La ceas de seara cu autorul Negut Marius Albert

La ceas de seară cu autorul Neguţ Marius Albert

   Haideți să facem cunoștință cu Neguț Marius Albert autorul romanului ”ÎNGERI RĂTĂCIȚI” apărut la Libris Editorial.

1. Arci: Spune-ne în câteva cuvinte cine este omul Neguț Marius.

Marius: Părinte, soț, copil, unchi, cumnat, fin și naș, prieten, niciodată dușman. Om, deci supus greșelilor, sumă a defectelor și calităților sale, ca toți ceilalți.

2.Arci: Ce gen de cărți citești? Care sunt autorii tăi preferaţi?

 Marius: Îmi plac mult cărțile de aventuri. Am crescut cu Alexandre Dumas și ai săi: d’Artagnan și Édmond Dantes, cu eroii lui Karl May: Winnetou și Old Shatterhand, cu Rémi din ”Singur pe lume”, Cu Cireșarii lui Chiriță și bineînțeles, cu Anton Lupan și Ismail, ai lui Radu Tudoran. Am un gust amar datorat faptului că nimeni nu mai caută ”Comoara din insulă”, a lui Robert Louis Stevenson. Copiii nu mai navighează alături de un ”Căpitan la cincisprezece ani”. Cum e posibil ca peste Ioan Dan și  ”Cavalerii” săi, să se lase tăcerea, ca Logofătul Andronic al Rodicăi Ojog-Brașoveanu, să dispară dintre noi, în uitare. Vreau să îți spun că, deși, evident, nu citesc doar literatură de aventuri, acest gen este preferatul meu, mai ales când are și o componentă istorică. Câtă lume mai citește Vintilă Corbul? De altfel, pasiunea mea pentru literatura de aventuri reprezintă un motiv pentru care am scris Îngerii…

3.Arci: Poți dezvolta puțin ideea?

Marius: Da… Mi se pare că autorii români sau poate, editurile românești, nu dau importanța cuvenită acestui gen ce ar putea atrage copiii, formându-le obiceiul ”cititului”. Știu! Piața abundă de Fantasy, și nu condamn pe nimeni, este un trend, dar cred că mai este loc și de altceva!

4.Arci: Ce fel de muzică asculţi? Artiști?

Marius: Arci, îmi e destul de greu să-ți răspund la această întrebare. Cred că mi-ar fi mai ușor să-ți dau  playlist-ul de pe telefon. Pot să-ți spun că îmi place muzica ce are mesaj, versuri, muzica ce destinde, ce consumă și provoacă. Prefer ”vechiul”, lăsând însă poarta deschisă ”noului” de calitate. Am crescut în Ferentari, ca și Ursu, eroul din Îngeri rătăciți. Evident că din cultura mea muzicală fac parte lăutarii. Nu am să neg asta niciodată, după cum nu mă dezic de ”băieții de cartier” cu care am copilărit, alături de care și acum, mă destind la un grătar. Îmi place mult muzica de film: Ennio Morricone, Shigeru Umebayashi, Hans Zimmer. O iubesc pe Mariza și pe Lara Fabian… Pe Tudor Chirilă, care câștigă de trei ani ”Vocea”, promovând calitatea în locul facilului! Iubesc folk-ul românesc, dar mai ales poezia din el. Rockul clasic. În sfârșit… Tot ce mișcă ceva în sufletul meu, de la Armin van Buuren, la Vali Vijelie, de la Enia, la Gabi Luncă. De la Julio Iglesias, la B.U.G. Mafia. Ăsta sunt! Știu că ”nu dă bine” să alătur aceste nume, dar sunt sigur că tu, ca și cititorii mei, preferați sinceritatea în detrimentul ipocriziei.

5.Arci: Cum ţi-a venit idea romanului? Ce surse de inspiraţie ai avut?

