoare până la final, un final tulburător şi foarte neaşteptat. Dar totul e bine când se termină cu bine, aşa că dacă vreţi să ştiţi mai multe citiţi cartea.
Mi-au plăcut şi cuvintele de la începutul cărţii: ”Când moartea te cheamă ai două opţiuni:r enunţi, adică dai curs chemării, sau îi întorci spatele. Până la urmă, ţine mai mult de voinţă. Depinde ce vezi, ce simţi şi în special, ce auzi”

Autor: Arci

9 COMMENTS

  1. Arci, m-ai făcut foarte curioasă! Abia aștept să-mi pice și mie în mână cartea aceasta! Foarte faină recenzia! ;) ;) ;)

  2. Antrenanta si captivanta recenzia ta ! O carte pe care imi doresc sa o citesc ! Citatul de la inceputul cartii este superb ! Imi place foarte mult si descrierea d-lui George Arion ! Felicitari, Arci ! Super recenzie ! ;) ;)

  3. va multumesc pentru aprecieri!imi plac cartile politiste(cred ca se vede) si ma bucur ca exista editura”crime scene press”, o editura cu autori atit de buni

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro