Kyra-de Carol Gilligan-Editura Polirom

Kyra-de Carol Gilligan-Editura Polirom

by -
8

Kyra de Carol GilliganKyra de Carol Gilligan

Titlul original: Kyra
Editura Polirom
Nr. pagini: 348
An publicație: 2008
Traducere din limba engleză de Ioana- Miruna Voiculescu

Cariera psihologică a lui Carol Gilligan se evidenţiază în mod cert în „Kyra” , primul roman al autoarei. Structurat în trei părţi şi relatat la persoana I atât din punctul de vedere al Kyrei cât şi din viziunea lui Andreas, cartea este o inovaţie care sparge tiparele unui romance, fiind mai mult o lecţie de viaţă despre depăşirea momentelor critice menită să ofere răspunsuri.
Sunt analizate atât relaţiile inter-umane cât şi sentimentele, gândurile şi trăirile. Pe scurt, „Kyra” este un must read care rupe barierele obişnuite şi care ne introduce într-un soi de psihanaliză al cărei scop este autocunoaşterea.
„Dacă ai crescut lângă mare, ştii că trebuie s-o laşi să te poarte, iar când forţa ei slăbeşte, poţi să înoţi înapoi în siguranţă.”

Kyra este o profesoară şi o arhitectă de succes care îşi iubeşte munca având speranţa că proiectele ei pot transforma lumea într-un loc mai frumos şi implicit mai bun. Trecutul ei este însă marcat de întâmplări traumatizante ceea ce face din femeie o persoană extrem de precaută atunci când vine vorba de sentimente, ataşament sau iubire. După ce soţul îi este ucis chiar de fratele său, Kyra este gonită din Cipru de războiul civil care ameninţă totul. Împreună cu sora ei, Anna, aceasta se mută în Boston unde se implică într-un proiect menit să-i ocupe timpul, dar care în acelaşi timp să îi ofere satisfacţii morale şi profesionale. Construcţia unui nou tip de oraş pe insula Nashawena devine un proiect personal cu mari implicări emoţionale din partea Kyrei care este extrem de entuziasmată de transformarea planificată.

Andreas este un artist, un suflet rătăcitor pasionat de meseria lui de regizor. La fel ca şi Kyra, el este adeptul stilului inovator atunci când vine vorba despre operele pe care le pune în scenă. Andreas vine din Ungaria, iar suferinţa şi pierderea nu sunt nici pentru el termeni necunoscuţi. O partidă de şah jucată într-o duminică în casa unei prietene comune, are darul de a-i apropia pe cei doi care realizează că au obiective şi pasiuni la fel de puternice.- „(…;) era ca şi cum am fi ajuns la finalul unei lungi călătorii, iar acum ne cunoşteam de mult timp.”
„Oare înţelesese şi el că umbra sfârşitului poate eclipsa un început?”
Amintirile Kyrei sunt multiple şi contradictorii. Momentele fericite se împletesc haotic cu clipele dureroase, iar umbrele trecutului planează permanent asupra prezentului deschizând răni şi transformând totul în incertitudine şi disperare. – „Disperat. Să ţi se fure orice speranţă, să umbli prin viaţă cu o gaură în inimă. Ce cuvânt straniu: a dispera. Ceva care te strânge de inimă. Întâi vine a spera. Iar apoi a dispera – şi când începi să disperi, disperi la nesfârşit.”

Apropierea este bruscă, iar trecerea timpului îi face să îşi pună sufletele pe tavă. Pierderile, durerea acută, disperarea sunt sentimente puternice, iar forţa acestor sentimente binecunoscute de ambii protagonişti îi uneşte într-un mod uluitor, îi determină să se înţeleagă reciproc, să încerce să-şi aline rănile ce nu se vor vindeca nicicând şi să se ajute unul pe celălalt să meargă înainte. Este un tip de dragoste puternic emoţională, o poveste de iubire psihologică al cărei scop este supravieţuirea şi acceptarea fantomelor trecutului.
Kyra şi Andreas reflectă într-o oarecare măsură mitul sufletului pereche, care atunci când apare o face cu un scop precis şi anume să îşi ajute jumătatea în depăşirea unei situaţii critice. Întâlnirea lor pare regizată de zei, iar ei se ajută reciproc să depăşească traumele unui trecut prea dureros. – „Mi-a pus mâna pe umăr, trezind în mine lucruri de mult uitate. Şi atunci mi-a trecut prin minte că suntem amândoi exilaţi, străini de oraşul ăsta, purtând disperarea Europei în sânge.”

