Kalusia-de Mihaela Cogalniceanu-Editura Tracus Arte

Kalusia-de Mihaela Cogalniceanu-Editura Tracus Arte

Kalusia de Mihaela Cogălniceanu

Titlul original: Kalusia
Editura: Tracus Arte / Asociația Scriitorilor București
Anul aparitiei: 2008
Număr pagini: 308
Gen: Fantasy, Istoric, Aventuri, Romantic

Până să mă apuc de carte, mă intriga titlul. „Kalusia”. Ce o fi Kalusia? Bănuiam că e numele unei femei. Ei bine, este numele unui… ținut imaginar. Un teritoriu mic, dar dorit de toată lumea, mai precis, de ținuturile vecine. „Se dusese vorba că așa mică cum era, avea ceva special, poate chiar demonic, ce o apăra. Nu era rege vecin care să nu dorească alipirea Kalusiei ca pe o bijuterie de preț. Și cu toate acestea, într-un mod miraculos, kalusienii reușeau să își păstreze independența.”
Acțiunea se petrece într-un spațiu fictiv și într-un timp nedefinit. Ca într-un basm. De fapt, Kalusia are ceva dintr-un basm. Din primele pagini, ne dăm seama că este o metaforă pentru modul în care sunt organizate statele, ilustrând perfect lupta pentru putere și intrigile politice.
Așadar, povestea începe la sud de Kalusia, în Voievodatele conduse de un rege. Acest rege are o fiică, prințesa ce într-o zi va moșteni tronul. Prințesa este o adolescentă însoțită peste tot de domnițele ei, fete de o seamă cu ea. Sunt sigură că multe fete se identifică cu ea și cu grupul ei de prietene. Care adolescentă nu a avut/are un grup de prietene, împărțind totul cu acestea?
Un personaj cheie este Rania, sora regelui. O femeie frumoasă, care știe foarte bine ce vrea și se implică în conducerea ținutului. Ea este cea care „face și desface”, cum se spune, și marea ei dorință este aceea de a alipi Kalusia Voivodatelor. Își dorește Kalusia ca simbol pentru dragostea ei pierdută.
Pe de altă parte, Halas, un om important în ținut, îndrăgostit de Rania, are un plan măreț și secret. Ce plan? Doar este secret, v-am spus. Îl puteți afla doar citind cartea. Atât pot să vă spun: planul pune în mișcare întreg romanul.