Marius: Sămânța unui roman s-a aflat permanent, poate neconștientizată, în mintea mea. Însă, a fost nevoie de ploi repetate pentru a încolți. Iar aceste ”ploi” sunt cărțile citite. Nu cred că poți scrie, dacă nu citești, după cum cred că, doar să citești, nu este suficient pentru a putea scrie. DAR… Cu certitudine, aceasta este condiția esențială! În privința subiectului Îngerilor rătăciți, îți jur Arci, că nu îți pot da o explicație. M-am așezat pe fotoliu și într-o zi, am scris primul capitol. Apoi, povestea s-a dezvoltat de la sine – chiar m-a enervat câteodată cu amploarea ei. Sursă de inspirație, viața mea și oamenii întâlniți de-a lungul ei, oameni ce au propriile povești. La mineriade, am participat personal. Am făcut armata… Am coborât într-un canal printre aurolaci. Am trăit înconjurat de hoți, târfe și pești, de drogați și cerșetori, găsind în acești oameni dincolo de răutatea dobândită, bunătatea inițială.

6.Arci: De unde imboldul de a dona drepturile de autor?

Marius: Te aș minți dacă ți-aș spune că în momentul în care am început munca la acest roman, am făcut-o cu gândul de a dona drepturile de autor. Pe măsură ce mă adânceam în poveste, documentându-mă, am fost profund marcat de modul în care copiii abandonați prin orfelinatele patriei, au fost abuzați atât fizic cât și psihic de cei ce ar fi trebuit să le poarte de grijă. Atunci s-a înfiripat în mine gândul…

7.Arci: Spune-ne în câteva cuvinte subiectul romanului…

Marius: Romanul este ficțiune amplasată în cadru istoric REAL! Este povestea lui Ursu, Lia, Gargamel și Biscuite. Dar peste TOT și TOATE, este povestea noastră, a tuturor. E comunism, capitalism sălbatic. E dragoste și ură. Aventură. Critică socială. E jeg uman și curățenie sufletească. E minciună și adevăr crud. Trebuie să ne cunoaștem și asumăm trecutul, pentru a păși curați în viitor! De ce să sufere copiii pedeapsa păcatelor noastre? Nu ajunge că am suferit noi, pentru greșelile părinților noștri?

8.Arci: Personajele romanului sunt reale, oameni a căror poveste de viaţă ai auzit-o sau o combinaţie de elemente?

Marius: Combinație de elemente. Fiecare personaj e un conglomerat de ficțiune și realitate.

9.Arci: Sunt curioasă câte ore de cercetare ai făcut ca să pui cap la cap evenimentele şi să redai cu acurateţe faptele istorice?

Marius: Nu am contabilizat, dar extrem de multe ore. Au fost dăți când am citit zile ca să scriu câteva rânduri. Finalizarea romanului a durat peste un an. Însă nu regret! Am învățat enorm, mi-am schimbat percepția despre revoluție, mineriade, despre ”binefacerile” comunismului. Dar mai presus de toate, am învățat că, dacă închizi ochii, nu doar că nu schimbi nimic, dar ești părtaș la realitatea pe care încerci să o eviți.

10.Arci: Dacă ar fi să fie ecranizată cartea ta (ceea ce sincer mie mi-ar plăcea foarte mult) ce actori ai vedea în rolurile principale (pot fi români sau străini)?

Marius: E o întrebare grea, deși nu ești prima ce îmi spune că ar vrea să vadă cartea ecranizată. Fiind un roman cu și despre români, cred că și actorii, pentru a putea simți cu adevărat povestea, ar trebui să fie de aceeași origine. În rolul lui Ursu, l-aș vedea pe George Piştereanu protagonistul din ”Eu când vreau să fluier, fluier”, Dragoș Bucur ar putea fi Biscuite. Poate Dana Rogoz, să fie Lia… Pentru Gargamel, chiar nu am interpret. E un copil sensibil, dar șmecher… fără școală, dar deștept, cuminte, dar neastâmpărat… Cititorii îl vor iubi pe Gargamel!

11.Arci: Cum ţi se pare piaţa de carte din România şi numărul de cititori faţă de perioada dinainte de 1989?