Am fost martora naşterii unei iubiri pe fundalul ameţitor al operei Tosca. Un musical celebru, regizat într-un mod excepţional este capabil să stârnească pasiuni şi în afara scenei. Pentru scurt timp, Kyra îşi permite să simtă şi să trăiască din nou, iar Andreas este responsabil de trezirea ei la viaţă. – „ (;) atunci când două inimi se unesc în dragoste sau în prietenie, sufletele lor se unesc şi ele.”
„ – Ştiu ce înseamnă trădarea, i-am spus pe un ton liniştit.
– Atunci înseamnă că ştim amândoi, mi-a răspuns, şi o să fim atenţi.
Şi numai atenţi nu am fost.”
Atunci când ceva este prea frumos … inevitabil se sfârşeşte tragic şi mult prea repede. Este un fel de lege nescrisă a vieţii pe care mulţi se feresc s-o rostească, dar majoritatea o simţim din plin. Andreas se întoarce la Budapesta pentru a-şi înfiinţa propria trupă, iar relaţia dintre el şi Kyra se rupe dureros. – „Fusese doar un vizitator în trecere, o scurtă poveste de amor dulce-amară, care ţine până toamna”

Carol Gilligan redă într-un mod original şi impresionant intensitatea situaţiei dar şi drama sentimentală prin care trec personajele. În timp ce Kyra se îneacă în disperare, Andreas consideră că trebuie să plece pentru a –şi împlini datoria faţă de trecut. Psihologia Kyrei este creionată fin de către autoare, iar momentul de la cabană, când Kyra îşi taie venele, ilustrează extrem de verosimil faptul că femeia ajunsese în pragul nebuniei. Plecarea lui Andreas este ultima picătură de durere suportată de sufletul şi-aşa chinuit al femeii. Deşi nu intenţionează să îşi ia viaţa, lama cuţitului pe încheietura mâinii este o ofertă ispititoare de a scăpa de durerea din suflet.
Am perceput această tentativă de sinucidere eşuată ca pe un strigăt mut de ajutor, ca pe o încercare disperată de ştergere a memoriei şi implicit a suferinţei, ca o modalitate supremă de anulare a durerii, ca pe o sfidare a destinului şi a voinţei divine. Kyra a încercat practic să demonstreze că este suveranul propriei sale vieţi, dar ceea ce ea nu ştia era că planurile sorţii nu coincideau cu ale ei.
„Chirurgul rupe osul din nou cu un gest expert, hotărât ca de data asta să îl fixeze cum trebuie.”

Mi se pare că această metaforă stă la baza romanului în continuare deoarece viaţa personajelor suferă schimbări menite să repare ceea ce era eronat.
Kyra apelează la ajutor specializat şi împreună cu Greta, psihoterapeuta ei, învaţă să scape din captivitatea trecutului şi să trăiască prezentul.Apar o mulţime de întrebări aparent fără răspuns, sunt descoperite sentimente ce au ars mocnit un timp prea îndelungat şi temeri care au influenţat permanent destinul personajelor.
„-Dar ştii, Roma citit invers înseamnă amor, a adăugat.”
Niciodată nu poţi începe ceva nou până când nu termini altceva. Pentru a putea fi fericită lângă un alt bărbat, Kyra trebuie să găsească puterea de a se rupe de propriile fantome. În acelaşi timp, Andreas simte că are de onorat o promisiune făcută sieşi şi soţiei sale dispărute. Fiecare dintre ei are socoteli neîncheiate, dar oare la capătul drumului se vor reîntâlni aceleaşi două persoane care s-au îndrăgostit, sau din contră, despărţirea va crea o barieră imposibil de trecut? La această ultimă întrebare rămâne să descoperiţi răspunsul pe cont propriu.

Kyra” este o poveste care mi-a provocat multe sentimente contradictorii. Acest roman m-a fascinat, m-a surprins, m-a intrigat şi m-a şocat. Începe ca o ploaie caldă de vară, după care se dezlănţuie furtuna pentru ca în final cerul să se însenineze.

Carol Gilligan a creat un alt tip de romance. „Kyra” este un roman-provocare cu puternice accente psihologice şi care abordează interculturalitatea într-o manieră originală şi extrem de atractivă. Multitudinea domeniilor abordate, dar şi locaţiile exotice m-au purtat într-o călătorie plăcută şi am văzut lumea prin ochii personajelor.
Pot spune cu certitudine că acest roman m-a uimit printr-o evoluţie inedită, prin complexitate, prin temele abordate, prin schimbarea regulilor şi prin originalitate. Cu siguranţă nu este un romance cu care suntem obişnuiţi. Este mai mult decât o poveste de dragoste şi depăşeşte graniţele unei poveşti de viaţă.

M-am bucurat că am avut ocazia să citesc „altceva” şi am realizat că o schimbare este întotdeauna binevenită.

CITATE:
„Câteodată oamenii sunt de acord cu ceea ce n-ar trebui să fie de acord.”
„Am acceptat viaţa aşa cum e, dar în Dumnezeu nu puteam să cred.”
„Cum mai poţi crede după ce pământul s-a căscat sub picioarele tale?”
„ Mama spunea: Ascultă-ţi sentimentele. Sentimentele nu mint. Am fost convinsă că era adevărat, dar prea simplu.”
„(…;) reuşisem să uit că opusul lui a pierde poate fi a câştiga şi că o piatră pe care nu creşte muşchiul poate însemna libertate.”

Autor: Maryliyn
Review overview
5

8 COMMENTS

  1. Ma bucur ca v-am trezit interesul. Este o carte diferita. Pentru a mine a fost o totala schimbare de gen literar. Nu prea obisnuiesc sa citesc carti psihologice.

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro