Jurnalul Implinirii de P. Anda Claudia

Jurnalul Implinirii de P. Anda Claudia

by -
8

“Tu îţi scrii propria carte a destinului. Ce vei alege să pui în ea?”

Jurnalul Împlinirii, de P. Anda Claudia

Roman editat la Iaşi

Anul apariţiei : 2016

Număr de pagini : 260

   Un mixaj original de aventuri sentimentale citadine şi tehnici de dezvoltare personală, Jurnalul Împlinirii este romanul de debut al unei tinere autoare din Iaşi, cu un nume de familie atât de frumos încât îşi botează alţi scriitori personajele îndrăgite cu el, dar care din motive ce îmi scapă, a ales să publice sub pseudonimul-abreviere P. Anda Claudia.

   O carte apărută într-o tehnoredactare elegantă, diafană, cu aspect de gadget feminin, aproape că simţi ca explorator mascul al ei, o ezitare în a-i penetra conţinutul, aşa cum ai avea înainte de a răsfoi jurnalul intim al unei fete. Odată începută, te prinde repede. În doar câteva zeci de pagini, eroina  povestindu-şi viaţa la persoana întâi (ca să nu zic chiar în variantă POV), trece prin mai multe întâmplări, încercări şi probleme sentimentale, decât alte personaje într-un roman-fluviu.

jurnalul implinirii

   Sofia e tipica fată a zilelor noastre, cu idealuri impuse de anturaj, iubitoare a tot ce e sclipitor, hiper-activă pe reţelele de socializare, un pic superficială, un pic mercantilă, un pic piţi, un pic naivă. Schimbări dramatice în viaţa familială îi vor impune transmutări existenţiale, ce deşi nu creează neapărat o presiune negativă directă, o vor aduce în stadiul în care ea însăşi să se considere o femeie pierdută şi uşuratică. Relaţiile dubioase, mai întâi cu un bad-boy din oraşul de baştină, apoi ca amantă nefericită în capitală, o vor face să abandoneze studiile, să se refugieze în alcool, ţigări şi bântuiri de cluburi cu prietenii… E momentul unui restart fals , când îl întâlneşte pe Alex şi are impresia că se poate salva prin dragoste… Dar se pare că nu era dragostea de care avea nevoie… Un incident bahico-depresiv provoacă o serie de evenimente în care iubirea familiei sale destrămate va fi cea care va activa până la urmă resorturile schimbării de care Sofia simţea că are atâta nevoie. Cea mai importantă influență o va exercita asupra sa, mătuşa Aura, iar darul pe care i-l face de ziua ei, o carte misterioasă şi un caiet argintiu, care va deveni Jurnalul Împlinirii, vor fi uneltele ce o vor ajuta să se autoanalizeze şi să îşi definească o cea mai bună variantă a ei însăși.

   Suntem cam la sfertul romanului şi de aici, odată cu darul aniversar, vor începe ample citări din această carte a cărţilor, o chintesenţa de sfaturi pozitive și benefice, referitoare la foarte multe din domeniile vieții, parcă turnate pe dificultățile pe care le are Sofia. Chiar inspirate toate. Greu de găsit vreunul la care să scoți măcar un “hm” ca minim dezacord… E etapa în care începem să intuim şi originalitatea planului de ansamblu al scrierii, pentru că povestea de până acum a Sofiei şi continuarea ei ce se va intercala printre fragmentele “reproduse” ale cărţii primite, se constituie practic în contraexemplu ce trebuie corectat sau exemplu de bună aplicare la situaţii specfice, a ponturilor de dezvoltare personală.

foto3

 

   Problema pe care a trebuit să o evite autoarea e că oricât de bun ar fi un roman motivaţional, oricâtă filozofie existențialistă de calitate ar conţine, oricât de inteligent ar fi adus din condei, dacă nu are un scenariu sau o atracţie paralelă (o ancoră ce reţine publicul – cum e numită la mall-uri), principalul lui efect devine unul soporific. Adică până ce să te înveţe ceva din minunatele gânduri prezentate moralist-monoton, reuşeşte doar să te-adoarmă. S-au încercat diferite modalităţi pentru a strecura genul ăsta de învăţăminte în minţile refractare la eseuri filozofice. Au fost promise rezultate spectaculoase dacă citeşti cu atenţie şi urmezi întocmai îndemnurile, s-au promovat vedete îndrăgite care pe lângă ideile lor de devenire, îţi mai lăsau câte o povestioară de alcov pentru care merita să parcurgi tot restul, le-au strecurat printre călătorii exotice ca în “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”,  sau le-au dat în totalitate o latură mistică, doar-doar îşi vor ţine destinatarii treji.  P. Anda Claudia alege pentru a ne păstra atenţia, varianta asta a intercalării, a pildei, a contra-pildei şi a punerii în practică. Eşti interesat de sfaturile înţelepte curgând declamator, în primul rând pentru că îţi pasă de Sofia şi vrei să vezi ce învaţă din ele şi cum le va aplica.

   Faptul că ea, chiar după parcurgerea în întregime a ghidului livresc, rămâne tot degrabă vărsătoare de gelozie şi de aprecieri injuriose la adresa unei rivale (deşi nu se specifică să fi adormit la capitolul cu NU JUDECA PE ALŢII), nu face decât să ne-o păstreze umană, genuină şi amuzantă.

   Trebuie spus că deşi ea se auto-denigra deprimant, eu-unul o simpatizam şi înainte de a-și încheia drumul evolutiv spre îmbunătăţire caracterială. Se simte tot timpul în protagonistă o încântare în faţa  micilor plăceri ale vieţii, o savoare a descoperirilor şi o nostalgie a revenirilor, cu care poţi rezona tare fain. Când descrie Anda prin intermediul Sofiei o cameră decorată cu drag sau nişte hăinuțe sexy, parcă le vezi aievea, iar când călătoreşte prin Iaşiul regăsit după 8 ani de absenţă, ori prin hoteluri de lux la mare, o însoţeşti entuziast pas cu pas, mai ales dacă ai vizitat și tu deja locurile. Reconstituirea vizuală în amănunt a fragmentului de peisaj, pentru ochiul cititorului ce-l  percepe ca un mediu VR înfiripându-se până nu îl mai poate distinge de contururile reale, e în sine un talent din panoplia scriitoricească.

   Un experiment literar interesant din toate punctele de vedere, acest prim roman al autoarei. O colecţie de tribulaţii feminine urbane şi digitale, cu tentaţii demonice în cluburi şi pe facebook, contrapuse cu influenţa angelica a cărţii şi a caietului-jurnal. Simbolistică subtilă, poveţe formulate inteligent şi ilustrate cu situaţii realistice, ale unei scriitoare care simte că are ceva de transmis din experienţa şi observatiile sale empatice – și o face cât se poate de reuşit.

 Mulţumim autoarei pentru exemplarul oferit!

8 COMMENTS

    • Merci, Vero. :) Probabil ca o recenzie feminina ar fi descris cartea un pic mai sensibil, dar cum scriitoarea si-a propus sa se adreseze ambelor genuri, nu strica nicio analiza masculina, atata vreme cat are acelasi rezultat si considera romanul la fel de ofertant. :)

  1. Felicitari autoarei!Si mai ales felicitari Marius pentru prezentare si analiza!Ca de obicei o super placere sa citesc prezentarile tale. ;) ;) ;)

    • Multumesc mult, Arci. :) Imi alatur si eu felicitarile pentru autoare! O carte in care a pus suflet. :)

  2. Frumoasa prezentarea cartii Marius! Am auzit de carte recent iar tu vii si imi confirmi ca este o carte bine scrisa si merita citita.

Leave a Reply