Marius: Nu există termen de comparație! Înainte de 1989 scriitorii erau vedete, așa cum de altfel ar trebui să fie într-o societate care nu pune facilul pe primul plan. Marea tragedie a vremurilor actuale, este aceea că ne închinăm la idoli falși, la fotbaliști și vedete tv. La frumosul fizic, nu la cel sufletesc. Ca să revin la întrebarea ta, înainte de 1989, atunci când românii evadau din lagărul comunist prin lectură, tirajele erau enorme. Să vinzi câteva zeci de mii de exemplare, reprezenta ceva normal. Multe romane depășeau cu brio tirajul de sute de mii… Erau cozi la librării și mulți dintre noi citeam cărți interzise, dactilografiate la mașina de scris. Îți imaginezi Arci, ce foame de carte era, încât să îți riști libertatea, traducând, dactilografiind și citind romane interzise? Acum, în cel mai bun caz, dacă vinzi câteva mii de exemplare, îți face editura statuie. Asta e viața… În România se scrie din pasiune, cred că maximum zece la sută din autorii contemporani trăiesc din scris cărți.

12.Arci: Ce părere au avut familia şi prietenii despre faptul că scrii, mai ales că asta te-a ţinut multe ore departe de ei? Ce părere au despre carte?

Marius: Familia, inițial, a considerat totul o glumă. Abia când au văzut că tratez cu seriozitate problema, mi-au oferit sprijinul ce a constat în principal, în liniște. Acum, sunt mândri de mine și le mulțumesc pentru asta. Mi-au permis să le citesc din carte ajutându-mă astfel să îmi sedimentez capitolele. Am făcut adevărate șuete literare cu fiica mea cea mare Naty și cu fina mea Georgiana. De altfel, cei care m-au ajutat sunt trecuți la mulțumiri. Prietenii… Ți-am spus, eu vin dintr-un cartier sărac al Bucureștiului, prietenii mei muncesc pentru a-și întreține familiile – nu au timp de altceva. Am și prieteni care au cumpărat cartea și pentru acest gest, le mulțumesc din suflet, însă marea majoritate a amicilor mei tratează această latură a mea, ca pe o ciudățenie. Nu mă supăr! În viață, nu ceri de la om decât ceea ce-ți poate oferi. E esențial pentru a nu fi dezamăgit!

13.Arci: Ca orice om mândru de echipa din care face parte şi pentru ca ştiu ca ne urmăreşti site-ul vreau să-mi spui sincer părerea ta despre munca noastră

Marius: Orice om, grup de oameni, ce promovează prin orice mijloc cultura, sub orice formă, merită și va avea respectul meu profund. Educația, în cazul de față, promovată prin încurajarea lecturii, de site-ul și grupul facebook ”Literatura pe tocuri”, este esențială în depășirea limitelor umane, în spargerea barierelor, a tiparelor, în evoluția spirituală. De aceea, eu personal vă mulțumesc!

14.Arci: Şi acum câteva cuvinte pentru cititorii noştri.

Marius: Citiți! Îndemnați-vă copiii să citească! Nu renunțați la visuri și faceți tot ce vă stă în putere să vi le realizați! Nu uitați că scopul suprem al omului, de mulți dintre noi neconștientizat, este obținerea FERICIRII! Asta îi îndemn pe cititori: Să facă tot posibilul să fie fericiți. Cu speranța că nu mă vor considera arogant, le împărtășesc câteva observații personale: Fericirea stă în lucruri simple; în zâmbetul unui copil, în sărutul persoanei iubite, într-o bere băută cu un prieten drag. Banii sunt importanți, dar nu esențiali! Omul este o ființă socială, deci omul nu poate fi fericit decât dacă cei din jurul său, sunt și ei fericiți. Asta înseamnă că dacă ne implicăm social, ne facem nouă un bine, nu doar celor din jurul nostru!

Vă salut cu drag pe toți și vă mulțumesc!

Arci: Mulţumesc, Marius şi mult succes în continuare, abia aştept să citesc noul roman.

Marius: Eu îți mulțumesc, atât ție, cât și Literaturii pe Tocuri!

Mulţumim şi noi, Mili şi Iasmy!