Ce mi-a plăcut la carte? Cam multe lucruri, fapt pentru care voi face o listă:
1. Nu te plictisești nici măcar o clipă. Aventurile se țin lanț, una după alta, nelăsându-ți timp să te gândești la altceva. Deși la început cartea pare greoaie, alcătuită din fragmente disparate, fără o legătură evidentă, pe parcurs, după ce am înțeles despre ce e vorba, m-am familiarizat cu acțiunea, cu personajele și la sfârșit chiar a ajuns să-mi fie dor de ele. De Edvuld, de Calis, de comandantul Cariga, de Molin, de Ispian, de Diadora.
2. Romantism atât cât trebuie. Nici mai mult, nici mai puțin. Un romantism care se îmbină frumos cu acțiunea, cu intrigile politice și cu ficțiunea, cum ar fi întâlnirea cu ursitoarea. Pentru acest romantism într-un grad potrivit, voi menționa poveștile de dragoste din roman:
prințesa și comandantul Cariga: o poveste sortită de destin, prevăzută de ursitoare. Aduși împreună de interesele politice, căsătoria lor fiind aranjată de Rania, mătușa prințesei și Regenta Voievodatelor, cei doi se întâlnesc și se îndrăgostesc fără a cunoaște unul identitatea celuilalt.
Edvuld și Calis: din ordinul superiorilor și făcând parte dintr-o misiune secretă, Edvuld o răpește pe Calis, domnița din suita prințesei. Însă se îndrăgostește de ea și o salvează de ceilalți răpitori, fugind împreună. Ea îi împărtășește sentimentele, îndrăgostindu-se de răpitorul și salvatorul ei. Sună cam a sindrom Stockholm, știu.
Rania și fostul comandant al Kalusiei. Este o poveste evocată, având loc în urmă cu mulți ani. Frumosul kalusian i-a furat inima tinerei surori a regelui, însă cei doi au fost despărțiți de împrejurările politice: un kalusian nu și-ar părăsi niciodată patria, iar Rania a ales să rămână alături de fratele său, regele, în Voievodate. A fost singura dragoste a Raniei, ce a marcat-o pentru totdeauna.
Helas și Rania. Sentimentele vin doar din partea lui, semănând mai mult cu o obsesie decât cu o iubire. Helas, un om important al statului, ar face orice pentru a o mulțumi pe Rania. Și când spun orice, mă refer chiar la orice. Gândește pentru ea, crezând că sora regelui și-ar dori anumite lucruri, îndeplinindu-i dorințe pe care aceasta nu și le-a manifestat niciodată.
Povestea voastră preferată care e? A mea e cea dintre Edvuld și Calis. Aștept să citiți cartea și să-mi spuneți care poveste de dragoste vă place mai mult.
3. Alt aspect care îmi place la acest roman sunt numele. Calis, Rania, Sarin, Molin, Siabeli, Brisena, Ispian, Lucan, Cariga. Nume inedite, care te duc cu gândul la tot felul de origini: unele sună arăbește, altele grecește, altele venite parcă din Spania cea însorită… Până și numele geografice sunt frumoase: Kalusia, Ameria, Noica, Rosna, Voivodatul Varenilor. Ca și mine, probabil veți încerca să localizați acțiunea într-un spațiu real. După nume nu prea merge, însă un lucru m-a dus cu gândul la țara noastră, și anume credința că atunci când o femeie însărcinată fură un fruct, acela va apărea pe pielea copilului. „Din scutec ieșea un picioruș pe care se observa o pată maronie, de forma unui ciorchine de strugure. S-ar putea ca mama sa să fi poftit ori să fi furat în timpul sarcinei acel fruct, nu se putu abține Cariga să-și amintească una din superstițiile care circulau prin popor.”. Este posibil ca această credință să fie prezentă și în alte spații, nu știu exact, dar am impresia că este pur românească.
4. Citate:
„Pe lumea asta, totul găsește o rezolvare, doar moartea e definitivă.”
„Indiferent de percepția oamenilor, din fericire timpul trece la fel, cu aceeași măsură în fiecare zi a vieții noastre.”
„Se spune că în viață, când se închide o ușă se deschid altele.”
5. O deosebită atenție acordată personajelor. Deși romanul este scris după modelul basmelor, personajele sunt bine construite și credibile, nu creionate în alb și negru (ori bun, ori rău). Cel mai interesant personaj este, după părerea mea, Rania. Face atât lucruri bune, cât și rele. Este o femeie cu o nevoie puternică de control, îi place să conducă și ține ca totul să iasă așa cum vrea ea.
Personajele mele preferate sunt Edvuld, un tânăr curajos și din ce în ce mai înțelept și Diadora, una din domnițele prințesei, o fată zăpăcită și spontană, care spune întotdeauna ce gândește. Și dacă mă gândesc mai bine, îmi place și de Ispian Varen…
Vouă ce personaje vă plac?
Finalul dă o posibilitate de continuare, așa că ar fi interesant să aflăm dintr-un viitor roman ce se întâmplă mai departe.

Despre autoare:
Deși nu este o autoare cunoscută, Mihaela Cogălniceanu are o scriitură mult mai curată decât alți colegi de breaslă ce se bucură de faimă. Romanul său de debut este Kalusia.
„Aș spune că autoarea scrie cu un ochi pe hârtie și cu celălalt căutând un posibil platou de filmare, de dimensiunile gigantești din <<Stâpânul inelelor>>.” (Ioana Groșan)

Editura Tracus Arte

Cartea Kalusia de Mihaela Cogălniceanu fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.

Cartea poate fi achiziționată din librăriile online

Autor: Sorina Ciocârlan

9 COMMENTS

  1. Frumoasa si tentanta recenzie! Imi place povestea prezentatata de tine, cred ca mi-ar placea si cartea…

  2. Suna bine cartea asta … sau poate k e doar recenzia ta vinovata de tentatia de a o citi! Felicitari! <3

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro